Franta anunta inceputul unei noi “primaveri a popoarelor”
Iată că visul de groază al liberalilor şi socialiștilor europeni a devenit realitate: în premieră pentru politica europeană de după cel de-al doilea război mondial, extrema dreaptă ocupă un loc de frunte în unul din cele mai importante state ale Uniunii Europene. Potrivit ultimului sondaj de opinie, Frontul Naţional, condus de Marine Le Pen este cea mai populară formaţiune politică din Franţa, acumulând 24 la sută din simpatiile publicului, în timp ce formaţinea de centru-dreapta – 22 la sută, iar socialiştii (aflaţi la guvernare) – 19 la sută.
Creşterea naţionaliştilor este una spectaculoasă, luând în consideraţie faptul că la ultimele alegeri pentru Parlamentul European din anul 2009, aceştia acumulaseră 6,34 la sută.
Cauzele creşterii explozive a extremei drepte franceze sunt multiple: începând cu criza în zona euro, problema imigranţilor din Asia, Africa şi Europa de Est (în special e vorba de musulmani şi ţigani), oficializarea „căsătoriilor” între persoanele gay şi permisiunea adopţiilor pentru cuplurilor de homosexuali, şi încheind cu represiunile fără precedent la care au fost supuşi preoţii, autorităţile locale şi cetăţenii cu viziuni tradiţionalist-conservatoare, care “au avut tupeul” să-şi facă publică poziţia faţă de politica regimului Hollande. Situaţia a devenit atât de disperată, încât unul din cele mai de vază intelectuali ai Franţei contemporane -Dominique Venner, a recurs la o sinucidere demonstrativă în catedrala Notre Dame, pentru a protesta faţă de politica îndreptată împotriva valorilor tradiţionale franceze.
Anul acesta, milioane de oameni au ieşit în stradă pentru a apăra valorile familiei tradiţionale, în timp ce guvernul socialist a răspuns cu bastoane, gaze lacrimogene şi arestări ilegale. Guvernarea a ignorat poziţia unui segment important al societăţii, dând prioritate capriciilor unui grup minoritar, iar o astfel de atitudine nu putea trece fără o radicalizare a poziţiilor civice.
Chiar şi cunoscutul actor francez – Alain Delon – şi-a anunţat sprijinul pentru extrema-dreaptă franceză. „Le Pen tatăl şi fata sa se bat, dar s-au luptat singuri. Acum, pentru prima oară, nu mai sunt singuri. Îi au pe francezi cu ei”, a declarat actorul.
Manifestaţiile masive organizate în acest an de mişcările conservator-tradiţionaliste şi naţionaliste au fost interpretate de unii autori ca o „contrarevoluţie la revoluţia din 1968”. Astfel, Franţa devine, aşa cum a mai fost în istorie, o avangardă a unei mişcări ideologice continentale, de această dată – a unei adevărate „revoluţii conservatoare” în Europa. Popoarele continentului se ridică împotriva aşa-numitei “Uniuni Europene”, care nu devenit decât o “anti-Europă”. Probabil şi părinţii fondatori ai “Europei Unite” se întorc în mormânt când văd ce a ajuns “odrasla” lor.
Francezii sparg bariera psihologică şi mitul precum că extrema dreaptă nu va putea zdrobi niciodată monopolul politic liberalo-socialist. Iată că victoria pe care ar urma s-o obţină naţionaliştii francezi vine să anunţe o nouă „primăvară a popoarelor” pe tot întinsul Europei şi renaşterea acelor valori autentice pe care le-au înăbuşit aliaţii sovieto-americano-britanici după cel de-al doilea război mondial. De Octavian Racu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu