Eu nu suport timpul. (punct)

In fiecare vacanta ajung la aceeasi concluzie: mie nu imi plac vacantele. Nu de acum. In nici un caz cat stau acasa.
Am avut un weekend prelungit si chiar nu mi-a priit. Sau poate sunt eu pretentioasa. Sau poate timpul chiar trece cum are el chef. Nu am mai petrecut o vacanta de la un capat la altul in care sa zic "frate asta da vacanta" de nu mai stiu. Defapt ma intreb...oare a fost vre una? Dar lasa ca ma fac eu mare! Ma fac eu mare si atunci am sa ii arat timpului ca nu el e stapanul. Am sa ii arat cat de inutila e limitarea lui si am sa ii arat ca imi fac loc in timp si pentru mine. Si atunci am sa traiesc.
Ideea nu era sa incep sa filosofez. Nici sa ma revolt. Ideea era sa imi cer scuze ca nu am timp desi ma lupt sa imi fac. Sa imi cer scuze ca am atatea idei si asa putin timp. Si sa ii felicit pe cei pentru care timpul nu e o bariera. Pe cei care traiesc in afara lui.

Ce ochi mari ai bunicuto!!! (O_o)

Am observat un lucru tare nostim la mine alaltaieri: am bunul (sau nu) obiciei de a ma holba insitent la o persoana care intra in raza mea vizuala si care are ceva ce o face eye-catching. Nu stiu dupa ce criterii dar mi se intampla relativ des sa privesc in jurul meu si sa imi ramana ochii pe o fata/ un baiat/ copil/ batran pe care sa il/ o privesc insistent si in ciuda faptului ca sesizez o oarecare jena din partea individului. Si incerc sa ma uit intr-o alta directie, dar cand vad ca nu mai sunt suspecta revin si admir acel ceva. Imi place sa ma holbez la oamenii interesanti. Toti s-au sesizat. Mie nu mi s-a intamplat...nu prea des. Dar de obiciei fie ignor privirea, fie ii raspund. Dar mie nu mi-a ignorat nimeni privirea. Au rosit, s-au incruntat, au zambit, s-au strambat, dar nu m-au ignorat.
Am facut si un exercitiu interesant cu privirea. Am inceput sa ma uit in oglinda la fiecare element al fetei mele. Sa le studiez in amanunt. Sa ma holbez la mine insumi 5 minute. Din diferite unghiuri. Detalii. Apoi sa ma reprivesc in ansamblu. Curios era ca vedeam alt chip. Tot eu, dar nu ma cunosteam. fiecare organ in parte eram eu. Dar per ansamblu nu. Am reusit sa imi vad chipul obiectiv. Asa am sis scapat de unele complexe.
Imi iubesc simturile. Sunt parti ale sinelui ce trebuie exploatate la maxim.



P.S.: Experimentati! Inventati sentimente!

A fi sau a nu fi?

Cu campaniile astea politice nu mai poti arunca un ochi in jur fara sa dai de cate un afis colorat strident, de o hoarda de tineri care nu stiu pentru ce se manifesta, de chestionare peste chestionare si intrebarea (retorica evident) "Cu cine votezi?". Si vesnicele ziare de partid pe care nici nu am curajul sa le deschid.
Azi, mergand pe strada am avut "onoarea" de a ma trezit in fata cu un ziar de gen. Generoasa din fire (si modesta) si stiind ca oamenii astia castiga un ban pe statul in frig si datul din maini am luat ziarul din mers, am zambit si am multumit. Nu am obicieiul sa refuz. Nu mica mi-a fost mirarea sa realizez ca specimenul pe care il tineam in mana nu era vesnicul ziar distribuit seara ci unul de la un partid (sa ma rugati sa va spun care si nu stiu). Defapt ce zic eu ziar? O singura coala. Nu stiu nici despre ce era vorba, oripilata fiind de imaginile zarite la o prima evaluare. L-am inchis repede si l-am pliat cu gandul sa-l bag in primul tomberon (si in alta parte daca mi s-ar fi oferit orificiul) la o distanta rezonabila astfel incat sa nu vada cei de la care l-am primit. Si mergand asa cu el in mana si uitandu-ma dupa un cos am avut o revelatie.
Defapt oamenii astia creeaza un adevarat test de bun simt pe care poate multi ii trec. Daca esti interesat de subiect si citesti articolele, e ok. Dar ce faci cu ziarul ala dupa? Unde il depozitezi (stii ca va ajunge una cu pamantul :) )? Ce grad de auto-control si bun simt ai astfel incat desi te-a calcat pe nervi/oripilat/orbit/ametit/lovit/revoltat/multumit/scarbit sa il mai poti parasi pe nefericit intr-un tomberon?



Asa ca data viitoare cand mai primesti o hartie care ti-e indiferenta, draga cititorule...pune-ti intrebarea...unde o arunci?

Artist si ego

Unul dintre hobby-urile mele preferate este fotografia. Pasiune prea putin cultivata din lipsa de timp. Cum era si normal, sunt o mare vanatoare de reviste de profil. Asa ca zilele trecute, spre norocul meu, mi-a picat in mana o revista foarte interesanta...editata in nici un caz la noi. Intr-adevar, pretioase sfaturi si interviuri. Dar am dat peste unul care m-a facut sa stramb din nas.
Un domn fotograf care detesta sa recunoasca faptul ca s-a plictisit de fotografie. Un om care considera ca fotografia a devenit prea "usoara" pentru el. Este acel gen de om care pune pret pe competitie. Eu nu.
Cand vine vorba de arte gen pictura, sculptura, pozie, fotografie, etc. singurul cu care poti face competitie esti tu insuti. Si dupa cum bine zicea cineva, inspiratia e divina...pentru unii. Fara lupta cu sine, nu exista progres. Ce inseamna un artist adevarat? Ma intreb si eu. Este acel om pentru care limita inseamna oboseala fizica, trupul in sine. Nu exista limita in arta. Nu poti spune "am aflat tot". Imaginatia e infinita, e proprie, e intima si nu depinde de imaginatia altcuiva.




Orice verb defineste o arta.


Tu ce arta practici?

Misandrie vs. misoginie

Da, frate! Sunt o frustrata! Si, da, am o problema cu ANUMITE persoane din jurul meu. Mai exact anumiti barbati si anumite femei.
Traim intr-o lume mare, diversificata, plina de prejudecati, de idei preconcepute si de...masculi mioritici. E o lume a barbatilor. Asa se vrea. Asa se crede. Din diferite motive, viata ca femeie a devenit o lupta cu ignoranta masculina.
Pentru a intra in detalii trebuie mai intai sa definim tipologiile oamenilor carora le-am studiat miscarea browniana de-alungul timpului. Incep cu femeile,pentru ca este important sa precizez carei categorii ma adresez. Catalogarea lor e mai simpla:
-PyTzYpO@nC3 (tr. pitzipoance)- persoane de sex feminin (uneori incert) fara principii morale, cu un prost gust foarte dezvoltat si care au ca unic scop in viata achizitionarea unui mascul cu bani. Nivelul de cultura al acestei forme de viata este scazut. Este deasemeni caracterizata prin kitsch si vulgaritate. Greu de trecut cu vederea, ea prezinta urmatoarele semnalmente:
~~Par vopsit/oxigenat/ars in coafuri bizare/trendy/shukare;
~~Machiajul excesiv al fetei (bine a facut firma aceea de cosmetice care a scos fond de ten cu trafalet in loc de aplicator), ochilor, buzelor;
~~Privirea unei caprioare fugarite de elefant;
~~Bot curbat si bine antrenat;
~~Haine stridente/sclipicioase/mai putine;
~~Apreciaza o injuratura bun spusa la locul ei, un comment pe hi5, un "compliment" reusit
~~Le gasesti ziua la poarta mancand seminte/ la solar/ in mall si noaptea in cluburi/ caminul cultural/ discoteca;
Descrierile pot continua la infinit deoarece acest tip de femeie se dezvolta in fiecare zi, se reinventeaza.
Mai exista si cel de-al doilea tip de femeie, definita in randurile de mai jos, si care este afectata de fenomenul ce urmeaza a fi descris. Femeia normala. Total opusa a ceea ce am prezentat sus. Prin normalitate nu intelegem neaparat o persoana cu un nivel de cultura ridicat. Ne referim si la genul de femeie simpla, cuminte, cu minte si care nu tine sa iasa in evidenta prin talent si harfe. Acesta este genul de femeie care, azi, se loveste de 2 mari clase ale barbatilor:
- Cocalari- persoane de sex masculin care traiesc sub deviza "pumnii mei minte nu are" si care ridica mitocania si badarania la rangul de flirt. Genul asta de oameni cred ca tot ce se trage din Eva considera foarte sexy injuriile, pipaitul din senin sau flegmele de pe strazi. Le doresc sa dea nas in nas cu strutii si atunci vor vedea ce inseamna pasarica cu picioare lungi si fundul mare. Sunt genul de masculi la care tind pitzipoancele si practic sunt o varianta masculina a acestora.
- Dupa colt - barbatii care cred ca femeile gandesc asa: "daca fug, zice ca nu vreau. daca stau zice ca sunt usoara. mai bine ma impiedic". Ei bine, ar fi cazul sa-i anunte cineva ca nu totul se rezuma la sex si ca oricat se subtili ar incerca sa para facand propuneri "mai pe ocolite/dupa colt" defapt sunt la fel de discreti ca o caramida in geam.
Exista si categoria barbati normali care impreuna cu femeile normale formeaza categoria de oameni normali. Oameni extraordinari care merita apreciati. Oameni care cred in valori, cred in cultura, cred in viitor, care stiu ca a fi bogat nu inseamna doar sa detii o suma de bani si n vile cu n masini pe care sa le schimbi ca pe lenjerie intima. Felicitari voua!
Da, sunt frustrata cand nici jumatate de om din 10 nu se incadreaza in majoritate. Da, detest sa ma vad aici, acum. Da, o sa imi treaca.