Farmecul copilăriei

Unii spun că diamantele sunt prietenii cei mai buni ai fetelor. Nu pot să-i contrazic, probabil multe fete gândesc aşa, inclusiv eu, dar parcă atunci când văd un ursuleţ de pluş mi se înmoaie inima şi-mi vine să-l strâng în braţe şi să nu-i mai dau drumul.
Simt tot farmecul copilăriei adunat în jucăria asta nostimă. Sigur că nu voi considera niciodată un ursuleţ de pluş, un lucru de prisos în casă.
Sâmbătă am fost cu copiii la cumpărături. Am ajuns şi pe la raionul de jucării, ceea ce nu s-a mai întâmplat demult.
Asta comentau şi ei. Sonia nu s-a răbdat să nu ia în braţe un urs de pluş şi să-l strângă tare, tare în braţe. Ursul era cam 2/3 din înălţimea ei şi pentru o clipă parcă am revăzut fetiţa cu părul cârlionţat şi blond bucurându-se de primul ursuleţ mov cam de aceeaşi înălţime cu ea-Gâgă îi pusese numele.
Am zâmbit acelei amintiri.
O doamnă, care putea fi şi bunică a surprins această iubire între urs şi domnişoara mea şi un zâmbet i-a fluturat pe chip.