Arc peste timp

Pe 22 noiembrie 1963 presedintele Kennedy era eliminat fizic printr-un glont a carui origine a ramas pana astazi neidentificata. Se implinesc iata 46 de ani de cand unul dintre presedintii apreciati ai SUA a calcat in istorie pe calea cea mai putin placuta a  martirajului politic. Maine, 22 noiembrie 2009, suntem chemati sa ne alegem urmatorul lider. Optiunile sunt limitate la aceiasi clasa politica mediocra pe care o stim de doua decenii. Avem posibilitatea sa trimitem un cetatean roman in cea mai inalta dregatorie din care ne va conduce pentru o bucata de vreme. Avem sansa sa-i daruim incredera  reprezentantului unui partid pe care personal l-am dispretuit mereu, datorita legaturilor cu trecutul nefast mai mult decat evidente si care mai mult decat atat, a tinut Romania pe loc ani de zile. Putem sa-l creditam pe reprezentantul unui partid altadata falnic, care a dat tarii oameni politici faimosi, ce in buna masura au faurit Romania moderna dar care astazi sunt o reminiscenta vlaguita a unei miscari politice de anvergura odinioara. Si mai avem nesansa sa-i oferim iarasi inalta dregatorie unui presedinte la final de mandat care vreme de cinci ani si-a aratat limitele, si-a demonstrat capacitatea de dezbinare nationala prin distanta enorma dintre cele promise la debutul mandatului si realizarile stricte din timpul sau. Pe acesta din urma, il putem “elimina” o data pentru totdeauna de pe scena politica folosind nu un glont nevazut precum odinioara in conspiratia americana de acuma aproape cinci decenii, ci prin cartusul amar al razbunarii pentru un mandat ratat: votul. Caci asa cum spunea Abraham Lincoln, ilustrul inaintas american in urma cu mai bine de 150 de ani, cel mai bun cartus ramane votul. Am avut o perioada, cu ceva timp in urma, in care eram profund dezamagit de clasa politica nationala. Mi-am fagaduit ca n-am sa mai votez niciodata. Motivele le stim cu totii, se vad de la distanta, mai bine chiar decat Marele Zid Chinezesc observat din spatial cosmic. Am fost de altfel un votant constiincios. Dar pana la urma mi-am spus ca marita sa mai incerc odata, cu riscul ca votul meu sa fie unul la fel de iluzoriu si orb precum toate cele pe care le-am trimis de-a lungul anilor din cabina de vot direct in urna unor sperante mereu si mereu inselate. Am s-o mai fac odata in cunostinta de cauza si deloc impresionat de o campanie electorala murdara si lipsita de substanta ori de o confruntare televizata in care am vazut iarasi masti si nu oameni.