Intamplarea pe care urmeaza sa v-o povestesc a fost mentionata succint de buna mea prietena si fosta colega de facultate, scriitoarea si poeta Augusta Emilia Moldovan, in cartea ei de debut "Ca vantul si ca gandul".
Eeeei...daaa... Si-acum sa trecem la subiect!
Mitul lui Sisif se leaga de examenul de la filozofie din anul intai de facultate. Avusesem norocul ca studenti, sa il avem profesor pe domnul Grunberg, e drept ca doar pentru o scurta perioada, tocmai la cursul de existentialism. Examenul de an insa l-am dat cu titulara cursului, doamna profesoara Voiculescu, mignona, vag sobra si cu domnul Stativa, tanar asistent, mititel, sclipitor de altfel, totdeauna foarte corect imbracat, caruia profesoara ii cam tragea clopotele sau cel putin asa ni se parea noua, studentilor. Imi placuse filozofia, invatasem cu aplicatie si citisem de placere chiar mai mult decat ni se indicase ca bibliografie. La soroc, m-am dus la examen cu morcovul si cu sentimentul de rigoare ca "stiu ca nu stiu nimic" dar ca parca ceva-ceva totusi mai stiu.
Trag subiectele..... Ghinion pe toate fronturile!
Primul dintre subiecte era absolut idiot: "cultura si civilizatie socialista" evident tema asupra careia nu prea catadixisem sa ma aplec in sesiune si la care ma bazam pe improvizatie si bun simt, ma rog, atat cat iti permiti sa ai despre un astfel de subiect. Cat despre cel de-al doilea, eeei, aici parca se schimba putin socoteala, acesta promitea. Da, dar doar atat. Promitea. Nu-mi mai amintesc acum subiectul, cum nu mi-am amintit nici atunci. Cu toate sfortarile mele de a-mi aduce aminte ce continea cursul cu pricina, aveam in fata ochilor doar imaginea lui, pagina de pagina, vedeam forma si dispunerea paragrafelor, vedeam culorile cu care-l subliniasem, dar continutul!?.... aaah, continuuuutul!... se incapatana sa se arate. Hotarat lucru! Memoria si soarta radeau de mine!
Mamaaaa... iau PATRU! Ptiu!
Solutie, solutie! So...luuuu...tieeeeee...!!!
A, gata! Stiu! O sa-i fac sa zambeasca!
Imi vine randul, ma asez in prima banca si-mi iau avant:
-Fiind vorba despre cultura si civilizatie am sa incep cu un banc filosofic. Stiti bancu' cu mitu' lui Sisif?
Amandoi examinatorii ridicara usor sprancenele... Norocul meu, a mirare!
-Nu, imi raspunse Stativa usor contrariat. Spuneti!
-A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu.
Liniste.... Se facu deodata liniste... Colegii din spatele meu nu se mai foiau... Sprancenele celor doi ramasera arcuite mai departe a mirare, in timp ce ale mele se ridicau incet... incet... a ingrijorare. Ne uitam curiosi unii la altii asteptand continuarea. Ma facusem mic.... mic de tot... dar cu clarvedere.
"PATRU!"
-Stiti, ma gandeam ca fiind filosofic... o sa-l gustati!
-Va rog sa tratati subiectul!
M-am supus. Si-n timp ce ei susoteau intre ei chestii de profesori, eu am inceput repede cu improvizatiile turuind tampenii pe care le-am terminat tot asa de repede.
-Asta-i tot? ma intreba madam Voiculescu.
-Mmmda... ! raspunsei neconvins sub reprosul privirii lui Stativa care ma stia de "student bun".
-Treceti va rog la subiectul doi!
Si dai si lupta si lupta si dai... si l-am terminat si pe acesta si mai repede, dar si mai lamentabil decat pe primul. Liniste...
-Bun, si mai departe?
Eeeei... na-ti-o! Pai mai departeeee.....? Care "mai departe"?
Ce-o fi, o fi!
Mai departe mi-am luat inima-n dinti si am jucat si ultima carte. Nu mai aveam nimic de pierdut si in fond ce, considerat la rece, examenul putea fi o discutie intre intelectuali, nu? De data aceasta am inceput sa-i intreb eu pe ei.
-Stiti, am o problema cu paranormalul si nu stiu cum sa-l incadrez filosofic in ceea ce am invatat.
Iata o tema neasteptata pentru ei. Si chiar interesanta! Maiculitza, ce de discutii au urmat...! Am trecut prin multe teme, am ajuns chiar si la iubire (stiu, pentru unii poate fi o tema paranormala :)), "dar nu la orice fel de iubire, nu asa ca aceea in care ei se tin de mana pe strada si se saruta la cinematograf, ci una pura, esentializata, nu-i asa Stativa?" il intreba Voiculeasca. Stativa se uita jenat in alta parte. Colegii in timpul acesta ma blestemau ca stateam de-o ora la palavre si-i tineam in tensiune cu examenul nesustinut. Eu jubilam. Eram chiar curios sa stiu ce nota o sa-mi dea Voiculeasca dupa toata tevatura aceasta.
ZECE!
Normal, ca doar dupa ce participasem activ si afectiv la o astfel de conversatie palpitanta ar fi fost si rusinos sa ma trozneasca.
Frumos mai povestesti Dane,parca eram linga tine...mi se facuse si mie inima cat un purice,cand am vazut atitudinea initiala a profesorilor,dar,ma gandeam ca daca povestea e demna de pus pe blog ,deh!musai sa aiba un sfarsit bun,ca-n orice poveste,lucru care s-a si intamplat....bine te-ai mai descurcat!esti un mare diversionist!parol!
RăspundețiȘtergereMultumesc Tasha,
RăspundețiȘtergereMi-am facut azi norma la postari pe inca o luna de-aici incolo si-acum o sa ma tin doar de comentarii.
Dar sa stii ca povestea nu are inflorituri. Chiar asta am trait. :) Parol!
=)) ce subiect =)) d-aia nu a reușit mama să mă facă economistă =)) ... deși civilizație și cultură s-a petrecut, tu exemplu concludent!
RăspundețiȘtergeredar ai terminat litere?
ce e asta paranormal, nu tot ce se întâmplă în univers este normal? ce este anormal în paranormal? nu înțeleg!
10 ți-au dat? înseamnă că ai știut!
dar bancul are o continuare sau numai mitu e esența lui?
Dane, cand ai scris PATRU - memoria mea cea lumeasca a sarit in sus cat colo!!ŢŢŢ... Dan a iesit cu media 9-si-prin-jur-de-90 din facultate... cum o sa ia 4... Si pe urma a venit... ideea aceea veche de ComersantProst versus REIstDestept... "...deh! cand noi luam un amarat de 5 cu eforturi supraomenesti era=cu 9 la ei!!!!"...
RăspundețiȘtergereUite asa apar ideile vechi, imbacsite, pe care crezi le-ai pierdut de mult, cand colo.. ele stateau in congelator doar...sau intr-un ghetar din aceia in care se mai descopera cate o relicva!!
Sa ma rusinez de tot... nici vorba... Dar asta este alta poveste!!!
Eu te cred Dane,iti spun doar ca am trait si eu emotiile tale...eram parca linga tine...:)
RăspundețiȘtergereDan,
RăspundețiȘtergereParca aveai si o continuare la Mitu lui Sisif, nu? Eu n-am participat la ea, dar erau prietenii de atunci... ar fi interesant de recitit :)
Hai, ca-ti faci norma pe o luna si il depasesti si pe lider, pe Feri! :)
Mi-a placut modul ingenios al tau de a depasi problemele! Pare un truc, dar, de fapt presupune punerea in practica a multe abilitati...
:)
RăspundețiȘtergereDaaa....ai dreptate,Alina,Dan e in top...
RăspundețiȘtergereSi apreciez prezenta lui de spirit...nu s-a pierdit.Apropos de asta o ssa povestesc si eu intr-un alt post o intamplare in care numai prezenta de spirit m-a salvat de la moarte.Mi-am vazut atunci moartea cu ochii....
Felicitări!
RăspundețiȘtergerePrezenţă de spirit de nota 10, simţul umorului dezvoltat, nota 10, inspiraţie, nota 10, transpiraţie, nota 10 ...
Seară faină!
Selena,
RăspundețiȘtergereAm facut ASE-ul, Facultatea de Comert.
Bancu s-a terminat cand l-am prezentat pe Mitu. E-adevarat ca nu-i deloc filozofic si mai degraba poti sa-i zici mitocanesc, dar intre asteptare si realitate se afla savoarea lui. Paranormalul isi are literatura lui. In general ceea ce stiinta nu poate inghiti fara probe si experiente inghesuie in cuvantul acesta. Ai dreptate, paranormalul are si el dreptul la normalitate.
Draga Cristiana,
RăspundețiȘtergereTrebuie sa recunosc ca in primii doi ani am invatat de mi-au sarit capacele. Apoi m-am prins cum sa invat! Sectia noastra era intr-adevar o gramada de orgoliosi care fugareau notele mari. Nu eram mai destepti ca restul studentilor de la Comert, ci doar mai interesati. Probabil unde pilosii erau mai multi pe metru patrat, s-ar putea ca profesorii sa fi fost mai omenosi cu noi. Poate si unde sectia avea aura unei legende intretinuta de la o generatie la alta... Nu conteaza cu cat am terminat ci ce am facut dup-aia. Nimic! Nimic fabulos!
Am fost un ratacit prin facultatea aia. Si-asa A.S.E. se spunea ca inseamna Academia de Strangere a Epavelor adica acelor care fie esuasera pe la alte Institutii de ivatamant superior, fie n-avusesera curajul sa se prezinte acolo la concurs. Astazi daca ar fi sa aleg, as face cu placere psihologie, dar fara vreo perspectiva de viitor. Doar asa, ca sa mai aflu una-alta.
Tasha,
RăspundețiȘtergereAi empatizat?
Pai intr-adevar, asta m-a scos la liman, inteligenta emotionala.
Cat despre top... O sa raman cat sta cioara in par. Veniti voi, fetele si cu tine tare din urma. Eu sunt curtenitor... va voi face loc. :)
Uite Adniana iar zambeste la mine! Ii voi zambi si eu. :)
Adniana, :)
RăspundețiȘtergere:)
Draga Alina,
RăspundețiȘtergereDesigur postarea nu este noua si stie si Cristiana acest lucru. Era un preambul la un post mult mai serios, filozofic, la care o rugasem pe Cornelia sa-l modereze si a si facut-o. Magistral, draga de ea...
Astazi s-a potrivit la tema.
Truc n-a fost decat pe jumate... restul a fost instinct de supravietuire. Ma disconforta ideea unei restante.
Geanina,
RăspundețiȘtergereNoi ne stim din sufrageria Pamanteanului. Primesc cu mare placere aprecierile tale pentru ca te cred. Si iti multumesc frumos.
Nu tin sa fiu fruncea,desi mi-s banateanca la obarsie,acolo pe linga tine insa ma simt bine...;)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereHmm, cand vad cum scrie Dan, am impresia ca nu prea am ce cauta pe aici :-( Eu am terminat Politehnica si stiti ce se spune despre ingineri ... ca nu stiu sa se exprime, dar au privire inteligenta :-D
RăspundețiȘtergereLegat de articolul acesta, apreciez insistenta ta. Eu daca nu stiam ceva la examene orale si ma tot stresau cu subiectul respectiv, ma enervam, ziceam ca nu stiu si logic faceam restanta :-)) Noroc ca nu aveam multe examene orale, iar la scris daca nu stiam ceva, aberam pe langa zeci de pagini si tot luam ...
Fie, acum sa nu credeti ca am avut 5 pe linie, am avut chiar bursa, dar am mai avut si eu restante in an si note mai micute.
Inca o data, felicitari pentru modul in care scrii!
Deea,las' ca avem si noi loc pe linga el...chiar daca nu avem harul lui,asa macar ii dam senzatia ca este "the best"...si nu numai senzatia,chiar este!
RăspundețiȘtergereDragele mele, eu citesc tot, tot ce scriu altii mult mai invatati ca mine si sunt multi de acest fel, insa de cele mai multe ori nu fac nici un comentariu pentru ca nu ma simt pregatita. Am atatea de invatat si de recuperat, incat as da in penibil sa fac vreo remarca fara nici un temei. Dar ii iubesc mult pe acesti oameni si ii respect enorm! Bineinteles ca iti suna si tie Dane. :)
RăspundețiȘtergereOoana,eu te iubesc si te citesc cu interes,ma bucur ca te-am descoperit,gratie acestui blog urias....te pup si te imbratisez.
RăspundețiȘtergereComentariile tale sunt de bun gust,si la subiect,consider ca asta e important,eu mai bat si campii,recunosc!
Traieste un adevarat pastel de iarna, cu valuri de ninsoare. Asculta-ti vocea sufletului, alunga frigul din el, fii deasupra linistei creata de dansul fulgilor de nea. Sarbatori fericite si un An Nou de poveste!
RăspundețiȘtergere