PRIVIRI...

Ne privim în ochi şi descoperim acel licăr

Pe care doar iubirea-l poate aşterne în matca irisului,

Un licăr ce-ţi luminează faţa care radiază de fericire.

Văd fericirea pe chipul tău care în această seară

Şi-a găsit după infinite nelinişti, locul

Pe care nu vrea să-l mai elibereze.

„ E tare bine!” spui zâmbind cu ochii,

Sufletul se simte acum împlinit

Este ca o floare pe ale cărei petale de un alb imaculat

Picuri rubin şi spui:

„Mă iubeşte, nu mă iubeşte”!

Pe ultima petală scrie:

„Nu mă iubeşte!”

Dar lumina din ochi creşte în intensitate

Atunci când privirea ta descoperă

În centrul Universului Sufletului meu

Scris cu roşul absorbit din pastelul vinului

Ce ne îmbată de fiecare dată de fericire,

„Mă iubeşte!”

http://geaninacodita.blogspot.com/