Stăteam azi şi mă gândeam. Noi jelim şi după aceea petrecem morţii la pomană, cinstindu-le memoria şi amintindu-ne de faptele lor. Dar, când noi ne petrecem de ziua noastră? Ei cum or face? Or petrece sau jelesc pentru că se apropie momentul revederii? Vinul lor o fi dulce ca de petrecere sau sărat din cauza lacrimilor?
Voi ce părere aveţi? Cum o fi acolo? Sus? Unde noi putem ajunge numai cu imaginaţia în timpul vieţii pământene. Cum nu s-a întors nimeni, presupunem că nu se plânge nimeni. O fi ca pe pământ? Vom avea iarba verde de acasă acolo? Ne vom revedea rudele plecate dintre noi? Sau prietenii plecaţi? Vom sta iar la un pahar de vin roşu? ...
Părerea mea este că dacă acolo sunt condiții propice pentru creșterea viței de vie veți sta la un pahar de vin roșu.:)
RăspundețiȘtergere