E sfarsit de an, m-apuca depresia

Buuun, a trecut Craciunul, dupa cum ma asteptam. Anul asta chiar stiam ca se va termina ...repede.
Mi-am terminat imparteala mancarii de dimineata, asa ca la 11 eram inapoi in pat, la 4 abia ma trezise un telefon, la 6 eram deja intr-un bar cu o bere in fata. Frumos Craciunul asta, frumos tare. Ce ma bucur ca a trecut... Da' acum ce facem? Se apropie partea a doua, Reveeeeliooonul! Toti anii trecuti am avut clopotei in burta, fluturasi, sclipici, beculete. Anul asta n-am nimic. Am impresia ca n-am pentru ce sa fiu happy. Clar, iar am intrat in semi-depresie. Anul trecut eram in casa unui prieten, cu toti prietenii( nu toti, majoritatea) langa mine, cu muzica buna, un pahar de gin , pachetul de tigari plin. Anul trecut a fost fun, in mare parte. Eram multi, eram noi si erau toate lucrurile alea pe care le stiam. Anul asta toti sunt cai verzi pe pereti. Majoritatea s-au retras in colturi de tara. M-am gandit sa ma duc si eu pana-n Piatra Neamt, sa fug de Bucuresti si de oamenii astia de aici. Da' mi-am dat seama ca nu m-ajuta cu nimic distanta. Vreau timp.
Sunt oamenii astia asa dragi mie, da' asa n-am chef de ei acum. M-a apucat iar melancolia, iar m-am prins ca a mai trecut un an, iar mi-am dat seama ca n-am mai realizat nimic, iar imi e dor de oamenii astia pe care nu-i mai am, iar mi-e frica sa nu-i pierd pe astia pe care ii am. Si ma simt singura, clar. La fiecare sfarsit de orice, ma simt singura. E starea aia in care vrei sa fie cineva cu tine si atat. Sa nu zica nimic, doar sa stii ca e acolo.
E sfarsit de an, clar, iar m-apuca depresia.