Învingătorul nu poate fi întotdeauna singur

Nu am citit încă "Învingătorul e Întotdeauna singur" a lui Paulo Coelho, dar plănuiesc, pentru că tocmai a aterizat în biblioteca mea. Am tins însă, de la primul contact vizual cu coperta ei să contrazic titlul. Pe el, și pe toți cei care au renunțat la sintagma "să îmbini utilul cu plăcutul" măcar o dată în viață. Ăsta e unul din miile de lucruri pe care nu pot să le accept.
Da, ce e drept, am întâlnit tot soiul de oameni care au atins culmile succesului în diferite domenii. Am citit despre artiști dedicați care au fost recunoscuți pentru muncă și inovație. Am auzit de genii care au facut o lume mai bună, sau de oameni care au avut ceva de spus. Ce nu am înțeles eu totuși, este de ce nu și-au pastrat familia. De ce persoanele iubite din jur nu se pot integra în lumea celui care vrea sa o extindă. De ce trebuie să ne raportăm la mediocritate ca să putem fi împliniți sentimental? (asta daca nu ne simțim împliniți trecând cineva nou din când în când prin patul nostru)
Am auzit-o de atatea ori: totul are un preț. Eu nu vreau să încetez să cred că totuși poți să negociezi prețul acela și că le poți avea petoate, moderat. Sunt optimistă și îmi asum responsabilitatea pentru consecințe. Pot plăti cu orice mai puțin cu împlinire.





P.S.: Tu ce monedă de schimb folosești pentru a învinge?