Autor:: bfalcescu
Articol: Duminică seara mă întorceam cu "traşcaleta" de la Ploieşti de la nişte prieteni. La volan: al meu tată. În dreapta: eu însumi. În spate: doamna mama. Toate bune şi frumoase. Se circula bine, deşi hârtoapele erau la tot pasul. Vorbesc despre eterna şi fascinanta Românie, deci e pleonastică o exprimare de genul "drum plin de gropi". Mergeam noi fericiţi că ajungem în curând acasă când în oraşul-minune Comarnic începe apocalipsa. Pe sensul celălalt de mers. Un zâmbet ironic, poate chiar maliţios, mi-a apărut pe chip. Un cârnat de sute de maşini de mare fiţă în mare parte "mergeau" cu 2,5, poate 3 km/h. Furnicile erau avioane supersonice pe lângă Q7, X6 sau orice altă "răşină" de Dâmboviţa pilotată maiestuos de vreun garide care de abia pusese mâna pe covrig de vreo 2-3 luni. Un peisaj superb. Cam ca în poza din stânga. În clipa aia am realizat (din nou) că sunt un om fericit. Era o fericire aproape isterică! De ce? Pentru că nu sunt "bucureştean"! Hai să vedem, punctual, de ce nu sunt om "de capitală" şi nici nu vreau să fiu...
1. Nu sunt "bucureştean" pentru că nu am numai "răşini" în cap când ies din capitală.
2. Nu sunt "bucureştean" pentru că nu mă consider mai egal decât alţii doar pentru simplul şi extrem de banalul fapt că mămica şi tăticu' m-au născut în Bucureşti.
3. Nu sunt "bucureştean" pentru că nu sunt atât de cretinoid încât să "sparg" zeci de mii de euro pe maşini de lux ca să merg ca melcul prin Dorobanţi şi să-mi trimită bezele de pe trotuar vreo piţipoancă dornică să-şi plimbe poponeaţa cu un bolid pe 4 roţi.
4. Nu sunt "bucureştean" pentru că nu sunt atât de aberant încât weekend de weekend să-mi petrec 5-6 ore în trafic ca să ajung într-o superbă staţiune montană care-ţi oferă un mare nimic.
5. Nu sunt "bucureştean" pentru că niciodată în viaţa mea nu mi-aş lua maşina de enşpe cai putere cu piţipoanca inclusă pe locul din dreapta ca s-o duc pe Valea Prahovei şi să-mi distrug sistemul nervos pe drum. Aş alege o Austrie care costă mai puţin şi unde poţi să schiezi în voie pe pârtii adevărate, nu tăpşane mamelonate ca la noi.
6. Mă bucur că nu sunt "bucureştean" pentru că am şansa să devin un şofer bun, nu un conducător de "roabă" marca Audi, BMW, Mercedes sau Rolls care mai mult stă la stopuri decât merge şi care, atunci când iese din aria protejată (recte Bucureşti), devine cel mai inept şofer, incapabil să facă nişte manevre simple.
Micuţilor, de abia vă aştept în weekend la Sinaia ca să mă mai binedispuneţi şi pe mine! Veniţi mai bine cu roaba că aşa faceţi şi forţă musculară că oricum de mai multă viteză n-aveţi nevoie pentru că sunteţi ca furnicile şi vă împiedicaţi unii de alţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu