VANGHELION 2010 - TRISTEZA, PRUDENCIA, SAMBA ( I - II si III )

 I TRISTEZA 

CUVANT INAINTE 

Dragi cititori, povestirea ,,TRISTEZA" din care va voi posta fragmente originale personale, este conceputa initial ca telenovela, la initiativa Ioanei Dumitrascu - un real talent literar, ca ulterior, din comentariu in comentariu, sa aiba sansa de a se scrie mai departe spontan, alunecand pe nesimtite in horror, apoi in pamflet politic. Personajele propuse de Ioana, cu care s-a pornit initial la drum au fost Prudencia, Esperanza si Coraje. Alte personaje au aparut pe parcurs povestirii fie din literatura, fie din folclor, fie din istorie sau chiar din cotidian iar lista a ramas in continuare deschisa. Desi unele personaje care interactioneaza in povestire par sa vina din realitatea politica, ele nu sunt decat Avatare Online , toate dialogurile si actiunile lor fiind fictiune pura, fara legatura cu realitatea. Si totul a fost posibil datorita participarii spontane a bloggerilor: Ioana Dumitrascu, Dan Iancu, Cristiana Antonovici, Mona si Costimanu, Castleless  si a subsemnatului.

Toate drepturile intelectuale asupra ideii acestui gen de povestire online, cu diversi coautori, precum si a textelor ce vor fi postate aici, apartin autorului.

Lectura placuta!

II PRUDENTIA 

Din nebagare de seama, Prudencia atinse cu cotul una din sticlutele cu licoare magica. Sticla se rasturna pe secretaire-ul din lemn de trandafir de la Moldova mostenit de la mama sa, iar licoarea se prelinse prin sertare insinuandu-se in aer cu o aroma de Magie Noire, cu iz de Magia Bianca. Prudencia usor ametita auzi ca prin vis vocea mamei sale: Ioana Manuela Prudencia Dumitrascu ai grija!” “Ioana Manuela?” se mira Prudencia. Deschise secretaireul infrigurata-transfigurata trase afara dintr-unul din sertare, certificatul ei de botez. Cerneala ii zambea frumos. Era simpatica.
,,Da, da, mama are intotdeauna dreptate! I.M. Prudencia”.

..................................................................................................................................................................
in ziua de azi-noapte verzi cristale rosii coapte atarnate fata-n spate tipa mute fermecate…
,,Ce-o fi cu mine? Ce-mi face cristalu’?” se intreba Prudencia. ..............................................................................................................................................................
Una din broscute sari din usa si se apropie timid de ochii Prudenciei asteptand … cu buzele tuguiate. Printre sughituri si hohote de ras Prudencia reusi sa ingaime:
-Ce doresti ?
-O sarutare.
-Ca-n povesti?
-Ba chiar mai tare.
-Si-ai sa cresti?
-Ce intrebare!?
,,No, hai!” Ce-o fi o fi!” si saruta broscuta care incepu deodata sa se umfle… sa se umfle …sa se uuuumfle… dar nu mai putu sa stapaneasca simfonia colorata a licorilor din mintea ei si se prabusi de-acolo de unde era deja prabusita de ras….. intr-un somn adanc.  .……………………………………………………………….................................................................
-Tu cine esti? intreba Prudencia uitandu-se cu ochii carpiti la copilandrul din fata sa.
-Testosul!
-Cine?
-Moromete. Nicolae Moromete!… Da sa stii ca n-am mai vazut oaie sa vorbeasca. Stiam de una dintr-o balada cu trei ciobani, dintre care doi erau smecheri...
-Si ce legatura are asta cu mine?
-Cum ce legatura? Pai nu esti tu Bisisica mea?
-Ce’zsesi tzarane?
-Pe cine gura ma-tii, faci tu tzaran? Fir-ai a dracului de Bisisica! 

  

III SAMBA

Sentimientos, sufrimientos espinados, trabajo NO - samba SI !

SAMBAAAAAAA……!!!! Si curajoasa Prudencia avand la gat cristalul de douazeci de kilograme incarcat cu energie pozitiva se arunca cu elan de la etajul al noualea in bratele prudentului Coraje si-ncepura o samba indracita in aplauzele rudelor de gradul al paisprezecelea ale sotiei fostului cumnat al nevestei verisoarei de-a treia, casatorita cu bunica dinspre tata a cuscrei socrului cumetrei mamei Dolores, mama adoptiva a stabunicului comun al lui Coraje Prudento, fratele geaman al Prudenciei si verisorul ei de lapte dar si fratele sau de sange. Cand samba lua sfarsit, Coraje ostenit dadu drumul gleznelor Prudenciei si incerca sa o ridice la loc, cu capul in sus, in pozitia ei fireasca de Hopa Mitica. Dar vai, ce sa vezi!? O Jesus-Maria! O Santa Guadalupe de la Mar! Pe chipul Prudenciei imbatata de amor si de ritmul dansului se asternuse o fericire fara asemuire... Prudencia isi pierduse capul!
Adios tristeza! Vamonos a Acapulco!