|: Poveste fara nume

Titlu: Poveste fara nume
Autor:: Dede
Articol: Cand te vei trezi de dimineata,
Te rog, priveste pe fereastra;
Priveste soarele cum rasare,
Frunzele cum se plimba pe carare,
Pasarile cum fredoneaza un catec de dor,
Florile cum se ofilesc si mor.
Atunci iti vei aminti de-un suflet balnd
Ce l-ai lasat pe-o carare plangand,
Ai plecat fara sa privesti macar in urma
Sa vezi cum pe chipul ei se asterne bruma.

Statea lipita de asfaltul rece si plange,
Plangea, Plangea…Durerea nu mai trecea,
Visele i-au fost furate
Si i-au ramas doar sperante desarte.
Incet incet lacrimile reci s-au incalzit,
Nu mai erau stravezii, s-au inrosit…
Picuri de sange din ochii ii curgeau,
Durerea nu o alinau.
Cand durerea s-a stins
O flacara langa ea s-a aprins:
O lumanare…
Aprinsa de o femeie oarecare.

Cand ai aflat ca fata e acum in cer,
Ca din femeie a devenit inger,
Ai aprins o lumanare
Si i-ai cerut iertare,
Stiai ca tu esti singurul vinovat
Ca inima ei sa bata a incetat.
'-Iarta-ma, te rog…iubire!
Nu m-am gandit ca atata durere
Iti va provoca despartirea…'
Din cer o stea pe Pamant a coborat,
La fereastra ta usor a batut:
'-Iertare?... Eu te-am iertat de mult,
Te cand te priveam cum plecai mut,
In urma nu priveai deloc,
Dar eu am ramas pe loc.
Am asteptat…am asteptat…
Sa te intorci la mine, dar ai uitat
Ca mi-ai promis ca vei avea grija de mine,
Ca langa tine voi uita de durere si suspine.
Eu te iert, dar tu te ierti?'

Lumina s-a intors sus pe cerul intunecat
Lasandu-te plangand, saracul baiat,
Priveai spre cer cum steaua stralucea
Si stiai ca viata ta se va schimba,
Nu mai puteai fii cine ai fost,
Acum inima iti batea fara rost…
Zilele, saptamanile, lunile, anii au trecut,
Iar durerea intr-una a crescut;
Cand priveai in jurul tau
Te detestai pe tine insuti tot mai rau,
Te urai ca i-ai furat sansa de a traii
Unei fete blande, care isi dorea doar sa te poate iubii…