Pașnic aș spune. L-am simțit din plin în a doua și a treia zi în care am lenevit cu succes.
Însă, cum de ani buni de zile, îl conștientizez din 1997, am un nebun pe cap zi de zi, nici acesta nu a fost lipsit de prezența lui. După aprecierile mele sunt cel mai important „lucru” din viața lui, altfel de ce se ostenește zi de zi să își facă prezența simțită.
Păcat că secolul XXI nu a venit și cu vreo descoperire fenomenală în eradicarea prostiei, oricât i-aș spune necuratului să dispară el, nu și pace, pe capul meu.
Și tot în spiritul Crăciunului să spun că Dumnezeu este pentru toți, de aceea când mă refer la prostie mă leg de îndrăciți, la cei care nu empatizează cu victima, la nebuni, la cei care insistă, se strecoară prin spate, la Brutuși și la propriu și la figurat, la anonimi.
Creștinismul spune să nu judeci și are un motiv uriaș pentru a ne povățui să nu o facem, dar cum să nu judec când animalul acesta și-a făcut din viața mea propria arenă. După câte știu este un mofluz dereglat care cu a lui viață nu a știut să facă mai mult decât să citească reclame la TV. Pfa, Doamne că m-ai făcut să râd, chiar, ce meserie ... dar numai el îmi provoacă această reacție legată de această îndeletnicire. Când este făcută cu artă, arta cere inteligență, și nu cu falus, este delicioasă. Mofluzul îmi poartă sâmbetele de mult timp, mi-am dat seama târziu că încerca să mi se bage pe sub piele. Mi-am adus aminte de reacția mea la apariția DȘeului pe o frecvență din București. Am rămas încremenită când tâmpitul, în mod ciudat, imita o voce pe care o adoram, ați fi adorat-o și voi dacă ați fi cunoscut-o. Atunci m-am gândit că mi-a cotrobăit prin casă și mi-a ascultat casetele. Aveam un obicei bizar să fur de la radio tot ce puteam, cum nu găseam pe piață ce se transmitea. Când l-am auzit pe tâmpit am încremenit cum se strofoca papagalul să-l imite. Inițial am crezut că mi se pare, numai că vocea lui pocită parcă îmi străpungea străfundurile minții și ale inimii, un asemenea sacrilegiu simțeam că săvârșea.
Eu mai am și un teribil obicei să nu apreciez papagalicismele. Cum una arată ca mine cum îmi fac altă rochie, făceam, cum îmi schimb asemănarea. De aceea papagalul mi s-a părut sinistru.
Ei cam de atunci, nu știu dacă și înainte, îl am pe netot pe cap. Cred că m-am înfuriat și am urlat la aparatul de radio atunci. Îmi imaginez ce față am făcut, față de traznit de trăznet! Auzi, tâmpitul ... cred că după aceea au început tăierile de cablu la etajul 10 tocmai când începea serialul meu favorit de sâmbătă, cred că de atunci, de câteva ori, a trebuit să fug pe ditamai coridorul până la ușa unde locuiam să o deschid repede pentru că holul eram îmbibat de un miros chimic îngrozitor, cred că de atunci cumpăram pachete de Kent pe care le aruncam pline la gunoi pentru că aveau gust de gudron ... așa e FB, de atunci? Și când mă gândesc că atunci nu puteai să fii supărat pentru că te făcusem ceea ce, într-adevăr, nu vrei să recunoști că ești.
Ei, cam aici am vrut să ajung și să îi transmit stimabilului obsedat ceea ce știe de atâta timp: dracule, pardon, dragule, oricine știe să citească cum o faci tu. O rog pe femeia de serviciu de pe scară și va ști să facă ceea ce faci tu: citești, așa că lăudăturile tale cum că ai fi important sunt bizare, suferi de deformare a realității, te crezi mai important decât o femeie de serviciu, ei, nu ești, mai mult, ești sub ea cu 30 de nivele până în Iad pentru că ești infractor, mincinos, c ... ar, violent etc, etc, deci, femeia de serviciu va ajunge în Rai, la Făcătoarea ta de Minuni, pe când tu vei suferi umilințele Iadului, iar eu voi fi acolo, pentru că am aplicat la Dumnezeu pentru postul de Satană! Mă înțelegi? Eu Îl rog ca Eu să fiu cea care vă voi alege de la poarta Raiului și vă voi duce pe Calea Mea, pe cei care ați vrut să îmi dirijați mintea, viața. Și, te asigur că, îți pregătesc ceea ce nu te aștepți, ca răsplată pentru parșivia din viața ta.
Adică nici de Crăciun, disperatul nu mă lasă în pace?
Însă, cum de ani buni de zile, îl conștientizez din 1997, am un nebun pe cap zi de zi, nici acesta nu a fost lipsit de prezența lui. După aprecierile mele sunt cel mai important „lucru” din viața lui, altfel de ce se ostenește zi de zi să își facă prezența simțită.
Păcat că secolul XXI nu a venit și cu vreo descoperire fenomenală în eradicarea prostiei, oricât i-aș spune necuratului să dispară el, nu și pace, pe capul meu.
Și tot în spiritul Crăciunului să spun că Dumnezeu este pentru toți, de aceea când mă refer la prostie mă leg de îndrăciți, la cei care nu empatizează cu victima, la nebuni, la cei care insistă, se strecoară prin spate, la Brutuși și la propriu și la figurat, la anonimi.
Creștinismul spune să nu judeci și are un motiv uriaș pentru a ne povățui să nu o facem, dar cum să nu judec când animalul acesta și-a făcut din viața mea propria arenă. După câte știu este un mofluz dereglat care cu a lui viață nu a știut să facă mai mult decât să citească reclame la TV. Pfa, Doamne că m-ai făcut să râd, chiar, ce meserie ... dar numai el îmi provoacă această reacție legată de această îndeletnicire. Când este făcută cu artă, arta cere inteligență, și nu cu falus, este delicioasă. Mofluzul îmi poartă sâmbetele de mult timp, mi-am dat seama târziu că încerca să mi se bage pe sub piele. Mi-am adus aminte de reacția mea la apariția DȘeului pe o frecvență din București. Am rămas încremenită când tâmpitul, în mod ciudat, imita o voce pe care o adoram, ați fi adorat-o și voi dacă ați fi cunoscut-o. Atunci m-am gândit că mi-a cotrobăit prin casă și mi-a ascultat casetele. Aveam un obicei bizar să fur de la radio tot ce puteam, cum nu găseam pe piață ce se transmitea. Când l-am auzit pe tâmpit am încremenit cum se strofoca papagalul să-l imite. Inițial am crezut că mi se pare, numai că vocea lui pocită parcă îmi străpungea străfundurile minții și ale inimii, un asemenea sacrilegiu simțeam că săvârșea.
Eu mai am și un teribil obicei să nu apreciez papagalicismele. Cum una arată ca mine cum îmi fac altă rochie, făceam, cum îmi schimb asemănarea. De aceea papagalul mi s-a părut sinistru.
Ei cam de atunci, nu știu dacă și înainte, îl am pe netot pe cap. Cred că m-am înfuriat și am urlat la aparatul de radio atunci. Îmi imaginez ce față am făcut, față de traznit de trăznet! Auzi, tâmpitul ... cred că după aceea au început tăierile de cablu la etajul 10 tocmai când începea serialul meu favorit de sâmbătă, cred că de atunci, de câteva ori, a trebuit să fug pe ditamai coridorul până la ușa unde locuiam să o deschid repede pentru că holul eram îmbibat de un miros chimic îngrozitor, cred că de atunci cumpăram pachete de Kent pe care le aruncam pline la gunoi pentru că aveau gust de gudron ... așa e FB, de atunci? Și când mă gândesc că atunci nu puteai să fii supărat pentru că te făcusem ceea ce, într-adevăr, nu vrei să recunoști că ești.
Ei, cam aici am vrut să ajung și să îi transmit stimabilului obsedat ceea ce știe de atâta timp: dracule, pardon, dragule, oricine știe să citească cum o faci tu. O rog pe femeia de serviciu de pe scară și va ști să facă ceea ce faci tu: citești, așa că lăudăturile tale cum că ai fi important sunt bizare, suferi de deformare a realității, te crezi mai important decât o femeie de serviciu, ei, nu ești, mai mult, ești sub ea cu 30 de nivele până în Iad pentru că ești infractor, mincinos, c ... ar, violent etc, etc, deci, femeia de serviciu va ajunge în Rai, la Făcătoarea ta de Minuni, pe când tu vei suferi umilințele Iadului, iar eu voi fi acolo, pentru că am aplicat la Dumnezeu pentru postul de Satană! Mă înțelegi? Eu Îl rog ca Eu să fiu cea care vă voi alege de la poarta Raiului și vă voi duce pe Calea Mea, pe cei care ați vrut să îmi dirijați mintea, viața. Și, te asigur că, îți pregătesc ceea ce nu te aștepți, ca răsplată pentru parșivia din viața ta.
Adică nici de Crăciun, disperatul nu mă lasă în pace?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu