EU NU STRIVESC COROLA DE LUMINI A LUMII L. BLAGA

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/corola.php

"Iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte" L. Blaga.
Şi eu iubesc: şi flori şi ochi şi buze, nu morminte
mai bine frunze veştejite.
Şi dacă le iubesc le pictez mai bine sau mai rău, cum pot eu.
Priviţi-le, comentaţi-le, pe mine nu mă deranjează.















După cum unii ştiţi deja, eu pictez gânduri.

O NOUĂ ZI...

Ai reuşit s-atingi Lumea Poveştilor cu mâna,

Te uiţi la mine strengăreşte şi îmi repeţi întruna:

„Sunt fericit cum n-a mai fost
Mă simt iubit şi-mi este bine
Doar când sunt lângă tine!”

Îţi stau alături, te privesc,

Îţi sorb din ochi imagini,

Tu îmi zâmbeşti şi mă săruţi,

Trăim povestea de iubire

Ce la chitară o cânţi...

“Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru o veşnicie”

Eu scriu de zor un comentariu

Către un cititor fidel,

Îi mulţumesc că ne doreşte

Doar gânduri bune, de poveste.

În noua zi îţi sunt alături

Cu toată dragostea-n priviri,

În suflet şi în gând purtăm

Povestea unei mari iubiri.


Geanina Codiţă

PRIVIRI...

Ne privim în ochi şi descoperim acel licăr

Pe care doar iubirea-l poate aşterne în matca irisului,

Un licăr ce-ţi luminează faţa care radiază de fericire.

Văd fericirea pe chipul tău care în această seară

Şi-a găsit după infinite nelinişti, locul

Pe care nu vrea să-l mai elibereze.

„ E tare bine!” spui zâmbind cu ochii,

Sufletul se simte acum împlinit

Este ca o floare pe ale cărei petale de un alb imaculat

Picuri rubin şi spui:

„Mă iubeşte, nu mă iubeşte”!

Pe ultima petală scrie:

„Nu mă iubeşte!”

Dar lumina din ochi creşte în intensitate

Atunci când privirea ta descoperă

În centrul Universului Sufletului meu

Scris cu roşul absorbit din pastelul vinului

Ce ne îmbată de fiecare dată de fericire,

„Mă iubeşte!”

http://geaninacodita.blogspot.com/

Ce ochi mari ai bunicuto!!! (O_o)

Am observat un lucru tare nostim la mine alaltaieri: am bunul (sau nu) obiciei de a ma holba insitent la o persoana care intra in raza mea vizuala si care are ceva ce o face eye-catching. Nu stiu dupa ce criterii dar mi se intampla relativ des sa privesc in jurul meu si sa imi ramana ochii pe o fata/ un baiat/ copil/ batran pe care sa il/ o privesc insistent si in ciuda faptului ca sesizez o oarecare jena din partea individului. Si incerc sa ma uit intr-o alta directie, dar cand vad ca nu mai sunt suspecta revin si admir acel ceva. Imi place sa ma holbez la oamenii interesanti. Toti s-au sesizat. Mie nu mi s-a intamplat...nu prea des. Dar de obiciei fie ignor privirea, fie ii raspund. Dar mie nu mi-a ignorat nimeni privirea. Au rosit, s-au incruntat, au zambit, s-au strambat, dar nu m-au ignorat.
Am facut si un exercitiu interesant cu privirea. Am inceput sa ma uit in oglinda la fiecare element al fetei mele. Sa le studiez in amanunt. Sa ma holbez la mine insumi 5 minute. Din diferite unghiuri. Detalii. Apoi sa ma reprivesc in ansamblu. Curios era ca vedeam alt chip. Tot eu, dar nu ma cunosteam. fiecare organ in parte eram eu. Dar per ansamblu nu. Am reusit sa imi vad chipul obiectiv. Asa am sis scapat de unele complexe.
Imi iubesc simturile. Sunt parti ale sinelui ce trebuie exploatate la maxim.



P.S.: Experimentati! Inventati sentimente!