...de porc

Povestea porcului în arta românească recentă, o poveste de şuncă şi spată, de lipsă, dorinţă şi violenţă este una dintre cele mai săţioase, palpitante şi semnificative istorii vizuale ale timpului nostru.
De la Mioriţa la Bisisica şi de la Nicolae Grigorescu la Ion Theodorescu-Sion, oile erau cîndva animalul-fetiş, totemul naţional. Însă în epoca de aur socialistă, în tranziţia post-comunistă şi în consumismul actual, porcul a luat partea leului.
De la semn dureros al Istoriei mari la semn intim al istoriei private, de la semn al nivelului de viaţă la semn al impactului pe piaţă, povestea porcului în arta românească ne ţine în suspans într-o expoziţie de Crăciun a anului 2009, cu Ion Bârlădeanu, Ion Grigorescu, Iosif Kiraly, Teodor Graur, Marian Zidaru, Matei Bejenaru, Victor Man, Ovidiu Feneş, Dumitru Gorzo, Mircea Suciu, Dan Perjovschi, Vlad Nancă, Suzana Dan şi Tara (von Neudorf).

Porcul este semnul lipsei în arta anilor 70-80. Porcul devine semnul plinului în artă de după 1989. Uneori chiar semnul prea-plinului, al insuportabilului.
De la porcul mitic de Crăciun la mititeii miticilor la iarbă-verde, şi de la aceştia la cotletul preambalat igienic, din vitrinele frigorifice ale supermarketurilor (unde nu se mai numeşte porc, ci devine un cod: "Ofertă specială", "Două bucăţi" etc.) este un întreg parcurs pe care se însăilează diverse unghiuri, junghiuri şi înjunghieri ale fratelui din cocină.

sursa: www.roliteratura.ro