Începeți săptămâna cu gânduri bune!

Folosiţi întotdeauna numai cuvinte si expresii pozitive, în timp ce ganditi şi în timp ce vorbiti. In loc de "nu pot", folositi: "este posibil", "se poate face" etc

- Permiteţi ca in constiinta voastra sa isi faca loc doar sentimentele de incredere, putere, fericire şi succes.

- Încercaţi să ignorati gandurile negative. Refuzati să credeti in astfel de gânduri, şi substituiti- le cu gândurile constructive, pozitive.

- Înainte de a începe orice plan sau acţiune, să "vizualizati" clar în minte rezultatul acestui demers. Dacă il "vizualizati" cu incredere, veţi fi incantati de rezultate.

- Vizionaţi filme, cititi carti care va fac sa va simtiti fericiti.

- Minimalizati cantitatea de stiri / ziare.

- Asociaţi-vă cu oameni care gandesc pozitiv.

- Întotdeauna plimbati-va cu spatele drept. Acest lucru va întări încrederea in voi şi in forţa interioară.

- Plimbarea, înotul, alte activităţi fizice alunga starile depresive.

sursa foto aici

Energia gândurilor

"Draga mea, ai grijă ce idei lansezi în Univers!" a fost replica pe care o doamnă psiholog a dat-o temerilor mele că nu aş putea face faţă unei anumite situaţii.
cuvintele mi s-au întipărit în minte şi multă vreme nu mi-au dat pace. Aşadar, ideile mele au ecou în Univers? Ideile mele, ale unui trecător insignifiant prin această lume, pot influenţa în vreun fel mersul lucrurilor?
Ştiam deja că "trebuie să am grijă ce îmi doresc, pentru că e posibil să mi se îndeplinească dorinţa" sau că "dacă îmi doresc ceva cu ardoare, întreg Universul va conspira pentru a-mi transforma dorinţa în realitate", însă acum, o persoană apropiată părea că îmi dă un sfat rupt din experienţa ei de viaţă.
Şi, pentru că există cu siguranţă o lege nescrisă conform căreia atuncicând ceva te obsedează, aproape toate contexele în care intri converg către aceeaşi obsesie, de curând am pus mâna pe o carte care debutează cu un magnific discurs despre energia gândurilor, "Tehnici de concentrare":
"Toate gândurile sunt sursă de energie. Trebuie să ţineţi minte că fiecărui gând îi trebuie o secundă pentru a înconjura Pământul şi a se întoarce la voi cu aceeaşi energie. Fiecare gând în parte este un emiţător de energie, care influenţează în trecerea sa întregul Pământ. Pentru a deţine controlul absolut asupra mecanismului nostru de gândire, trebuie să îl supraveghem în permanenţă.
Vibraţiile energetice emnise sunt copia fidelă a gândurilor noastre. Gândureile de iubire, de fericire, de linişte vor genera o mare cantitate de energie. Insistând asupra gândurilor negative, de nelinişte, ură, resentimente, atragem efecte nedorite.
Aţi remarcat cât de bine vă simţiţiîn preajma persoanelor optimiste? Acest lucru se datorează vibraţiilor. Vă îndepărtaţi în mod inconştient de pesimişti, pe care, dacă aţi avea de ales, i-aţi evita.
Fiecare gând creează propria vibraţie! Gândul devine vibraţie. Vibraţia se exteriorizează şi influenţează. Vibraţia se întoarce la voi după ce a făcut ocolul pământului cu influenţa sa vibratorie".

Deşi oricum sunt o persoană optimistă, acum am şi mai multe motive să lansez Universului gânduri pozitive. Să înlătur temeri, frustrări şi să dau frâu liber dorinţelor, aspiraţiilor şi energiilor pozitive! Vreau să creez doar alternative pozitive pentru Univers. Aşadar:
- Sunt sănătoasă!
- Mi se întâmplă numai lucruri bune!
- Sunt fericită!
- Iubesc!

Schimba-ti viata, modul de gandire si stilul si vei fi fericit

Schimba-ti modul de gandire, viata, stilul si alege sa traiesti viata pe care ti-o doresti, si vei fi fericit. Fa acest mic pas si totul se va schimba in jurul tau. Este extraordinar cat de frumoasa poate fi viata pentru cei care stiu sa o traiasca.

Multi dintre noi traiesc o viata care pare sa fie asa cum ne-o dorim si totusi nu suntem fericiti. Dupa cateva discutii cu cei de aici, cateva carti citite si cateva filme vazute, vreau sa va recomand trei filme, care promit sa va schimbe viata, modul de gandire si stilul in care va traiti viata in fiecare zi. Asta se va intampla bineinteles doar cu cei care cred cu adevarat ca isi pot schimba viata, si ca in mainile lor sta toata puterea de a face orice isi doresc, cum isi doresc.

Nu doresc sa contest existenta lui Dumnezeu, asa ca va rog sa nu intelegeti gresit, tot ceea ce incerc sa fac este sa "ofer", sa fac un fel de cadou spiritual celor care stiu sa aprecieze filme ca acestea, si de asemenea mult mai importante sunt ideile continute si discutate in aceste filme.

Apa - Un documentar superb, subtitrat in limba romana. Multumesc celor care mi l-au recomandat, il recomand si eu mai departe

Codul lui Moise - Un Cod Care poate Elibera Toata Omenirea- un alt documentar superb subtitrat in limba romana

Secretul - din pacate acest film nu exista gratuit pe net, dar daca il voi gasi, il voi pune aici, alaturi de celelalte doua. Totusi va recomand sa il vedeti daca aveti posibilitatea. Atasez totusi o secventa, pentru cei curiosi.

Nici acesta nu este un monolog

Da, să știi că ne cunoaștem destul de bine, poate chiar mai bine decât m-aș fi așteptat eu până în momentul ăsta. Dar de ce te îndoiești tu de felul în care te văd? De ce te întrebi de două ori dacă eu chiar te văd așa cum pretind că te văd? Pentru că eu, sincer, te văd exact așa cum te văd și cum spun că te văd și totuși tu mă vezi cu îndoială care sincer, nu văd unde-și are rostul (asta ca să ne jucăm puțin cu cuvintele). Și îți mulțumesc pentru că iubești la mine acel pic de neobișnuință și nonconformism, acel strop de extraordinar pe care îl avem cu toții. Și să știi că sunt și momente când nu îmi place că am dreptate, pentru că acea dreptate pe care o am eu te face să suferi, și mie îmi rupe fibră cu fibră miocardul ăla plăpând care duduie în toracele meu. Bancurile? Bancurile sunt doar un mililitru dintr-un pahar de potențial sarcasm și umor pe care îl beau zilnic, inconștient, pentru că așa am fost creat de către divinitate. Arta culinară... ei, asta e dobândită, nu mai este trăsătură naturală, dar nu astea contează. Când am fost copil mi-a lipsit cel mai mult viața. Ca un copil, eu nu ieșeam afară să mă joc, eu nu am avut un zarzăr pe care să fiu gelos, eu nu mi-am rupt picioarele pe bicicletă, eu nu îmi agasam vecinii cu cornete de hârtie, eu nu aveam prieteni, eu nu știam nimic altceva decât o rutină intelectualizată pe care trebuia să o urmez secundă cu secundă, nemaiavând timp de alte activități care poate m-ar fi ajutat să fiu altfel, mai înțelegător, mai deschis, mai abil în artele societății. Și cred că cea mai mare spaimă pe care o am este acel gând care îmi scaldă non-stop sinapsele și care îmi înfioară cele mai firave terminații nervoase, acel gând că există o posibilitate ca totul să se schimbe, că există o posibilitate să fiu nevoit să îmi rescriu codul vital, să îmi șterg toate memoriile și să încep o altă viață, o viață în care nu o să te mai sun de dimineață, o viață în care nu o să îți mai țin morală, o viață în care nu o să mai am dreptate, o viață în care nu o să-mi mai fie frică de păienjeni, o viață în care nu te voi mai pupa de noapte bună, o viață în care pentru mine nu o să mai fii decât un trecut de o durere atroce. Mi-e frică să nu îți pierd zâmbetul, mi-e frică să nu îți pierd atingerea, sărutul, mi-e frică să nu te pierd pe tine, oricât de multe ai însemna tu (și crede-mă că te-apropii de niște granițe invizibile). La tine nu aș schimba nimic, ești perfectă așa cum ești. În schimb ți-aș schimba trecutul, pentru că mă doare când văd că te doare. Dacă aș putea ți-aș schimba și viitorul, pentru că nu îți vreau decât tot ce e mai bun. Prezentul în schimb nu pot să-l afectez eu. Prezentul ți-l schimbi TU schimbându-mă pe MINE așa cum ți-ai dori. Și probabil ți-aș schimba și încăpățânarea, dar nu sunt în totalitate sigur, sunt momente când îmi place. M-ai lăsat, am vorbit. Te iubesc.

Acesta nu este un monolog

Poate că de atâtea ori am vorbit mult, şi baliverne. Am petrecut mult timp împreună şi poate ne cunoaştem destul de bine. Nu de puţine ori mi-ai spus cum mă vezi, dar oare ştiu cu adevarat cine sunt pentru tine? Care sunt lucrurile mărunte care îţi plac la mine? Oamenii care iubesc ştiu că nu e nevoie de gesturi exagerate sau evidente care să placă. Dar înainte să îmi dai un răspuns, îţi voi mărtrurisi eu. Iubesc felul în care te obsedează o idee şi o exploatezi ignorând totul în jur. Ador faţa de copil care tocmai a furat din borcanul cu dulceaţă şi se simte vinovat, atunci când încep să îţi ţin teorie din n motive. Şi îmi place când ai dreptate. Asta mă face să simt că şi eu am voie să greşesc şi că îngerii nu trebuie neaparat să fie în ceruri. Felul în care spui bancuri. Nu cred că pot fi mai mândră de tine când văd că atâţia oameni se simt bine numai când deschizi gura. Găteşti şi improvizezi. Şi asta dă o strălucire de diamant ochilor tăi. Strălucire pe care numai eu o văd. Şi sunt atâtea lucruri care îmi plac încât aş putea să o ţin aşa până mâine.
Ce ţi-a lipsit cel mai mult atunci când erai copil? Poate ai avut vre-un vis ascuns, sau poate doreai să găseşti o comoaraă Ţi-ai fi dorit un animal de companie cu care parinţii nu erau de acord. Sau poate un prieten secret? Lasă-mă să-ţi spun eu prima. Mi-aş fi dorit să nu fi fugit toţi copii de mine. Şi mi-aş fi dorit ca parinţii mei să mă fi îmbrăţişat mai des. Şi să-mi fi spus mai des te iubesc. Poate mi-aş fi dorit să mă sufoce cu asta. Ca în filmele cu familii perfecte. Mi-aş mai fi dorit o casă din lemn, micuţă, doar pentru mine, în curte, şi ca zarzărul din spatele casei să fie îndrăgostit de mine, nu de cireşul cel mâncat de carii. Îmi plăcea să cred că Einstein a fost un extraterestru trimis pe Pământ. Multă vreme am avut impresia că defapt sunt înfiată, dar asta s-a dovedit a fi doar o mică paranoia de copil. Îmi place să îţi povestesc lucruri din trecut. Şi asta e bine, pentru că timpul trece atat de repede şi nu ştii dacă mai ai ocazia să le povesteşti încă o dată.
Poţi să îmi spui care sunt spaimele tale cele mai mari? Şi nu mă refer doar la frica de păianjeni. Mă refer la ce te face să îţi pierzi minţile doar gândindu-te. Mie mi-e frică de singurătate. Deşi îmi place liniştea uneori, mi-e frică să mă trezesc într-o zi singurul om de pe Pământ. Şi mi-e frică să te pierd. Mi-e frică să nu pleci într-o zi şi să mă laşi cu ochii în soare. Nu m-am gândit niciodată cum ar fi. Nu pot. Mi-e frică să îmi pierd vre-un simţ. Ar fi îngrozitor. Nu mai zic de toate o dată. Mă tem că nu o să fiu o mamă bună şi că voi ajunge ca persoana aceea...
Spune-mi foarte sincer. Ce-ai schimba la mine? Nu îmi zice că nimic. Sigur ai schimba multe. De la felul în care te stresez uneori până la priorităţile mele. Nu nega. Şi eu aş schimba câte ceva la tine. Poate ai mai auzit-o. Poate de atâtea ori încât nu o vei mai lua în seamă de data asta. Aş schimba felul în care îţi pierzi răbdarea cu mine şi cu cei din jur. Aş lua drobul ăla de sare şi l-aş arunca departe. Aş vrea să nu mai suferi atât pentru lucruri închipuite şi să-ţi arăt că ce ţie nu-ţi place, puţin probabil să le placă altora.
Dar am vorbit cam mult...acum te las pe tine...

Învingătorul nu poate fi întotdeauna singur

Nu am citit încă "Învingătorul e Întotdeauna singur" a lui Paulo Coelho, dar plănuiesc, pentru că tocmai a aterizat în biblioteca mea. Am tins însă, de la primul contact vizual cu coperta ei să contrazic titlul. Pe el, și pe toți cei care au renunțat la sintagma "să îmbini utilul cu plăcutul" măcar o dată în viață. Ăsta e unul din miile de lucruri pe care nu pot să le accept.
Da, ce e drept, am întâlnit tot soiul de oameni care au atins culmile succesului în diferite domenii. Am citit despre artiști dedicați care au fost recunoscuți pentru muncă și inovație. Am auzit de genii care au facut o lume mai bună, sau de oameni care au avut ceva de spus. Ce nu am înțeles eu totuși, este de ce nu și-au pastrat familia. De ce persoanele iubite din jur nu se pot integra în lumea celui care vrea sa o extindă. De ce trebuie să ne raportăm la mediocritate ca să putem fi împliniți sentimental? (asta daca nu ne simțim împliniți trecând cineva nou din când în când prin patul nostru)
Am auzit-o de atatea ori: totul are un preț. Eu nu vreau să încetez să cred că totuși poți să negociezi prețul acela și că le poți avea petoate, moderat. Sunt optimistă și îmi asum responsabilitatea pentru consecințe. Pot plăti cu orice mai puțin cu împlinire.





P.S.: Tu ce monedă de schimb folosești pentru a învinge?