Lectia despre Arta: Botticelli

Alesandro di Mariano Filipepi sau pe intelesul publicului larg:Sandro Botticelli. 1445. Unul dintre cei mai importanti pictori ai Renasterii.
A luat numele Botticelli (da, se traduce prin Sandu Butoias-fun fact) de la un frate mai mare, botticello. Nascut in Florenta, are un frate aurar si gravor, de la el invata primele notiuni despre arta. Chestiile de duzina se gasesc oriunde. Sandro Botticelli
"Alesandro di Mariano Filipepi, sau pe intelesul vostru:Sandro Botticelli." Asa mi-am inceput prezentarea la istoria artei acum mai bine de 4 ani. Eram la liceu si aveam de prezentat un artist si o lucrare. Pana atunci nu-l studiasem decat minimum necesar, dar de cand m-am uitat mai mult de 2 minute la o lucrare de-a lui m-am indragostit. Pictor al Renasterii timpurii, deosebit de tot ce a fost inaintea lui, cu un stil boem oarecum, subtil si discret, Botticelli e un maestru.
Pe scurt-foarte pe scurt: omul stia desen. In lucrarile lui se gasesc totusi multe erori, nu va lasati inselati. Omul se simtea destul de sigur pe sine incat sa schimbe realitate dupa bunul plac. Astfel, mai lipseste cate un picior, cateva oase prea lungi apar ici si colo, cateva erori in aparenta. Toate voite. Merita sacrificiul unui detaliu pentru ansamblu. Lucrarile lui iti lasa impresia unui om vesnic visator, par delicate, dar au o puternica incarcatura sentimentala. Omul e un geniu, omul asta a creat o lume a lui prin pictura. Chipurile toate par la fel, acelasi sentiment e pe fata fiecaruia(in mare, desigur), aceeasi alura. As vrea sa pot sa va spun ce si cum imi place mie la omul asta dar n-am cum. Trebuie sa inveti sa-l cunosti si apoi ai sa-l iubesti. Temele lui sunt clasice:mitologie si religie. Realizarea? Extraordinara.
Jocul de lumini, atat de bine realizat, ireal si perfect, jocul asta de lumini al lui Botticelli e senzational. Pentru asta cauta Venus si Marte.
Lucrarile lui sunt complexe. 1000 de idei intr-o imagine.
Calomnia. Am facut o interpretare in liceu, ca proiect de diploma. 8 oameni, initial trebuia sa fie o fresca mobila, a devenit apoi al secco. 4 pe 2. O lucrare de 4 metri adica. Interpretare. Am vrut sa facem o copie dar ne-am dat seama ca nu e de noi Botticelli. Mi-aduc aminte ca eram in atelier cu o prietena si ne uitam pe un album. Era deja tarziu pentru ce vroiam noi sa facem, mai erau vreo 2 saptamani inainte de prezentare si noi vroiam sa facem ceva MAAAARE.
Ne uitam noi pe albumul asta si eu vad :Calomnia!!!! Colega mea se uita,Hmmmm...merge. Si lansam provocarea: vreti sa facem o lucrate dupa Botticelli??? Si am facut-o. Am zis hai, si am facut hai. Nu cred sa fi fost vreodata mai uniti. Ne-am strans si am pus tara la cale si a doua zi stiam fiecare ce si cum. Era vineri cand ne-am apucat de treaba, profu' a aflat abia sambata cand era prea tarziu. Venise la liceu sa ia ceva si l-au anuntat portarii ca are o surpriza in atelier. Care era surpriza? Elevii lui faceau arta! :)) Stiu ca a ramas socat cand a intrat in sala si a vazut uluci, panze, var, praf de marmura, noi in salopete, cuie, ciocane, tot ce putea sa fie acolo era. Si noi, nevinovati. Stia ca n-are cum sa ne mai zica nu, stia ca noi nu i-am zis tocmai pentru asta. Asa ca nu i-a ramas decat sa ne ajute. Simpatic rau omul ala. Profu' meu din liceu.
Eh, spuneam de Calomnia. E o lucrare foarte complexa. Personaje:Asezat pe tron e regele Midas, cu urechi de magar. Simbolizeaza prostia. Suspiciunea si Ignoranta ii dau sfaturi. In fata regelui e Invidia, personajul in zdrente. Tine de mana Calomnia, alaturi Progresul si Tradarea. Victima e tarata de par. Ispasirea e in urma lor. Adevarul gol e oarecum deznodamantul. Ce mi-a placut mie cel mai mult, ca idee? Simplitatea Adevarului gol si gestul cu mana. In teorie e simplu tot, in detaliu povestea e alta. Fiecare personaj semnifica ceva si cu cat incerci mai mult sa-l aflii cu atat te afunzi mai mult.
La prima impresie nu pare nimic extraordinar, cred ca aici gresim noi. Ne-am invatat sa avem totul in fata, sa vedem doar ce ne sare in ochi si nu mai cautam subtilitate. Omul asta a creat cu suflet. Fara artificii, fara sclipici si cromatica sa-ti ia ochii. Totul e sensibil, delicat.

PS: Reproducerile nu-s extraordinare, deloc, dar destul cat sa-ti poti face o parere.