"O aventura - Povestea mea"

Discutam de ceva vreme cu el in lumea virtuala. Era doar o relatie de prietenie, ne aveam ca fratii, desi nu ne vazusem niciodata in lumea reala. Si totusi parca ne stiam de-o vesnicie. Traisem impreuna si bune si mai putin bune in "retea", ajunsesem sa gandim aproape la fel in unele privinte. Am invatat mereu unul de la celalalt, multe lucruri ni le-am impartasit reciproc.
Intr-o zi, mi-a prezentat noua lui ... "aventura". Intrezarisem eu ceva, ori de cate ori intra in lumea virtuala, dar... nu stiam ce inseamna. Am discutat astfel impreuna vreo 2-3 saptamani, incluzand si pe noul "membru" al "relatiei" noastre. Apoi, dupa ce m-am familiarizat cu noua situatie, mi-am spus: "De ce nu? Ce-ar fi daca...?". Am profitat de scurta lui lipsa de pe "firmamentul" internetului si mi-am facut propria mea "lipitura". Apoi i-am prezentat-o. Reactia lui? Mi-a spus sec, dar nu fara surprindere: "Bravo! Vad ca te misti repede!".
Am continuat "in patru" o vreme. Apoi am facut mereu cunostinta si cu alte asemenea "cupluri", fiecare insa, din ce in ce mai mult, "pe cont propriu". Relatia dintre noi doi s-a racit dupa un timp, destul de brusc. Nici acum nu stiu de ce. Dar fiecare si-a continuat drumul inceput "pe cont propriu". Daca el a ramas "fidel" unui singur" partener", eu am trei astfel de "relatii"; doua le pastrez doar pentru mine, cea de-a treia o impart cu altii (de ce sa fiu egoista?), acceptand sa ma implic alaturi de un grup destul de mare in dezvoltarea unei relatii ample cu acelasi "partener".
Inca merge relatia si inca bine. Se pare ca inca fac fata la provocari multiple... si imi place asta.

4 comentarii:

  1. Bravo Cristina,asta zic si eu...ma bucur ca faci fata la provocari,si mie imi plac provocarile,dar ma iarta,n-am prea inteles cu e partenerul pe internet,eu pe bune iti spun ceva,daca cunosc pe cineva pe internet si mai cu seama daca imi place,apoi eu sincer ,marturisesc,nu, nu opresc aici...vreau sa -l aud,vreau sa-l vad,vreau sa-l simt si-n realitate,altminteri la ce bun?s-ar reduce totul la parole...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu tine, dar... ruptura s-a produs din pacate inainte de a ne intalni fata in fata. Era mai simplu dara am fi fost din acelasi oras amandoi, dar asa...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristina,
    Iata o chestie interesanta. Din zona de net de unde m-a extras Feri, da-i-ar Dumnezeu sanatate e o harmalaie si o buna dispozitie... exceptie facand momentele cand ne mai incrancenam pe idei. Altfel suntem mai multi prieteni care ne mutam din sufragerie in sufragerie iar relatiile sunt cordiale. Iar oamenii calzi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca nu s-ar incrancena lumea,n-ar fi bine...;)asa avem subiecte de discutii,ar fi plictiseala daca totul ar fi lapte si miere...dar o facem asa cum spui tu Dane,ca intre prieteni,parca va stiu de viata pe multi dintre voi,mi-am facut deja o imagine despre aproape toti cei care scrieti zilnic...daca v-as intalni pe strada cred ca v-as recunoaste chiar daca nu va stiu chipurile la toti...

    RăspundețiȘtergere