De ce se fura in sistemul bancar
Scandalul
“mafiei bancare” este doar spoiala dupa parerea mea. Cancerul este mult
mai adanc si mult mai colorat. Am discutat despre asta intr-un articol anterior
si nu doresc sa insist. Este imbucurator ca macar astfel de fraude
minore (in comparatie cu celelalte ilegalitati) sunt macar investigate
(mai e pana sa auzim de condamnari) dar totodata ar fi si o mare prostie
sa ne facem sperante desarte. Iar faptul ca guvernul nu a facuc nimic
deocamdata, ne confirma pesimismul ca vom invata ceva din acest
incident.
Pe langa amanuntele destul de tehnice si
greu de inteles de publicul general ale acestui scandal, – tehnicitate
care de altfel a si cam eclipsat scandalul in mass-media mainstream in
ultimul timp, desi merita dezbatut pe larg si mers pana mai departe – se
pune totusi o intrebare de bun simt: ce i-a facut pe cei implicati sa
se riste atat de stupid si sa isi puna la bataie pielea avand in vedere
pozitiile destul de importante care le ocupau? Sa luam doar un exemplu:
Aurel Saramet, directorul Fondului de Garantare a Creditelor pentru
IMM-uri. Omul asta avea un salariu frumusel (15.000 euro/luna),
o pozitie fara stres, bine compensata, fara competitie, fara riscul sa
pice prea curand. Ce ii trebuia lui dar si celorlalti care majoritatea
erau angajati in banci si nu la nivelul cel mai de jos, sa se riste
aiurea si cum de nu s-au multumit cu salariile destul de frumoase in
aceasta vreme de criza?
Ar fi mai multe raspunsuri la aceasta singura intrebare. As incepe cu obisnuinta:
toti s-au obisnuit sa fure. Aproape a nu fura in Romania este un
indiciu de prostie si o slabiciune pentru care poti da seama candva
cuiva. Ani de zile bancherii au dat credite dupa spranceana si s-au
facut ca nu vad lipsurile din dosare si gaurile din balantele firmelor.
De ce ar fi facut altfel acum si de ce s-ar fi temut ca vor pati ceva?
Doar dadeau “dreptul” la toti cei implicati in schema, cum putea asa
ceva sa rasufle si sa fie investigat cata vreme toata lumea era
fericita. Ca o mica paranteza, o filiala din Craiova a unei banci
austriece era faimoasa in perioada de dinainte de 2008 pentru clientela
sa printre care se numarau si politai de vaza din oras care primeau la
orice ora doreau credit oricat de mare, fara sa aiba bineinteles
eligibilitatea. Pur si simplu realitatea nu conta, directorul local al
acelei banci trecea cu vederea lipsurile si pentru legaturile avute cu
acei politai facea rabat de la orice norma si le accepta dosarele. Poate
si asta a contribuit la declinul acelei banci care in prezent este
intr-o stare de limbo.
Dupa obisnuinta, un alt raspuns ar fi lacomia.
Un subiect mult discutat si poate cea mai “umana” scuza adusa
bancherilor pentru criza in care ne-au aruncat. Bunaoara, in loc sa ii
bage in puscarie pe bancheri pentru fraudele facute, supervizorii ii
bateau pe umar si ii scuzau ca au fost lacomi si ca lacomia e umana,
desi regretabila. In unele declaratii, bancherii recunosc si ei ca sunt lacomi si
ca trebuie sa fi opriti. Este paradoxal cum in sistemul bancar
ilegalitatea este privita prin prisma unor defecte general umane si cum
boala nu este tratata cu unealta potrivita ci doar cu recomandari. Ce
ne-am face daca si criminalilor li s-ar aduce scuza ca s-au enervat
putin? Faimos la noi pentru batutul cu palma pe umar a bancherilor este
Isarescu pentru “semnalele de alarma” pe care le tragea inainte de 2008
cu privire la expansiunea creditului. Culmea e ca desi era evidenta bula
creditelor si desi se vedea cu ochiul liber ca ne paste cel putin pe
noi est-europenii un crash similar celui din Asia de sud-est cu cativa
ani inainte, regulatorul nostru in afara de a ii arata cu degetul pe
bancheri ca dau prea usor credite, nu a facut nimic. Desi asta era
meseria lui.
Am lasat la urma al treilea factor
pentru care s-a ajuns la un nivel atat de mare de furt pe fata in
sistemul bancar tocmai pentru ca este cel mai periculos si trebuie sa ne
dea de gandit serios in ce masura ne putem pregati pentru crashul care
urmeaza. Asadar, un alt motiv pentru care cred ca se fura pe capete in
sistemul bancar este feelingul ca in curand se alege praful de toate.
Taieri de salarii, inchideri de agentii, restructurari si somaj, dar
mai ales cresterea neplatii creditelor, acumularea gaurii intre active
si pasive si bineinteles observarea declinului accelerat al firmelor ar
fi tot atat de multe simptome ale unui sistem bolnav catre care insa nu
avem voie sa aratam cu degetul deoarece este de risc “sistemic”.
Culmea-culmilor, sistemul bancar a ajuns
atat de mult sa fie protejat de catre mai marii tarii incat daca despre
sistemul sanitar se discuta cu surle si trambite cat de sarac si
distrus a ajuns, despre cel bancar nu avem voie sa spunem nici ca il
doare maseaua. Dar gura politistului adevar graieste: din greseala sau
nu, s-a gasit unul sa declare ca mafia in sistemul bancar a atins 80%
din banci. Ca de asta a si sarit Isarescu sa puna apa pe foc ca nu e 80%
ci doar 0,8%. Bineinteles ca politaiul se referea la bancile din
Romania, ca din cele cateva zeci, 80% au luat parte in aceasta schema,
iar Isarescu o tine pe-a lui considerand numarul de agentii nu numarul
de banci. Ori evident ca omul ala nu s-a referit la 80% din agentiile
bancare din Romania ci la 80% din banci.
Ciudat si totodata apocaliptic feelingul
pe care ni-l trezeste scandalul asta, chiar daca nu e legat de buba
principala, ne arata totusi cat de corupti sunt anumiti angajati ai
bancilor si ne da indicii de cat de rau ne va durea toata amanarea asta
(faptul ca BNR nu le inchide deja pe majoritatea) si toti banii care se
arunca acum pe apa sambetei in proptirea unor case putrede de lemne
uscate care stau sa ia foc la prima scanteie.
Tot infricosatoare mi se pare si
ignoranta cu care adormiti in betia campaniei electorale atat
politicienii cat si mass-media trec cu vederea aproape total acest
scandal si nu incep sa gandeasca, sa dezbata si sa puna pe tava
alternative. E ca si cum doctorii de la urgenta ar sta la o tigara si ar
spune bancuri in timp ce pacientul se zbate pe targa gata sa moara. De Gigel Chiazna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu