Se termina si cu 2009. Va veni un 2010 pe care ni-l dorim mai bun. Si totusi...
Mereu invocam "mostenirea dezastruoasa" primita deja. Cu totii avem un gust amar in gura, care nu trece oricat s-ar incerca indulcirea. Cu totii suntem sleiti de niste eforturi ce par adesea inutile, cu atat mai inutile cu cat nu primim mai nimic in schimb, ba, mai mult inca, ni se cere imposibilul multiplicat la infinit. Cu totii ne dorim puterea de a riposta si totusi suntem blocati din start de neputinta de a fi sustinuti de toti ceilalti sau de punerea constanta si aproape permanenta de piedici. Cu totii ne dorim sa ne spunem pasurile si totusi nu ni se aude vocea aproape niciodata, ca si cum am vorbi mereu unor surzi.
Se termina si cu 2009. Va veni un 2010 pe care ni-l dorim mai bun. Va veni totusi acel 2010, bun sau rau, dar va veni. Si va fi asa cum ni se va da de catre o soarta pe care, totusi, ne-o facem cu propriile noastre maini.
Ar fi prea frumos daca am putea sa ne modelam soarta cu mainile...
RăspundețiȘtergereDa, ar fi prea frumos. pana la un punct chiar puteam sa o facem. Dar... nu stiu de ce... ne oprim mult prea devreme.
RăspundețiȘtergere