Un miracol al miracolelor – MONOGAMIA!
Deseori
trecem prin viata fara sa ne gindim la valoarea anumitor institutii
sociale, in special al celor mostenite de la parintii nostri ori
generatiile trecute. Le practicam, ori le observam zilnic mecanismul de
functionare, fara sa cugetam asupra importantei vitale pe care le au
pentru societate ori beneficiul enorm pe care il confera ei. Unele din
aceste institutii sunt cu adevarat niste miracole. Au supravietuit mii
de ani si au facut un aport remarcabil la stabilitatea si perpetuarea
societatii si a speciei umane. Una dintre ele este monogamia. Revolutia
sexuala o ia in deridere, o trivializeaza, si sugereaza, tot mai
agresiv, ca trebuie abandonata. Nu mai corespunde societatii si culturii
portmoderne, zic adeptii revolutiei sexuale. Noi, insa, gindim altfel.
Daca a fost relevanta si buna vreme de 5.000 de ani ori chiar mai mult,
trebuie sa fie utila si relevanta si societatii contemporane.
In esenta, monogamia este o doctrina si
practica crestina. Crestinismul a introdus normativitatea monogamiei si a
impus societatii o monogamie stricta. Romanii si grecii antici
practicau si ei monogamia, dar crestinii au transformat-o in doctrina si
comportament obligatoriu. (Facerea 2:24 ”De aceea va lăsa omul pe tatăl
său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un
trup.”) Deci, doi (sau „amandoi”) nu pot fi trei ori mai multi. In timp,
doctrina monogamiei crestine s-a extins in toata lumea. Majoritatea
societatilor ori civilizatiilor cu care crestinismul a intrat in contact
au adoptat institutia monogamiei crestine si au practicat-o. Acest
succes al monogamiei crestine este intradevar remarcabil considerind
ca, spun antropologii, 85% din toate civilizatiile cunoscute in istorie
au permis barbatilor sa aibe, simultan, mai mult de o femeie.
Globalizarea crestinismului a adus dupa sine interzicerea poligamiei in
marile civilizatii moderne. Japonia a abolit poligamia in 1880, China
[comunista] in 1953, India in 1955 si Nepal in 1963.
Monogamia de fapt se intilneste si in
lumea animala. Condorii sud-americani, de fapt, sunt cunoscuti ca fiind
probabil cea mai monogama specie ne-umana. Traiesc in cupluri si
practica o monogamie stricta. Atit de stricta de fapt, ca atunci cind
femela moare masculul (el macho) se sinucide. Sinucideri ale condorilor
se petrec des, fiind observate mai mult in canyoanele din Peru. Dupa
moartea femelei, el macho zboara la altitudini inalte, isi stringe
aripile sub piept si se prabuseste pe podeaua canyonului unde moare.
De ce scriem tocmai astazi despre
monogamie? Pentru ca luna trecuta a fost emis un studiu cu adevarat
monumental de catre trei sociologi cu renume din America de Nord care
subliniaza importanta extraordinara a monogamiei in societate si ii
atribuie efecte la fel de extraordinare pentru societate si civilizatie.
In fap, se poate citi printre rinduri, ca aparitia si raspindirea
monogamiei in societatile antice a cauzat si facilitat aparitia
civilizatiei. In alte cuvinte, fara monogamie societatea ar putea
degenera in barbarismul si haosul social de dinainte de aparitia ei.
Studiul a fost publicat luna trecuta in
publicatia britanica Philosophical Transactions of the Royal Society cu
titlul The Puzzle of Monogamous Marriage („Enigma Casatoriei Monogame”)
Autorii sunt Joseph Henrich (Profesor la University of British
Columbia), Robert Boyd (Profesor in Departamentul de Antropologie al
University of Davis, California) si Peter J. Richerson (Profesor in
Departamentul de Stiinte si Politica a Mediului). Anul trecut Profesorul
Henrich a depus marturie de expertiza in Tribunalul Suprem din
provincia canadiana British Columbia in sprijinul mentinerii poligamiei
ca si crima in Codul Penal Canadian. Dupa cum v-am anuntat anul trecut,
Tribunalul canadian a refuzat sa dezincriminalizeze poligamia, gasind ca
ea dauneaza deopotriva copiilor si femeilor.
Enuntam concluziile studiului, urmind ca
cei interesati sa intre pe linkul care vi-l sugeram mai jos sa citeasca
intregul studiu. In contrast cu poligamia si cu oricare alte modalitati
de asociere sexuala intre barbati si femei, casatoria monogama: (1) reduce conflictul intre sexe; (2) reduce crima; (3) reduce virsta intre soti si impiedica decalaje mari de virsta intre sot si sotie; (4) reduce inegalitatea intre barbat si femeie; (5) reduce rata fertilitatii; (6)
genereaza bunastare materiala pentru sot si sotie, cuplurile monogame
avind un venit mediu pe persoana mai ridicat decit venitul mediu pe
persoana in casatoriile poligame; (7) reduce conflictul intre membrii familiei; (8) mareste investitita tatilor in cresterea copiilor lor si le faciliteaza dezvoltarea; si (9) reduce incidenta abuzului copiilor si violenta domestica.
E remarcabil ca autorii atribuie
crestinismului un rol primordial nu numai in globalizarea normativitatii
monogamiei in relatiile de familie, ci si in succesul de lunga durata a
institutiei familiei in intreaga societate umana. Ba mai mult, si chiar
si mai remarcabil, afirma autorii, monogamia infirma explicatiile
evolutioniste privind aparitia familiei. Logica evolutionista poate
explica poligamia, in termeni de perpetuare a genelor barbatului prin
mai multe femei, dar monogamia o infirma. Citam: „Religion may also be
important in the spread of normative monogamy. The infusion of norms
related to monogamous marriage into the supernaturally reinforced set of
beliefs propounded by Christianity may have been crucial in the
long-term success of this marriage system …” („Religia e si ea probabil
importanta in extinderea normativitatii monogamiei. Infuziunea normelor
relationate casatoriei monogame prin credinta supranaturala crestina
probabil a jucat un loc crucial in succesul de lunga durata al
sistemului casatoriei …”)
DE CE MONOGAMIA ESTE NATURALA?
Monogamia insa nu este doar o doctrina
crestina. Este si o norma naturala. Asupra acestui argument redam, in
traducere romana, un comentariu recent al lui John Witte, Jr., profesor
la Universitatea Emory (Atlanta, Georgia) si autorul unei carti care va
fi publicata curind: „De ce doi intr-un singur trup? Pledoarie pentru
monogamie nu poligamie”. Comentariul a fost tradus de parintele Emil
Ember, AFR Maia Mare.
Creationistii si evolutionistii nu se
inteleg asupra multor lucruri, dar ambele parti considera ca monogamia
este cea mai „naturala” forma de reproducere pentru specia umana.
Aceasta pare contrar asteptarilor. Da, Biblia prezinta istoria creatiei,
dar de asemenea descrie poligamia tumultoasa a lui Avraam, Iacob, David
si Solomon si a altor titani ai credintei. Da, pasarile care traiesc in
cuiburi, soarecii de camp, si alte cateva animale sunt monogame, dar
majoritatea mamiferelor se reproduc cu un mascul dominant ce stapaneste
un harem de femele. Poligamia inseamna „natural”, iar monogamia
„supranatural”.
Universalitatea monogamiei
Cu toate acestea, pentru ultimul
mileniu, crestinii si liberalii post-crestini deopotriva – Toma
d’Aquino, Calvin, Locke, Hume si Jefferson – toti au fost de acord ca
Dumnezeu i-a creat pe oameni ca sa se reproduca devenind „doi intr-un
trup”, nu trei sau patru. Si oamenii de stiinta evolutionisti moderni,
de la Claude Levi-Strauss la Bernard Chapais, au ajuns la aceeasi
concluzie: perechea umana unita este o parte a „structurii profunde” a
reproducerii umane pe care oamenii au transformat-o in cea mai buna
strategie a lor pentru supravietuire si succes.
Atat teoreticienii traditionali cat si
oamenii de stiinta moderni indica patru fapte ale naturii umane care
recomanda monogamia. Mai intai, spre deosebire de majoritatea
animalelor, oamenii tanjesc dupa sex tot timpul, mai ales cand sunt
tineri si foarte fertili. Ei nu au un sezon de imperechere, urmat de o
lunga perioada de liniste in plan sexual. In al doilea rand, spre
deosebire de majoritatea animalelor, bebelusii umani se nasc slabi,
fragili si complet dependenti pentru multi ani. Ei nu sunt pregatiti sa
alerge, sa inoate sau sa zboare imediat dupa nastere. Ei au nevoie de
hrana, adapost, imbracaminte si educatie. Majoritatea mamelor umane se
descurca foarte greu ingrijind in continuu proprii copii, pe cont
propriu, mai ales daca mai au cativa. Ele au nevoie in special de
ajutorul tatilor.
In al treilea rand, oricum, majoritatea
tatilor se vor lega si vor ajuta la cresterea unui copil doar daca sunt
siguri de paternitatea lor. Exemplu: pune un leagan de copil pe
carosabil, zic cercetatorii medievali si moderni occidentali, si multe
femei se vor opri, din instinctul de empatie naturala. Majoritatea
barbatilor, insa, vor trece pe langa leagan. Se vor opri doar daca sunt
neobisnuit de caritabili. Odata asigurati de partenitatea copiilor lor,
insa, majoritatea barbatilor se vor lega profund de ei, vor ajuta la
ingrijirea lor, ii vor sprijini, si ii vor apara cu mari sacrificii.
Pentru ca ei vad copii ca o continuare a lor insisi, a numelor lor, a
proprietatii, si invataturilor, a trupurilor lor si a fiintelor lor, a
genelor lor.
In al patrulea rand, spre deosebire de
alte animale, oamenii au libertatea si capacitatea de a se angaja
intr-un comportament distrugator in cautarea propriei satisfactie
sexuale. Avand in vedere riscurile mai mici si costurile pe care le
presupun, barbatii au fost, istoric vorbind, mai predispusi la relatii
extra-maritale decat femeile, exploatand prostituatele, concubinele,
servitoarele, si generand astfel o subclasa perena de copii ilegitimi,
asa numitii „bastarzi” care au reusit sa faca cu greu fata de-a lungul
istoriei.
Monogamia umana e naturala
Avand acesti patru factori, natura a
inclinat puternic ca persoanele umane rationale sa se dezvolte in
relatii durabile si exclusive, numite casatorii, ca fiind cea mai buna
forma si forum de legare sexuala si succes reproductiv. Casatoriile
fidele si monogame sanatoase sunt concepute pentru a implini nevoile si
dorintele sexuale ale unui sot si ale unei sotii. Ele asigura atat tatii
cat si mamele ca bebelusul nascut in familia lor este a lor. Ele
asigura ca sotul si sotia impreuna vor purta de grija, vor hrani si vor
educa proprii copii pana la maturitate. Si ele ii descurajeaza pe ambii
soti privind comportamentul sexual distructiv in afara caminului.
Poligamia ar putea asigura o certitudine
a paternitatii, dar cu un cost mai amplu. Studiile stiintelor sociale
despre familiile poligame in Africa sau Asia, si in comunitatile izolate
de mormoni fundamentalisti din America de Nord au adus dovezi privind
aceste costuri. In vreme ce un barbat poligam are de obicei nevoile
sexuale indeplinite, multiplele sale sotii nu le au, declansand
rivalitati si discordii in casa. In vreme ce un tata poligam poate sti
cine sunt copiii lui, acestia din urma trebuie sa munceasca din greu
pentru a-i capta atentia, afectiunea si resursele care sunt imprastiate
peste multiplele sotii si copii. In timp ce poligamia ar putea inseamna
mai mult sex extramarital decat monogamia, opusul este adesea adevarat.
Un barbat poligam, nescolit de obiceiurile monogame, va fi intotdeauna
tentat sa adauge inca o femeie atragatoare la haremul sau. Una dintre
sotii, odata pusa la o parte de alta, va fi ispitita sa incerce patul
vecinului sau al servitorului, cu exceptia cazului in care e amenintata
cu moartea. Iar barbatii singuri, cu sanse mai mici de a se casatori,
vor recurge mai usor la prostitutie, seductie si alte comportamente
sexuale distructive.
Poligamia in Biblie
Traditia occidentala ne aminteste ca
poligamicii biblici nu s-au descurcat tocmai bine. Sa ne gandim la
certurile nesfarsite dintre Avraam cu Sara si Agar sau Iacob cu Rahela
si Lea. Sa ne gandim la regele David care l-a ucis pe Urie Hititul,
pentru a o adauga pe frumoasa Betseba la haremul sau. Sau la regele
Solomon cu cele o mie de neveste, ale caror copii sfarsesc prin a viola,
a rapi si a se omori unul pe altul. Antropologii identifica probleme
similare in gospodariile poligame moderne. Mai mult, se indica si faptul
ca tinerele erau adesea pacalite sau obligate sa se casatoreasca cu
barbati instariti mai in varsta si ca femeile si copiii poligamiei
moderne sunt adesea slab educati, saraciti si dependenti cronic de
asistenta sociala.
In ciuda acestor experimente negavite,
inclinatiile noastre naturale si umane spre monogamie nu au fost
intotdeauna sigure. Pentru ca realitatea este ca astazi un numar
insemnat de oameni, incurajati in parte de revolutia sexuala, fac sex si
au copii in afara casatoriei, desconsidera casatoria monogama, fie ea
normala sau homosexuala. In Occidentul modern, aproape 40 % din copii si
aproape 60 % din copiii saraci sunt nascuti in afara casatoriei si fara
sprijinul stabil al tatilor sau al structurilor de rudenie bazate pe
casatorie. Statul modern asistential a contribuit la atenuarea si
repartizarea costurilor acestui comportament reproductiv si sexual care
de fapt distruge specia umana. Dar cu criza financiara care confrunta
guvernele occidentale nu este clar cat va mai dura acest ajutor social.
Desigur, noi trebuie sa apreciem libertatea sexuala si autonomia, dar
trebuie de asemenea sa si adoptam legi, politici si programe de
invatamant care sa predea esentialul despre natura sexualitatii umane si
casatorie, si sa incurajeze cetatenii sa-si traiasca viata sexuala in
conformitate cu normele naturale si limitele care ne guverneaza pe toti.
Newsletter Alianta Familiilor din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu