Se afișează postările cu eticheta Broken Art x. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Broken Art x. Afișați toate postările
Miiiiiii şi miiiiiii de scuze!
Pentru faptul că voi posta foarte rar. Stau prost cu timpul şi învăţatul şi voi fi mai rar prezentă pe aici. Nu vreau să renunţ. Aş vrea doar să mă păsuiţi o perioadă. Îmi cer scuze înca o dată şi vă mulţumesc anticipat.
Acesta nu este un monolog
Poate că de atâtea ori am vorbit mult, şi baliverne. Am petrecut mult timp împreună şi poate ne cunoaştem destul de bine. Nu de puţine ori mi-ai spus cum mă vezi, dar oare ştiu cu adevarat cine sunt pentru tine? Care sunt lucrurile mărunte care îţi plac la mine? Oamenii care iubesc ştiu că nu e nevoie de gesturi exagerate sau evidente care să placă. Dar înainte să îmi dai un răspuns, îţi voi mărtrurisi eu. Iubesc felul în care te obsedează o idee şi o exploatezi ignorând totul în jur. Ador faţa de copil care tocmai a furat din borcanul cu dulceaţă şi se simte vinovat, atunci când încep să îţi ţin teorie din n motive. Şi îmi place când ai dreptate. Asta mă face să simt că şi eu am voie să greşesc şi că îngerii nu trebuie neaparat să fie în ceruri. Felul în care spui bancuri. Nu cred că pot fi mai mândră de tine când văd că atâţia oameni se simt bine numai când deschizi gura. Găteşti şi improvizezi. Şi asta dă o strălucire de diamant ochilor tăi. Strălucire pe care numai eu o văd. Şi sunt atâtea lucruri care îmi plac încât aş putea să o ţin aşa până mâine.
Ce ţi-a lipsit cel mai mult atunci când erai copil? Poate ai avut vre-un vis ascuns, sau poate doreai să găseşti o comoaraă Ţi-ai fi dorit un animal de companie cu care parinţii nu erau de acord. Sau poate un prieten secret? Lasă-mă să-ţi spun eu prima. Mi-aş fi dorit să nu fi fugit toţi copii de mine. Şi mi-aş fi dorit ca parinţii mei să mă fi îmbrăţişat mai des. Şi să-mi fi spus mai des te iubesc. Poate mi-aş fi dorit să mă sufoce cu asta. Ca în filmele cu familii perfecte. Mi-aş mai fi dorit o casă din lemn, micuţă, doar pentru mine, în curte, şi ca zarzărul din spatele casei să fie îndrăgostit de mine, nu de cireşul cel mâncat de carii. Îmi plăcea să cred că Einstein a fost un extraterestru trimis pe Pământ. Multă vreme am avut impresia că defapt sunt înfiată, dar asta s-a dovedit a fi doar o mică paranoia de copil. Îmi place să îţi povestesc lucruri din trecut. Şi asta e bine, pentru că timpul trece atat de repede şi nu ştii dacă mai ai ocazia să le povesteşti încă o dată.
Poţi să îmi spui care sunt spaimele tale cele mai mari? Şi nu mă refer doar la frica de păianjeni. Mă refer la ce te face să îţi pierzi minţile doar gândindu-te. Mie mi-e frică de singurătate. Deşi îmi place liniştea uneori, mi-e frică să mă trezesc într-o zi singurul om de pe Pământ. Şi mi-e frică să te pierd. Mi-e frică să nu pleci într-o zi şi să mă laşi cu ochii în soare. Nu m-am gândit niciodată cum ar fi. Nu pot. Mi-e frică să îmi pierd vre-un simţ. Ar fi îngrozitor. Nu mai zic de toate o dată. Mă tem că nu o să fiu o mamă bună şi că voi ajunge ca persoana aceea...
Spune-mi foarte sincer. Ce-ai schimba la mine? Nu îmi zice că nimic. Sigur ai schimba multe. De la felul în care te stresez uneori până la priorităţile mele. Nu nega. Şi eu aş schimba câte ceva la tine. Poate ai mai auzit-o. Poate de atâtea ori încât nu o vei mai lua în seamă de data asta. Aş schimba felul în care îţi pierzi răbdarea cu mine şi cu cei din jur. Aş lua drobul ăla de sare şi l-aş arunca departe. Aş vrea să nu mai suferi atât pentru lucruri închipuite şi să-ţi arăt că ce ţie nu-ţi place, puţin probabil să le placă altora.
Dar am vorbit cam mult...acum te las pe tine...
Ce ţi-a lipsit cel mai mult atunci când erai copil? Poate ai avut vre-un vis ascuns, sau poate doreai să găseşti o comoaraă Ţi-ai fi dorit un animal de companie cu care parinţii nu erau de acord. Sau poate un prieten secret? Lasă-mă să-ţi spun eu prima. Mi-aş fi dorit să nu fi fugit toţi copii de mine. Şi mi-aş fi dorit ca parinţii mei să mă fi îmbrăţişat mai des. Şi să-mi fi spus mai des te iubesc. Poate mi-aş fi dorit să mă sufoce cu asta. Ca în filmele cu familii perfecte. Mi-aş mai fi dorit o casă din lemn, micuţă, doar pentru mine, în curte, şi ca zarzărul din spatele casei să fie îndrăgostit de mine, nu de cireşul cel mâncat de carii. Îmi plăcea să cred că Einstein a fost un extraterestru trimis pe Pământ. Multă vreme am avut impresia că defapt sunt înfiată, dar asta s-a dovedit a fi doar o mică paranoia de copil. Îmi place să îţi povestesc lucruri din trecut. Şi asta e bine, pentru că timpul trece atat de repede şi nu ştii dacă mai ai ocazia să le povesteşti încă o dată.
Poţi să îmi spui care sunt spaimele tale cele mai mari? Şi nu mă refer doar la frica de păianjeni. Mă refer la ce te face să îţi pierzi minţile doar gândindu-te. Mie mi-e frică de singurătate. Deşi îmi place liniştea uneori, mi-e frică să mă trezesc într-o zi singurul om de pe Pământ. Şi mi-e frică să te pierd. Mi-e frică să nu pleci într-o zi şi să mă laşi cu ochii în soare. Nu m-am gândit niciodată cum ar fi. Nu pot. Mi-e frică să îmi pierd vre-un simţ. Ar fi îngrozitor. Nu mai zic de toate o dată. Mă tem că nu o să fiu o mamă bună şi că voi ajunge ca persoana aceea...
Spune-mi foarte sincer. Ce-ai schimba la mine? Nu îmi zice că nimic. Sigur ai schimba multe. De la felul în care te stresez uneori până la priorităţile mele. Nu nega. Şi eu aş schimba câte ceva la tine. Poate ai mai auzit-o. Poate de atâtea ori încât nu o vei mai lua în seamă de data asta. Aş schimba felul în care îţi pierzi răbdarea cu mine şi cu cei din jur. Aş lua drobul ăla de sare şi l-aş arunca departe. Aş vrea să nu mai suferi atât pentru lucruri închipuite şi să-ţi arăt că ce ţie nu-ţi place, puţin probabil să le placă altora.
Dar am vorbit cam mult...acum te las pe tine...
Lista de lucruri normale II
Am promis că voi scrie şi partea a doua a lucrurilor normale din perspectiva unuia din personajele romanului "Învingătorul este întotdeauna singur" al lui Paulo Coelho. Aşadar continuăm:
24) Să te foloseşti de toate mijloacele posibile ca să araţi că, deşi eşti o persoană normală, eşti infinit mai sus decât celelalte fiinţe omeneşti.
25) Într-un mijloc de transport în comun să nu priveşti niciodată o persoană drept în ochi, pentru că ai putea fi acuzat de harţuire.
26) Când intrii în ascensor, să te aşezi cu faţa spre ieşire, să te porţi ca şi când ai fi singur, indiferent cât de plină e cabina.
27) Să nu râzi niciodată în hohote într-un restaurant, oricât de bună ar fi o glumă.
28) În emisfera nordică, să te îmbraci tot timpul conform anotimpului: cu mânecă scurtă primăvara (oricât de frig ar fi) şi veston de stofă de lană toamna (oricât de cald ar fi).
29) În emisfera sudică, să acoperi pomul de Crăciun cu zapadă artificială, chiar dacă iarna nu are nici o legatură cu naşterea lui Isus.
30) Pe masură ce îmbatraneşti, să te crezi stăpanul întregii înţelepciuni a lumii, chiar dacă nu ai trăit îndeajuns ca să ştii ce e greşit şi ce nu.
31) Să te duci la o sindrofie caritabilă şi să crezi că aşa ai contribuit la rezolvarea inechitaţilor sociale din lume.
32) Să mănânci de trei ori pe zi, chiar şi când nu ţi-e foame.
33) Să crezi că ceilalti sunt totdeauna mai buni în toate: sunt mai frumoşi, mai capabili, mai bogaţi, mai inteligenţi. E mult prea riscant să te aventurezi dincolo de propriile limite, mai bine stai şi nu faci nimic.
34) Să foloseşti maşina ca pe o armă şi ca pe o armură invincibilă.
35) Să înjuri în trafic.
36) Să crezi că toate greşelile fiului tău sunt din cauza anturajului pe care şi l-a ales.
37) Să te căsătoreşti cu prima persoană care-ţi oferă o poziţie socială mai bună. Dragostea poate să aştepte.
38) Să spui mereu "am încercat" chiar şi atunci când n-ai încercat absolut deloc.
39) Să amâni să trăieşti lucrurile cele mai interesante din viaţă până când nu te mai ţin puterile pentru aşa ceva.
40) Să eviţi depresia cu doze zilnice mari de emisiuni TV.
41) Să crezi că poţi fi sigur de tot ce ai obţinut.
42) Să crezi că femeilor nu le place fotbalul, iar bărbaţilor nu le place să facă ordine şi să gătească.
43) Să dai vina pe guvern pentru toate relele care se petrec.
44)Să fii convins că un om bun, decent, respectuos e privit de ceilalţi ca un om slab, vulnerabil şi uşor de manipulat.
45)Să fii deasemenea convins că un comportament agresiv şi mitocănesc e sinonim cu personalitate puternică.
46) Să-ţi fie frică de endoscopie (ca bărbat) şi de naştere (ca femeie).
Lista ar fi continuat dacă personajul nu ar fi fost ucis la 4 foi de carte după prezentarea listei. Lista poate fi îmbogaţită şi de noi, cei care ducem o viaţă normală, dar care suntem deranjaţi de normalul prea banal care ne înconjoară. De noi cei anormal de normali.
24) Să te foloseşti de toate mijloacele posibile ca să araţi că, deşi eşti o persoană normală, eşti infinit mai sus decât celelalte fiinţe omeneşti.
25) Într-un mijloc de transport în comun să nu priveşti niciodată o persoană drept în ochi, pentru că ai putea fi acuzat de harţuire.
26) Când intrii în ascensor, să te aşezi cu faţa spre ieşire, să te porţi ca şi când ai fi singur, indiferent cât de plină e cabina.
27) Să nu râzi niciodată în hohote într-un restaurant, oricât de bună ar fi o glumă.
28) În emisfera nordică, să te îmbraci tot timpul conform anotimpului: cu mânecă scurtă primăvara (oricât de frig ar fi) şi veston de stofă de lană toamna (oricât de cald ar fi).
29) În emisfera sudică, să acoperi pomul de Crăciun cu zapadă artificială, chiar dacă iarna nu are nici o legatură cu naşterea lui Isus.
30) Pe masură ce îmbatraneşti, să te crezi stăpanul întregii înţelepciuni a lumii, chiar dacă nu ai trăit îndeajuns ca să ştii ce e greşit şi ce nu.
31) Să te duci la o sindrofie caritabilă şi să crezi că aşa ai contribuit la rezolvarea inechitaţilor sociale din lume.
32) Să mănânci de trei ori pe zi, chiar şi când nu ţi-e foame.
33) Să crezi că ceilalti sunt totdeauna mai buni în toate: sunt mai frumoşi, mai capabili, mai bogaţi, mai inteligenţi. E mult prea riscant să te aventurezi dincolo de propriile limite, mai bine stai şi nu faci nimic.
34) Să foloseşti maşina ca pe o armă şi ca pe o armură invincibilă.
35) Să înjuri în trafic.
36) Să crezi că toate greşelile fiului tău sunt din cauza anturajului pe care şi l-a ales.
37) Să te căsătoreşti cu prima persoană care-ţi oferă o poziţie socială mai bună. Dragostea poate să aştepte.
38) Să spui mereu "am încercat" chiar şi atunci când n-ai încercat absolut deloc.
39) Să amâni să trăieşti lucrurile cele mai interesante din viaţă până când nu te mai ţin puterile pentru aşa ceva.
40) Să eviţi depresia cu doze zilnice mari de emisiuni TV.
41) Să crezi că poţi fi sigur de tot ce ai obţinut.
42) Să crezi că femeilor nu le place fotbalul, iar bărbaţilor nu le place să facă ordine şi să gătească.
43) Să dai vina pe guvern pentru toate relele care se petrec.
44)Să fii convins că un om bun, decent, respectuos e privit de ceilalţi ca un om slab, vulnerabil şi uşor de manipulat.
45)Să fii deasemenea convins că un comportament agresiv şi mitocănesc e sinonim cu personalitate puternică.
46) Să-ţi fie frică de endoscopie (ca bărbat) şi de naştere (ca femeie).
Lista ar fi continuat dacă personajul nu ar fi fost ucis la 4 foi de carte după prezentarea listei. Lista poate fi îmbogaţită şi de noi, cei care ducem o viaţă normală, dar care suntem deranjaţi de normalul prea banal care ne înconjoară. De noi cei anormal de normali.
Lista de lucruri normale
Așa cum mi-am promis, am început să citesc "Învingătorul este întotdeauna singur". Bun roman, frate. Extraordinar. Vi-l recomand. Ce am întâlnit foare aplicabil aici, a fost o listă de lucruri normale, aparținând unuia dintre personaje, care uitase ce înseamna viața de rând și care vroia să redescopere asta. Ele sunt 46 la număr. Am să le expun în 2 serii de cate 23, ca să pastrez suspansul.
1) E normal orice lucru care ne face să uităm cine suntem și ce dorim, astfel încât să putem munci ca să producem, să ne reproducem și să câștigăm bani.
2) E normal să ai câteva reguli pentru un război sau conflict (Convenția de la Geneva).
3) Să te chinuiești ani în șir să faci o facultate pentru ca apoi să nu găsești nimic de lucru.
4) Să lucrezi de la 9 dumineața până la 5 după-amiaza la ceva care nu-ți face nici cea mai mică plăcere, dar visând că peste 30 de ani te vei pensiona.
5) Să ieși la pensie, să descoperi că nu mai ai energie ca să te bucuri de viață și să mori peste câțiva ani de plictiseală.
6) Să folosești botox.
7) Să îțelegi că puterea e mult mai importantă decât banii, iar banii sunt mult mai importanți decât fericirea.
8) Să îl ridiculizezi pe cel care caută fericirea în loc de bani, și să-l numești "Om lipsit de ambiție".
9) Să compari obiecte precum mașini, case, haine și să definești viața în funcție de aceste comparații, în loc să încerci să aflii adevăratul motiv pentru care ești viu.
10)Să nu vorbești cu necunoscuții. Să-ți bârfești vecinii.
11)Să consideri totdeauna că părinții au dreptate.
12)Să te căsătorești, să ai copii, să-ți duci traiul mai departe în familie, chiar dacă dragostea s-a sfârșit, susținând că e pentru binele copiilor (de parcă aceștia n-ar asista la certurile zilnice).
13) Să-i critici pe toți cei care încearcă să fie diferiți.
14) Să te trezești cu un deșteptător isteric la cap.
15) Să crezi în absolut tot ce este tipărit.
16) Să porți o bucată de material colorat la gât, fără nici un rost aparent, dar care răspunde la pomposul nume de "cravată".
17)Să nu pui niciodată întrebări directe, chiar dacă celălalt, în ciuda digresiunilor, pricepe ce vrei să aflii de la el.
18) Să-ți păstrezi zîmbetul pe buze când îți vine să plângi. Și să îți fie milă de toți cei care își arată sentimentele.
19) Să consideri că arta merită o avere sau că nu merită absolut nimic.
20) Să disprețuiești tot ce nu a fost greu de obținut, pentru că nu a existat "sacrificiul necesar",și deci probabil nu are calitățile cerute.
21) Să urmezi cerințele modei, oricat ar fi de ridicole și de incomode.
22) Să fii convins că orice celebritate are tone de bani strânși la ciorap.
23) Să investești mult în frumusețea exterioară și să nu îți faci prea multe griji în ceea ce privește frumusețea interioară.
1) E normal orice lucru care ne face să uităm cine suntem și ce dorim, astfel încât să putem munci ca să producem, să ne reproducem și să câștigăm bani.
2) E normal să ai câteva reguli pentru un război sau conflict (Convenția de la Geneva).
3) Să te chinuiești ani în șir să faci o facultate pentru ca apoi să nu găsești nimic de lucru.
4) Să lucrezi de la 9 dumineața până la 5 după-amiaza la ceva care nu-ți face nici cea mai mică plăcere, dar visând că peste 30 de ani te vei pensiona.
5) Să ieși la pensie, să descoperi că nu mai ai energie ca să te bucuri de viață și să mori peste câțiva ani de plictiseală.
6) Să folosești botox.
7) Să îțelegi că puterea e mult mai importantă decât banii, iar banii sunt mult mai importanți decât fericirea.
8) Să îl ridiculizezi pe cel care caută fericirea în loc de bani, și să-l numești "Om lipsit de ambiție".
9) Să compari obiecte precum mașini, case, haine și să definești viața în funcție de aceste comparații, în loc să încerci să aflii adevăratul motiv pentru care ești viu.
10)Să nu vorbești cu necunoscuții. Să-ți bârfești vecinii.
11)Să consideri totdeauna că părinții au dreptate.
12)Să te căsătorești, să ai copii, să-ți duci traiul mai departe în familie, chiar dacă dragostea s-a sfârșit, susținând că e pentru binele copiilor (de parcă aceștia n-ar asista la certurile zilnice).
13) Să-i critici pe toți cei care încearcă să fie diferiți.
14) Să te trezești cu un deșteptător isteric la cap.
15) Să crezi în absolut tot ce este tipărit.
16) Să porți o bucată de material colorat la gât, fără nici un rost aparent, dar care răspunde la pomposul nume de "cravată".
17)Să nu pui niciodată întrebări directe, chiar dacă celălalt, în ciuda digresiunilor, pricepe ce vrei să aflii de la el.
18) Să-ți păstrezi zîmbetul pe buze când îți vine să plângi. Și să îți fie milă de toți cei care își arată sentimentele.
19) Să consideri că arta merită o avere sau că nu merită absolut nimic.
20) Să disprețuiești tot ce nu a fost greu de obținut, pentru că nu a existat "sacrificiul necesar",și deci probabil nu are calitățile cerute.
21) Să urmezi cerințele modei, oricat ar fi de ridicole și de incomode.
22) Să fii convins că orice celebritate are tone de bani strânși la ciorap.
23) Să investești mult în frumusețea exterioară și să nu îți faci prea multe griji în ceea ce privește frumusețea interioară.
Cantece de leagan
Nu stiu cum va simtiti voi in perioada asta, dar pe mine ma napadesc amintirile din copilarie. Saniuta si partia, ceaiul cald dupa ce intram inghetati in casa, taierea porcului si soriciul proaspat si crocant, mama care statea o zi intreaga in picioare numai pentru porc.
Acum, cand domneste spiritul comercial al acestor sarbatori, nu mai pot vedea brazii cu aceeasi ochi. Dar asta e... cu timpul totul se degradeaza. Desi orasul e mai plin de lumini ca in orice an, e din ce in ce mai sarac in sentiment.
Si tot amintindu-mi de sarbatoare si de copilarie, mi s-a intamplat sa dau peste niste cantece de leagan din diferite culturi, unele din ele semanand izbitor de mult cu colinde. Asadar, va las sa ascultati.
Auditie placuta!!!
Acum, cand domneste spiritul comercial al acestor sarbatori, nu mai pot vedea brazii cu aceeasi ochi. Dar asta e... cu timpul totul se degradeaza. Desi orasul e mai plin de lumini ca in orice an, e din ce in ce mai sarac in sentiment.
Si tot amintindu-mi de sarbatoare si de copilarie, mi s-a intamplat sa dau peste niste cantece de leagan din diferite culturi, unele din ele semanand izbitor de mult cu colinde. Asadar, va las sa ascultati.
Auditie placuta!!!
Flashmob
Ce este un flashmob defapt? E o manifestatie originala ce consta intr-un grup de oameni care se aduna la o anumita ora, intr-un anumit loc, si o perioada scurta de timp executa aceeasi actiune dupa care se raspandesc. Organizarea unui flashmob se realizeaza prin intermediul internetului, e-mail-ului si a messenger-ului si este exclusa organizarea in scop comercial al acestuia.
Exista si cateva reguli ce trebuie respectate pentru succesul unui flashmob:
-Participantii trebuie sa isi sincronizeze ceasurile inainte de actiune
-Participantii, inainte de actiune, trebuie sa dea impresia ca nu se cunosc, astfel incat viitori spectatori sa nu banuiasca nimic
-Participantii trebuie sa porneasca simultan, sa realizeze actiunea concomitent si sa inceteze in acelasi timp la ora stabilita, dupa care sa dispara ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat
-Toate actiunile respecta un scenariu raspandit anterior prin metodele descrise mai sus
-Organizarea si participarea se face in mod voluntar
Cautand pe net veti gasi o multime de flashmob-uri care mai de care mai interesante si mai trasnite. Primul a fost realizat undeva in anul 2003 (aprilie/mai/iunie), desi se presupune ca ideea a aparut prin secolul XX.
Si in Romania se practica asa ceva. De exemplu zilele trecute s-a petrecut in Bucuresti a 3-a editie a Lecturilor Urbane. Acest flashmob instiga la citit, si mai exact la lectura in locuri publice. Ma intreb cati dintre voi ati incercat sa cititi intr-un loc public? Si cati dintre voi ati primit poate priviri ciudate ca ati facut asta? Membrii flashmobului atrag atentia asupra unei carti dupa care o ofera celor interesati. Unii stramba din nas. Altii, multumiti ca au primit cartea, nu se mai opresc din citit nici dupa ce Lecturi Urbane s-a terminat. Interesant e mesajul. Si mai interesant e sa participi.Si vazand ce placut trebuie sa fie sa participi la un flashmob am ajuns la concluzia ca defapt nu am stiut sa il organizez. Dar, sincer, astept cu nerabdare sa am ocazia sa particip la asa ceva. Liber la flashmob-uri. :D
Imagine "lecturi urbane": Copyright Flaiu
A iubi sau a nu fi (III)
A treia si cea care a incheiat orice contact cu el a fost si cea mai dureroasa intamplare.
Dupa povestea cu revelionul au mai fost si altele. Pentru fiecare l-am iertat. De fiecare data am vrut sa ii fie lui bine. Sa fie el implinit. Dupa cateva luni (prin martie), am fost fortata sa plec, sa ma mut de acolo, din varii motive. Distanta nu era o problema pentru a tine legatura. Si faptul ca ma mutasem nu era deloc un aspect pozitiv. Imi puneam speranta pentru un maine in care sa ma inteleg pe mine, in el. Si speram sa ma agreeze nu sa ma placa. Dar nici asta nu mi-a oferit.
Intr-o zi am gasit niste versuri care atunci mi se pareau mie dragute. Copil naiv, i le-am trimis. Nu erau in romana ce-i drept. Dar asta nu mi s-a parut o scuza pentru mesajul final: "Imi doresc sa nu mai aud niciodata de tine".
Pentru ca intotdeauna am fost genul de persoana care face orice pentru a indeplini dorintele celor dragi, am respectat si dorinta lui.
De-alungul timpului, cand soarta ne mai aducea uneori fata in fata, am incercat sa il intreb totusi...de ce nu vrea sa mai auda de mine? Raspunsul a venit pe sub un zambet batjocoritor. Pentru ca nu merit...
Au trecut aproape 5 ani de cand nu am mai vorbit si 6 de cand a inceput totul.
A trecut. Acum e doar o amintire ca multe altele despre care prefer sa nu povestesc.
Am invatat totusi multe din toata experienta asta:
- Daca vrei sa pedepsesti pe cineva, ignora-l
- Calmul enerveaza mai mult ca faptul ca te enervezi
- Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se implineasca
- Gelozia nu face nici cat o ceapa degerata
- Daca iubesti pe cineva cu adevarat, ii vei da drumul. Daca se intoarce la tine inseamna ca e intr-adevar al tau
- Daca iubesti pe cineva cu adevarat, vrei ca acesta sa fie fericit chiar daca asta nu te include pe tine
- Nu uita ca daca te doare prea tare, tu esti aceea care conteaza in primul rand. Asa ca, gata, capul sus. Ai trecut peste altele si mai grele.
Si-asa viata merge inainte :D
Dupa povestea cu revelionul au mai fost si altele. Pentru fiecare l-am iertat. De fiecare data am vrut sa ii fie lui bine. Sa fie el implinit. Dupa cateva luni (prin martie), am fost fortata sa plec, sa ma mut de acolo, din varii motive. Distanta nu era o problema pentru a tine legatura. Si faptul ca ma mutasem nu era deloc un aspect pozitiv. Imi puneam speranta pentru un maine in care sa ma inteleg pe mine, in el. Si speram sa ma agreeze nu sa ma placa. Dar nici asta nu mi-a oferit.
Intr-o zi am gasit niste versuri care atunci mi se pareau mie dragute. Copil naiv, i le-am trimis. Nu erau in romana ce-i drept. Dar asta nu mi s-a parut o scuza pentru mesajul final: "Imi doresc sa nu mai aud niciodata de tine".
Pentru ca intotdeauna am fost genul de persoana care face orice pentru a indeplini dorintele celor dragi, am respectat si dorinta lui.
De-alungul timpului, cand soarta ne mai aducea uneori fata in fata, am incercat sa il intreb totusi...de ce nu vrea sa mai auda de mine? Raspunsul a venit pe sub un zambet batjocoritor. Pentru ca nu merit...
Au trecut aproape 5 ani de cand nu am mai vorbit si 6 de cand a inceput totul.
A trecut. Acum e doar o amintire ca multe altele despre care prefer sa nu povestesc.
Am invatat totusi multe din toata experienta asta:
- Daca vrei sa pedepsesti pe cineva, ignora-l
- Calmul enerveaza mai mult ca faptul ca te enervezi
- Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se implineasca
- Gelozia nu face nici cat o ceapa degerata
- Daca iubesti pe cineva cu adevarat, ii vei da drumul. Daca se intoarce la tine inseamna ca e intr-adevar al tau
- Daca iubesti pe cineva cu adevarat, vrei ca acesta sa fie fericit chiar daca asta nu te include pe tine
- Nu uita ca daca te doare prea tare, tu esti aceea care conteaza in primul rand. Asa ca, gata, capul sus. Ai trecut peste altele si mai grele.
Si-asa viata merge inainte :D
Învingătorul nu poate fi întotdeauna singur
Da, ce e drept, am întâlnit tot soiul de oameni care au atins culmile succesului în diferite domenii. Am citit despre artiști dedicați care au fost recunoscuți pentru muncă și inovație. Am auzit de genii care au facut o lume mai bună, sau de oameni care au avut ceva de spus. Ce nu am înțeles eu totuși, este de ce nu și-au pastrat familia. De ce persoanele iubite din jur nu se pot integra în lumea celui care vrea sa o extindă. De ce trebuie să ne raportăm la mediocritate ca să putem fi împliniți sentimental? (asta daca nu ne simțim împliniți trecând cineva nou din când în când prin patul nostru)
Am auzit-o de atatea ori: totul are un preț. Eu nu vreau să încetez să cred că totuși poți să negociezi prețul acela și că le poți avea petoate, moderat. Sunt optimistă și îmi asum responsabilitatea pentru consecințe. Pot plăti cu orice mai puțin cu împlinire.
P.S.: Tu ce monedă de schimb folosești pentru a învinge?
Virusul cultural!!!
A aparut un nou tip de virus!
Virusul cultural. Tipul de virus care pune in valoare cultura si instiga la contaminare cu arta. A aparut in stare de concept in 2001 si s-a dezvoltat, fiind pus in circulatie 7 ani mai tarziu. Anul acesta a inceput manifestul. Sunteti invitati sa va infestati si sa transmiteti mai departe.
Cati dintre voi nu s-au saturat de ghena de gunoi de pe internet? De mass-urile acelea idioate care vand cine stie ce minciuni, care iti promit o moarte lenta si dureroasa, care iti aduc ghinion, care pur si simplu te seaca? Dar ati vazut pana acum unul care sa promoveze cultura? Propun sa se inceapa de acum.
Dar pentru a folosi virusul cultural, trebuie sa il cunoastem:
Virusul acesta nu distruge. El promoveaza si scoate din anonimat toate domeniile de arta care in Romania raman in umbra.
Virusul cultural are mai multe tulpini:
#viruscultural de tip DP [desen şi pictură]
#viruscultural de tip T [tatuaje]
#viruscultural de tip M [muzică]
#viruscultural de tip P [poezie]
#viruscultural de tip F [fotografie]
#viruscultural de tip A [actorie]
#viruscultural de tip D [artă digitală]
#viruscultural de tip G [gravură]
#viruscultural de tip I [interviuri]
Daca v-ati realizat contaminat cu una dintre tulpinile acestui virus sau cunoasteti pe cineva cu unul din simptomele de mai sus incepeti prin a promova ramura respectiva in carantina. Dar nu va opriti aici. Lasati sa se raspandeasca.
Un exemplu demn de urmat in domeniul acesta este chiar initiatorul care declara: "Autorul, deţinătorul celui mai complex tip de virus cultural cu tulpină multiplă de tip DP-M-P-F-A-AD-G, îşi recunoaşte şi asumă vina eliberării acestui virus cultural şi se supune oprobiului public.". As adauga eu si tulpina de tip T.
Da, e un virus creat in laborator (de creatie) si raspandit deliberat. Mai mentionez deasemeni, ca o data pornit, virusul nu poate fi eradicat si nu se va gasi niciodata un antidot.
CONTAMINARE PLACUTA!!!
A iubi sau a nu fi (II)
O alta intamplare care m-a marcat a fost in apropierea anului nou.
Ne intelegeam bine. Si totusi ne departasem. L-am intrebat unde petrece cumpana dintre ani si mi-a raspuns ca la un prieten nu mai stiu pe unde. Si eu aveam ceva planuit. Mi-as fi dorit sa il vad in noaptea aceea. Macar o clipa si apoi putea sa dispara linistit. Se spune ca daca iti pui o dorinta exact la miezul noptii ti se va implini. I-am trimis un mesaj exact in clipa aceea spunandu-i ca mi-as dori enorm sa fie acolo unde urma eu sa ma duc.
Am ajuns acolo, la petrecere, cu o mica intarziere si cum am intrat pe usa de la intrare am incremenit. Era el acolo, sprijinit in tocul usii, cu o bere in mana. M-a privit si mi-a spus zambind subtil :"Ai grija ce-ti doresti...s-ar putea sa se implineasca". Uneori cred ca imi doresc prea multe... dar sa revenim. Noaptea aceea a fost extrem de pretioasa pentru mine.
Distractia se terminase de ceva timp. Eu ramasesem afara si ma gandeam. Inghetasem asa ca am intrat inauntru. Spre uimirea mea toti dormeau sau se cuplasera si acum toata casa parea un fel de mica orgie de imbratisari si sarutari tandre. Am cautat un loc unde sa ma asez. Singurul liber era langa el. Statea pe mijlocul canapelei si butona telecomanda. In stanga si in dreapta lui erau doua cupluri care parca ii ignorau prezenta. M-am asezat langa el si in scurt timp mi-am lasat capul pe pieptul lui. Simteam nevoia sa il ating mai mult. L-as fi luat in brate, l-as fi sarutat...l-as fi tinut doar pentru mine. Am inceput sa ii mangai usor mana si sa urc incet dar sigur pe piept. Apoi pe gat. I-am conturat buzele. Mainile mele zburdau in voie pe chipul lui, dar de la el nu primeam nici un raspuns. Am insistat pana ce intr-un moment a scapat telecomanda si aplcand mana dupa ea mi-a mangaiat piciorul. De aici totula decurs de la sine. A decurs insa fara sa ne sarutam buzele. A decurs poate mai bine de o ora. A decurs pana ce s-a oprit. Mi-a spus ca nu poate face asta. Ca defapt a incercat sa vada daca o poate uita pe ea. Ea, pe care o iubeste defapt. Si a vazut ca nu poate.
Nici acum nu pot descrie ce am simtit. Stiu doar ca am plecat de acolo. Si mai tin minte melodia "Bad day" a lui Daniel Powter ascultata undeva pe parcursul zilei...
...atat...
Ne intelegeam bine. Si totusi ne departasem. L-am intrebat unde petrece cumpana dintre ani si mi-a raspuns ca la un prieten nu mai stiu pe unde. Si eu aveam ceva planuit. Mi-as fi dorit sa il vad in noaptea aceea. Macar o clipa si apoi putea sa dispara linistit. Se spune ca daca iti pui o dorinta exact la miezul noptii ti se va implini. I-am trimis un mesaj exact in clipa aceea spunandu-i ca mi-as dori enorm sa fie acolo unde urma eu sa ma duc.
Am ajuns acolo, la petrecere, cu o mica intarziere si cum am intrat pe usa de la intrare am incremenit. Era el acolo, sprijinit in tocul usii, cu o bere in mana. M-a privit si mi-a spus zambind subtil :"Ai grija ce-ti doresti...s-ar putea sa se implineasca". Uneori cred ca imi doresc prea multe... dar sa revenim. Noaptea aceea a fost extrem de pretioasa pentru mine.
Distractia se terminase de ceva timp. Eu ramasesem afara si ma gandeam. Inghetasem asa ca am intrat inauntru. Spre uimirea mea toti dormeau sau se cuplasera si acum toata casa parea un fel de mica orgie de imbratisari si sarutari tandre. Am cautat un loc unde sa ma asez. Singurul liber era langa el. Statea pe mijlocul canapelei si butona telecomanda. In stanga si in dreapta lui erau doua cupluri care parca ii ignorau prezenta. M-am asezat langa el si in scurt timp mi-am lasat capul pe pieptul lui. Simteam nevoia sa il ating mai mult. L-as fi luat in brate, l-as fi sarutat...l-as fi tinut doar pentru mine. Am inceput sa ii mangai usor mana si sa urc incet dar sigur pe piept. Apoi pe gat. I-am conturat buzele. Mainile mele zburdau in voie pe chipul lui, dar de la el nu primeam nici un raspuns. Am insistat pana ce intr-un moment a scapat telecomanda si aplcand mana dupa ea mi-a mangaiat piciorul. De aici totula decurs de la sine. A decurs insa fara sa ne sarutam buzele. A decurs poate mai bine de o ora. A decurs pana ce s-a oprit. Mi-a spus ca nu poate face asta. Ca defapt a incercat sa vada daca o poate uita pe ea. Ea, pe care o iubeste defapt. Si a vazut ca nu poate.
Nici acum nu pot descrie ce am simtit. Stiu doar ca am plecat de acolo. Si mai tin minte melodia "Bad day" a lui Daniel Powter ascultata undeva pe parcursul zilei...
...atat...
A iubi sau a nu fi (I)
"oamenii sunt animale in finalitatea lucrurilor..nu suntem zei..cineva trebuie sa le mai aminteasca ca e o fantezie, frumos construita de-a lungul timpului...pentru a ne da un sentiment de pace interioara sau..."liniste sufleteasca"... pentru sanatatea noastra mintala...sau hai sa-i spunem o moralitate a lucrurilor, bine lucrata de evolutia sentimentului de dragoste da apartenenta si protectie care de fapt sunt instinctuale la baza lor."
Bine spus. Dar deja dam in alta poveste.
Dragoste si durere? Am trait de 2 ori dragoste, o data durere. In prezent traiesc dragoste. Atat. Fara durere. Cu mici intepaturi.
Ciudat e ca am inceput sa dezvolt sentimente de genul de mica. Sincer, nu stiu cum a inceput. Imi amintesc de o teorie a culorilor si un numar de telefon pe care si acum il mai are. Era cu 4 ani mai mare decat mine. Defapt inca este. Si desi diferenta era destul de mare, eu avand 12-13 ani el purta sentimente unei amice de aceeasi varsta. Copil naiv, pe atunci il vedeam cel mai cel. Il placeam mult pentru ceea ce era. Il iubeam ca mi-a devenit prieten, ca ma asculta, ca il ascultam, ca incercam sa il ajut. Chiar am avut ce invata de la el (filosofia mea de viata de la el a pornit). Din toata chestia asta 3 lucruri m-au marcat.
Ne-am inteles bine o perioada buna de timp. Apoi intr-o seara nu stiu cum se facuse ca am ramas doar noi doi. Si din discutie in discutie observ ca se distantase. Observasem ceva ciudat la comportmentul lui. Stiam ca e o persoana schimbatoare, dar nu ma asteptam sa imi spuna ca nu ii mai pasa. Ca vechiul el a murit si ca isi propune sa nu ii mai pese, sa fie rece. Copil naiv fiind am inceput sa plang. Ma simteam tradata si parasita. Nu am zis nimic.Nu mai aveam puterea sa zic nimic. Am inchis ochii si am plans (pentru prima data in fata unui baiat. Imi trebuie mult sa plang in fata unui baiat). Am ajuns acasa (nu stiu cum) si am stat. Plangeam si stiu ca ai mei imi faceau observatie, dar eu nu ii auzeam. Plangeam de ceva timp cand am primit un mesaj. Era de la el. Droaia mea de lacrimi il impresionasera. Mi-a promis ca pentru mine va fi acolo oricand voi avea nevoie. A fost ca o iesire din inchisoare. Aveam nevoie de el ca de aer.
Asta e doar una...celelalte vin zilele urmatoare...
P.S.: Nu s-a tinut de cuvant. Si-a incalcat promisiunea...
Sper ca v-a iesit pe nas
Gata! S-a terminat! V-ati inghesuit, v-ati calcat in picioare, ati votat: a iesit Base. Ati plans din cauza asta, ati ras, ati fost nedreptatiti. Primiseti multe inainte. Va doreati mai mult. acum s-a terminat. Gata cu pomana, cu promisiunile, gata cu iluziile si cu chestiile gratis. Rugati-va sa va tina chinezariile alea ieftine pana data viitoare. Pana se vor gandi ei sa va cumpere iar.
Eh, stiu ca sunt rea, acida, critica. Dar hai sa fim seriosi. Cine e multumit defapt? Cine ar mai sta in tara daca ar putea sa plece? Vorba unui coleg: "Cine pleaca ultimul din tara sa stinga lumina!".
Si totusi am intalnit si oameni optimisti. Chiar azi am stat de vorba cu cineva care isi propusese sa arate ca in tara asta se poate razbi prin patetism* si pasiune. E primul pe care il aud spunand asta. Sper sa reuseasca.
Iar voua, celor care ati votat (eu i-am votat pe amandoi, sa nu se supere nici unul) SPER CA V-A IESIT PE NAS!!!
*PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare
Eh, stiu ca sunt rea, acida, critica. Dar hai sa fim seriosi. Cine e multumit defapt? Cine ar mai sta in tara daca ar putea sa plece? Vorba unui coleg: "Cine pleaca ultimul din tara sa stinga lumina!".
Si totusi am intalnit si oameni optimisti. Chiar azi am stat de vorba cu cineva care isi propusese sa arate ca in tara asta se poate razbi prin patetism* si pasiune. E primul pe care il aud spunand asta. Sper sa reuseasca.
Iar voua, celor care ati votat (eu i-am votat pe amandoi, sa nu se supere nici unul) SPER CA V-A IESIT PE NAS!!!
*PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare
Eu nu suport timpul. (punct)
Am avut un weekend prelungit si chiar nu mi-a priit. Sau poate sunt eu pretentioasa. Sau poate timpul chiar trece cum are el chef. Nu am mai petrecut o vacanta de la un capat la altul in care sa zic "frate asta da vacanta" de nu mai stiu. Defapt ma intreb...oare a fost vre una? Dar lasa ca ma fac eu mare! Ma fac eu mare si atunci am sa ii arat timpului ca nu el e stapanul. Am sa ii arat cat de inutila e limitarea lui si am sa ii arat ca imi fac loc in timp si pentru mine. Si atunci am sa traiesc.
Ideea nu era sa incep sa filosofez. Nici sa ma revolt. Ideea era sa imi cer scuze ca nu am timp desi ma lupt sa imi fac. Sa imi cer scuze ca am atatea idei si asa putin timp. Si sa ii felicit pe cei pentru care timpul nu e o bariera. Pe cei care traiesc in afara lui.
Ce ochi mari ai bunicuto!!! (O_o)
Am facut si un exercitiu interesant cu privirea. Am inceput sa ma uit in oglinda la fiecare element al fetei mele. Sa le studiez in amanunt. Sa ma holbez la mine insumi 5 minute. Din diferite unghiuri. Detalii. Apoi sa ma reprivesc in ansamblu. Curios era ca vedeam alt chip. Tot eu, dar nu ma cunosteam. fiecare organ in parte eram eu. Dar per ansamblu nu. Am reusit sa imi vad chipul obiectiv. Asa am sis scapat de unele complexe.
Imi iubesc simturile. Sunt parti ale sinelui ce trebuie exploatate la maxim.
P.S.: Experimentati! Inventati sentimente!
A fi sau a nu fi?
Cu campaniile astea politice nu mai poti arunca un ochi in jur fara sa dai de cate un afis colorat strident, de o hoarda de tineri care nu stiu pentru ce se manifesta, de chestionare peste chestionare si intrebarea (retorica evident) "Cu cine votezi?". Si vesnicele ziare de partid pe care nici nu am curajul sa le deschid.
Azi, mergand pe strada am avut "onoarea" de a ma trezit in fata cu un ziar de gen. Generoasa din fire (si modesta) si stiind ca oamenii astia castiga un ban pe statul in frig si datul din maini am luat ziarul din mers, am zambit si am multumit. Nu am obicieiul sa refuz. Nu mica mi-a fost mirarea sa realizez ca specimenul pe care il tineam in mana nu era vesnicul ziar distribuit seara ci unul de la un partid (sa ma rugati sa va spun care si nu stiu). Defapt ce zic eu ziar? O singura coala. Nu stiu nici despre ce era vorba, oripilata fiind de imaginile zarite la o prima evaluare. L-am inchis repede si l-am pliat cu gandul sa-l bag in primul tomberon (si in alta parte daca mi s-ar fi oferit orificiul) la o distanta rezonabila astfel incat sa nu vada cei de la care l-am primit. Si mergand asa cu el in mana si uitandu-ma dupa un cos am avut o revelatie.
Defapt oamenii astia creeaza un adevarat test de bun simt pe care poate multi ii trec. Daca esti interesat de subiect si citesti articolele, e ok. Dar ce faci cu ziarul ala dupa? Unde il depozitezi (stii ca va ajunge una cu pamantul :) )? Ce grad de auto-control si bun simt ai astfel incat desi te-a calcat pe nervi/oripilat/orbit/ametit/lovit/revoltat/multumit/scarbit sa il mai poti parasi pe nefericit intr-un tomberon?
Asa ca data viitoare cand mai primesti o hartie care ti-e indiferenta, draga cititorule...pune-ti intrebarea...unde o arunci?
Azi, mergand pe strada am avut "onoarea" de a ma trezit in fata cu un ziar de gen. Generoasa din fire (si modesta) si stiind ca oamenii astia castiga un ban pe statul in frig si datul din maini am luat ziarul din mers, am zambit si am multumit. Nu am obicieiul sa refuz. Nu mica mi-a fost mirarea sa realizez ca specimenul pe care il tineam in mana nu era vesnicul ziar distribuit seara ci unul de la un partid (sa ma rugati sa va spun care si nu stiu). Defapt ce zic eu ziar? O singura coala. Nu stiu nici despre ce era vorba, oripilata fiind de imaginile zarite la o prima evaluare. L-am inchis repede si l-am pliat cu gandul sa-l bag in primul tomberon (si in alta parte daca mi s-ar fi oferit orificiul) la o distanta rezonabila astfel incat sa nu vada cei de la care l-am primit. Si mergand asa cu el in mana si uitandu-ma dupa un cos am avut o revelatie.
Defapt oamenii astia creeaza un adevarat test de bun simt pe care poate multi ii trec. Daca esti interesat de subiect si citesti articolele, e ok. Dar ce faci cu ziarul ala dupa? Unde il depozitezi (stii ca va ajunge una cu pamantul :) )? Ce grad de auto-control si bun simt ai astfel incat desi te-a calcat pe nervi/oripilat/orbit/ametit/lovit/revoltat/multumit/scarbit sa il mai poti parasi pe nefericit intr-un tomberon?
Asa ca data viitoare cand mai primesti o hartie care ti-e indiferenta, draga cititorule...pune-ti intrebarea...unde o arunci?
Artist si ego
Unul dintre hobby-urile mele preferate este fotografia. Pasiune prea putin cultivata din lipsa de timp. Cum era si normal, sunt o mare vanatoare de reviste de profil. Asa ca zilele trecute, spre norocul meu, mi-a picat in mana o revista foarte interesanta...editata in nici un caz la noi. Intr-adevar, pretioase sfaturi si interviuri. Dar am dat peste unul care m-a facut sa stramb din nas.
Un domn fotograf care detesta sa recunoasca faptul ca s-a plictisit de fotografie. Un om care considera ca fotografia a devenit prea "usoara" pentru el. Este acel gen de om care pune pret pe competitie. Eu nu.
Cand vine vorba de arte gen pictura, sculptura, pozie, fotografie, etc. singurul cu care poti face competitie esti tu insuti. Si dupa cum bine zicea cineva, inspiratia e divina...pentru unii. Fara lupta cu sine, nu exista progres. Ce inseamna un artist adevarat? Ma intreb si eu. Este acel om pentru care limita inseamna oboseala fizica, trupul in sine. Nu exista limita in arta. Nu poti spune "am aflat tot". Imaginatia e infinita, e proprie, e intima si nu depinde de imaginatia altcuiva.
Orice verb defineste o arta.
Tu ce arta practici?
Un domn fotograf care detesta sa recunoasca faptul ca s-a plictisit de fotografie. Un om care considera ca fotografia a devenit prea "usoara" pentru el. Este acel gen de om care pune pret pe competitie. Eu nu.
Cand vine vorba de arte gen pictura, sculptura, pozie, fotografie, etc. singurul cu care poti face competitie esti tu insuti. Si dupa cum bine zicea cineva, inspiratia e divina...pentru unii. Fara lupta cu sine, nu exista progres. Ce inseamna un artist adevarat? Ma intreb si eu. Este acel om pentru care limita inseamna oboseala fizica, trupul in sine. Nu exista limita in arta. Nu poti spune "am aflat tot". Imaginatia e infinita, e proprie, e intima si nu depinde de imaginatia altcuiva.
Orice verb defineste o arta.
Tu ce arta practici?
Misandrie vs. misoginie
Da, frate! Sunt o frustrata! Si, da, am o problema cu ANUMITE persoane din jurul meu. Mai exact anumiti barbati si anumite femei.
Traim intr-o lume mare, diversificata, plina de prejudecati, de idei preconcepute si de...masculi mioritici. E o lume a barbatilor. Asa se vrea. Asa se crede. Din diferite motive, viata ca femeie a devenit o lupta cu ignoranta masculina.
Pentru a intra in detalii trebuie mai intai sa definim tipologiile oamenilor carora le-am studiat miscarea browniana de-alungul timpului. Incep cu femeile,pentru ca este important sa precizez carei categorii ma adresez. Catalogarea lor e mai simpla:
-PyTzYpO@nC3 (tr. pitzipoance)- persoane de sex feminin (uneori incert) fara principii morale, cu un prost gust foarte dezvoltat si care au ca unic scop in viata achizitionarea unui mascul cu bani. Nivelul de cultura al acestei forme de viata este scazut. Este deasemeni caracterizata prin kitsch si vulgaritate. Greu de trecut cu vederea, ea prezinta urmatoarele semnalmente:
~~Par vopsit/oxigenat/ars in coafuri bizare/trendy/shukare;
~~Machiajul excesiv al fetei (bine a facut firma aceea de cosmetice care a scos fond de ten cu trafalet in loc de aplicator), ochilor, buzelor;
~~Privirea unei caprioare fugarite de elefant;
~~Bot curbat si bine antrenat;
~~Haine stridente/sclipicioase/mai putine;
~~Apreciaza o injuratura bun spusa la locul ei, un comment pe hi5, un "compliment" reusit
~~Le gasesti ziua la poarta mancand seminte/ la solar/ in mall si noaptea in cluburi/ caminul cultural/ discoteca;
Descrierile pot continua la infinit deoarece acest tip de femeie se dezvolta in fiecare zi, se reinventeaza.
Mai exista si cel de-al doilea tip de femeie, definita in randurile de mai jos, si care este afectata de fenomenul ce urmeaza a fi descris. Femeia normala. Total opusa a ceea ce am prezentat sus. Prin normalitate nu intelegem neaparat o persoana cu un nivel de cultura ridicat. Ne referim si la genul de femeie simpla, cuminte, cu minte si care nu tine sa iasa in evidenta prin talent si harfe. Acesta este genul de femeie care, azi, se loveste de 2 mari clase ale barbatilor:
- Cocalari- persoane de sex masculin care traiesc sub deviza "pumnii mei minte nu are" si care ridica mitocania si badarania la rangul de flirt. Genul asta de oameni cred ca tot ce se trage din Eva considera foarte sexy injuriile, pipaitul din senin sau flegmele de pe strazi. Le doresc sa dea nas in nas cu strutii si atunci vor vedea ce inseamna pasarica cu picioare lungi si fundul mare. Sunt genul de masculi la care tind pitzipoancele si practic sunt o varianta masculina a acestora.
- Dupa colt - barbatii care cred ca femeile gandesc asa: "daca fug, zice ca nu vreau. daca stau zice ca sunt usoara. mai bine ma impiedic". Ei bine, ar fi cazul sa-i anunte cineva ca nu totul se rezuma la sex si ca oricat se subtili ar incerca sa para facand propuneri "mai pe ocolite/dupa colt" defapt sunt la fel de discreti ca o caramida in geam.
Exista si categoria barbati normali care impreuna cu femeile normale formeaza categoria de oameni normali. Oameni extraordinari care merita apreciati. Oameni care cred in valori, cred in cultura, cred in viitor, care stiu ca a fi bogat nu inseamna doar sa detii o suma de bani si n vile cu n masini pe care sa le schimbi ca pe lenjerie intima. Felicitari voua!
Da, sunt frustrata cand nici jumatate de om din 10 nu se incadreaza in majoritate. Da, detest sa ma vad aici, acum. Da, o sa imi treaca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)