Mici fiind, bunica ne privea atentă.
Eram palizi, nu mâncam bine, hotăra:
-„Aveţi limbrici!”
Spre disperarea noastră, fierbea lapte cu usturoi şi ne punea să mirosim laptele cu gura căscată deasupra cratiţei.
Limbricii ieşeau pe unde apucau!
Acum văd pe stradă oameni livizi , fără poftă de mâncare...
Şi mi-am zis:
ŢARA MEA ARE LIMBRICI!
Ţară, ţară
Dă-ţi limbricii afară!
Nu pe nas şi nici pe gură
Că ei se hrănesc cu ură!
Nu pe gură nici pe nas
Ci pe unde a mai rămas!
Ţară, ţară,
Fierbe laptele cu usturoi
Şi fă din limbrici gunoi,
Muştele să-i ciugulească
Şi cu ei să se hrănească,
Că de nu îi dai afară,
Plecăm noi cu toţi din ţară!
Se afișează postările cu eticheta pamflet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pamflet. Afișați toate postările
TRĂIENUŢ CEL MICUŢ!
Traian "mare împărat"
de "Bulldog" s-a lepădat!
Dar cu cine a rămas?
Acum este în impas...
Cineva îl (îi) va urma
de-acum îi miroase urma,
este altfel, nu-i ca turma!
Iar de-a dreapta stă pitită,
unii zic "o nesimţită"
alţii zic "o urmărită!"

"URMAŞELE LUI TRAIAN!"
Nu pot uita "băile de mulţime" făcute nu demult de Traian Băsescu, mare preşedinte pe atunci!
Cred că nimeni nu v-a uita formularea ironică la adresa unui plitician: "Adriane nici nu şti, cât de mic începi să fii!"
Iată roata s-a întors, s-a întors şi replica, dar eu văd altfel situaţia.
În imaginea de sus vi-l prezint pe... "Trăienuţ cel micuţ!"
Dacă altă dată chema poporul să-l susţină...şi tot alţii purtau vină,
acum scheaună către popor, nu mai vrea nici ajutor,
nu se arată decât rar...totul este în zadar:
COMANDĂ FONDUL MONETAR!!!
de "Bulldog" s-a lepădat!
Dar cu cine a rămas?
Acum este în impas...
Cineva îl (îi) va urma
de-acum îi miroase urma,
este altfel, nu-i ca turma!
Iar de-a dreapta stă pitită,
unii zic "o nesimţită"
alţii zic "o urmărită!"

"URMAŞELE LUI TRAIAN!"
Nu pot uita "băile de mulţime" făcute nu demult de Traian Băsescu, mare preşedinte pe atunci!
Cred că nimeni nu v-a uita formularea ironică la adresa unui plitician: "Adriane nici nu şti, cât de mic începi să fii!"
Iată roata s-a întors, s-a întors şi replica, dar eu văd altfel situaţia.
În imaginea de sus vi-l prezint pe... "Trăienuţ cel micuţ!"
Dacă altă dată chema poporul să-l susţină...şi tot alţii purtau vină,
acum scheaună către popor, nu mai vrea nici ajutor,
nu se arată decât rar...totul este în zadar:
COMANDĂ FONDUL MONETAR!!!
Labels:
heramariana,
pamflet,
politic
URAAA ! ura, ura...
MOTO:
„HAI LA PIAŢA CEA MAREEE...
Noi cu noi să ne unim... „
Hapsânul lup de mare şi haita lui cea hămesită s-au prezentat pe sticlă!
În hora lor nebună, cu ochi sticloşi şi guri căscate, surzi la strigătele străzii, călcând peste cadavrele economiei scoase la pensie, i-am surprins cu mâinile în aer!
E un stadion... o nuntă cu manele?
Nu e nuntă, e ospăţ şi urmează...alt dezmăţ!
Fără număr, fără număr...din pensionari să taie...
Cin’ să iasă la bătaie ?
Cu vre-o trei sute de lei...nu ai cum să mai trăieşti!
Poţi bilet de tren să iei... pân’ la Bucureşti!
Nu vrem ca să-i ciuruim, doar puţin să-i mai cernim,
Să le piară bucuria, precum piere România!
PS:
am scris acest articol sub formă de PA (500 de caractere), inspirată de postarea doamnei Odorica Ion :)
„HAI LA PIAŢA CEA MAREEE...
Noi cu noi să ne unim... „
Hapsânul lup de mare şi haita lui cea hămesită s-au prezentat pe sticlă!
În hora lor nebună, cu ochi sticloşi şi guri căscate, surzi la strigătele străzii, călcând peste cadavrele economiei scoase la pensie, i-am surprins cu mâinile în aer!
E un stadion... o nuntă cu manele?
Nu e nuntă, e ospăţ şi urmează...alt dezmăţ!
Fără număr, fără număr...din pensionari să taie...
Cin’ să iasă la bătaie ?
Cu vre-o trei sute de lei...nu ai cum să mai trăieşti!
Poţi bilet de tren să iei... pân’ la Bucureşti!
Nu vrem ca să-i ciuruim, doar puţin să-i mai cernim,
Să le piară bucuria, precum piere România!
PS:
am scris acest articol sub formă de PA (500 de caractere), inspirată de postarea doamnei Odorica Ion :)
Labels:
heramariana,
pamflet,
politic
AM CACARISIT- O!
Nu numai eu, ci noi cu totii ne aflam in aceasta situatie. Tabloidul Libertatea anunta azi cu jumatate de gura, ca
vine sfarsitul lumii!
In aceasta situatie dramatica doresc sa va dau cateva sfaturi utile pentru a va salva din orice fel de cata-clisme.
In caz de cutremur, inundatie, bombardament, incendiu, molima va rog sa retineti si sa aplicati urmatorii noua pasi:
1 - nu intrati in panica,
2 - iesiti afara din incinte, in spatii deschise,
3 - daca punctul 2 nu poate fi indeplinit, atunci indepartati-va degraba de orice obiect contondent,
3 - daca punctul 2 nu poate fi indeplinit, atunci indepartati-va degraba de orice obiect contondent,
4 - scoateti din buzunare orice obiect ascutit si mai ales toate obiectele din metal,
5 - prindeti-va genunchii cu ambele maini,
6 - inchideti ochii,
7 - bagati-va capul intre picioare,
8 - pupati-va in fund si
9 - luati-va adio de la viata.
Deoarece pasul 8 nu poate fi indeplinit decat eventual de yoghini, fachiri si contorsionisti si imposibil de efectuat de catre oricine altcineva, atunci rugati-i pe cei care colporteaza astfel de nenorociri, generatoare cu buna stiinta de spaime pentru cei slabi de inger si de prezumtive avantaje banesti, sa o faca ei pentru voi.
De ce? Pentru ca cei care lucreaza in presa stiu prea bine ca trei surse trebuie sa dea girul oricaror afirmatii. Intotdeauna. O astrograma este fara indoiala supusa interpretarii subiective, ea insasi fiind partial stiintifica si chiar si trei astrograme, provenind din surse diferite, desi fac mai mult decat una singura, tot un adevar partial se cheama ca ar genera...
Ceva totusi ma inspaimanta si mai tare: Ideea principala care se strecoara insidios printre atatea nenorociri in mintea cititorului este ca romanii sunt poporul ales, adica nici mai mult si nici mai putin decat buricul pamantului.
Adica ei da, noi nu!
Ei ca sa vezi! Capra raioasa cu coada-n sus!
Si apoi apare gandul cel rau....
"ma rog, admit ca o parte din romani vor muri, dar poate eu am norocul sa scap!"
Succes deplin celui ce gandeste astfel! Ce mai, un roman adevarat! :))
SĂNĂTATEA CAPULUI!
Sănătatea capului se recunoaşte fără prea multe studii medicale la bază.
Un CAP este întreg dacă conţine tot ce trebuie, fizic vorbind.
Dar mintea?
Cum o fi cu acel conţinut, pe care îl numim creier?
El, CAPUL,
- vede cu ochii lui că totul merge „de râpă” şi se face că nu vede;
-prin legile făcute, ne-au tăiat câte un milion din pensie (ca să nu zic furat ci păcălit) iar el se face că nu ştie;
-aude că s-ar propune să taie din alocaţiile copilor...dar el nu-i acasă;
- aude cu urechile lui că un ministru zice „să mai iasă pensionarii din sistem”, (cu picioarele înainte, se înţelege), şi el se face că nu aude;
-hoţii trag cu armele pe stradă şi lui nu-i miroase a praf de puşcă;
-tinerii pleacă din ţară, populaţia îmbătrâneşte, dar el nu observă;
-corupţia merge înainte dar lui,CAPULUI, nu-i pasă...
Ar mai fi ceva, „gustul”, cum o fi stând acest CAP cu gustul? Asta nu mai putem şti, ca urmare... CAPU’i sănătos!
„SĂ TRĂIŢI BINE?! ’TATE BUNĂ!"
PS:
Prin Ardeal, bătrânii se salutau mai demult prescurtat, cu:’TATE BUNĂ!...
Un CAP este întreg dacă conţine tot ce trebuie, fizic vorbind.
Dar mintea?
Cum o fi cu acel conţinut, pe care îl numim creier?
El, CAPUL,
- vede cu ochii lui că totul merge „de râpă” şi se face că nu vede;
-prin legile făcute, ne-au tăiat câte un milion din pensie (ca să nu zic furat ci păcălit) iar el se face că nu ştie;
-aude că s-ar propune să taie din alocaţiile copilor...dar el nu-i acasă;
- aude cu urechile lui că un ministru zice „să mai iasă pensionarii din sistem”, (cu picioarele înainte, se înţelege), şi el se face că nu aude;
-hoţii trag cu armele pe stradă şi lui nu-i miroase a praf de puşcă;
-tinerii pleacă din ţară, populaţia îmbătrâneşte, dar el nu observă;
-corupţia merge înainte dar lui,CAPULUI, nu-i pasă...
Ar mai fi ceva, „gustul”, cum o fi stând acest CAP cu gustul? Asta nu mai putem şti, ca urmare... CAPU’i sănătos!
„SĂ TRĂIŢI BINE?! ’TATE BUNĂ!"
PS:
Prin Ardeal, bătrânii se salutau mai demult prescurtat, cu:’TATE BUNĂ!...
Labels:
heramariana,
pamflet,
social
PA PENSIONARI!
Am să fac un scurt raport de cheltuieli ale unui pensionar de rând,
ţinând cont că marea majoritate au o pensie „decentă” de sub 1000 RON:
10% apă rece, din care 5 pe dreptate 5 pe...
20% electricitate, fără asta nu se poate...
50% gaze cu tarife adaptate,
20% un TV, un TL, un interNET...
Şi s-a dus venitul net!
Unde-s doi, au de mâncare,
De-un săpun pentru spălare...
Cu pensia socială
O mai ducem pân’ la vară,
Până-n toamnă cu verdeaţă
Ş-apoi frigul ne îngheaţă...
Dacă unul din doi pleacă,
celălalt ce să mai facă?
O să piară asistaţii
şi-or să rămână bogaţii...
Astfel că GUVERNUL BOC,
o să aibă mult noroc!
PS:
Avea unul o vorbă:
"Nu vă aşezaţi, unde nu v-am pus eu..."
ţinând cont că marea majoritate au o pensie „decentă” de sub 1000 RON:
10% apă rece, din care 5 pe dreptate 5 pe...
20% electricitate, fără asta nu se poate...
50% gaze cu tarife adaptate,
20% un TV, un TL, un interNET...
Şi s-a dus venitul net!
Unde-s doi, au de mâncare,
De-un săpun pentru spălare...
Cu pensia socială
O mai ducem pân’ la vară,
Până-n toamnă cu verdeaţă
Ş-apoi frigul ne îngheaţă...
Dacă unul din doi pleacă,
celălalt ce să mai facă?
O să piară asistaţii
şi-or să rămână bogaţii...
Astfel că GUVERNUL BOC,
o să aibă mult noroc!
PS:
Avea unul o vorbă:
"Nu vă aşezaţi, unde nu v-am pus eu..."
Labels:
heramariana,
pamflet,
social
CARIERE ...CARIERE
Căte feluri de cariere sunt posibile în viaţa asta?
Cred că o mulţime, dar eu vreau să mă refer la câteva, pe care le cunosc şi care mă impresionează intr-un fel sau altul.
O carieră profesională îşi făureşte pas cu pas tot omul de rând, trudind , gândind, învăţând sau instruindu-i pe altii, meşteşugind sau inventând, fără să aştepte recompense fabuloase. Aceşti oameni, de regulă harnici şi modeşti, ajung în şomaj, sau în cel mai bun caz la o pensie de mizerie.
Într-o carieră artistică nu pot să răzbească decât foarte puţini, şi anume cei care au fost dăruiţi cu harul divin al creaţiei si au avut curajul de a alege acest drum. Artistul de cele mai multe ori nu este înţeles şi nici recunoscut de contemporanii săi, mult prea critici şi poate invidioşi pe creator.
Carierele oamenilor de afaceri sunt la modă acum, dar şi ele stau mereu pe o muchie de cuţit , pe-o frânghie dintr-o aţă, pe-o bordură de terasă , într-o maşină de lux dar care nu îi poate salva , cu toate super dotările ei, de la un accident stupid, sau mai rău decât falimentul ,unii stau pe-o margine de balcon deasupra unei piscine golite de apă…:(
Carierele politice au capitulat în România, lamentabil, odată cu sistemul comunist.
Ştiu ce vreţi să ziceţi: că din ’89 încoace au înflorit carierele politice.:)
Păi fraţilor români, astea nu sunt cariere, astea de acum sunt FURIERE, altfel zis :
FUR-IERI, şi azi şi mâine…şi fac avere, nu cariere. Vor fi desigur şi ceva excepţii dar puţine, poate mi le spuneţi voi!
Măi, măi, măi… ar zice un om de stat, care a făcut carieră politică, dar nu şi avere.
Dar şi eu zic: măi, măi , măi…dar ce averi au mai făcut ăia de pe lângă el şi ce cariereee... de piatră, de marmură, de porţelanuri; cariere-bariere la intrarea: în păduri, în parcuri, în munţii noştri şi vor face şi la minele de aur…
Iar noi, noi românii, ce vom face?
Noi vom face cariere la rinichi, la ficat, la cimitire, am zis-o şi pe asta ca să închei într-un mod hazliu pentru că:
“ NU MOR CAII, CÂND VOR CÂINII! “
Cred că o mulţime, dar eu vreau să mă refer la câteva, pe care le cunosc şi care mă impresionează intr-un fel sau altul.
O carieră profesională îşi făureşte pas cu pas tot omul de rând, trudind , gândind, învăţând sau instruindu-i pe altii, meşteşugind sau inventând, fără să aştepte recompense fabuloase. Aceşti oameni, de regulă harnici şi modeşti, ajung în şomaj, sau în cel mai bun caz la o pensie de mizerie.
Într-o carieră artistică nu pot să răzbească decât foarte puţini, şi anume cei care au fost dăruiţi cu harul divin al creaţiei si au avut curajul de a alege acest drum. Artistul de cele mai multe ori nu este înţeles şi nici recunoscut de contemporanii săi, mult prea critici şi poate invidioşi pe creator.
Carierele oamenilor de afaceri sunt la modă acum, dar şi ele stau mereu pe o muchie de cuţit , pe-o frânghie dintr-o aţă, pe-o bordură de terasă , într-o maşină de lux dar care nu îi poate salva , cu toate super dotările ei, de la un accident stupid, sau mai rău decât falimentul ,unii stau pe-o margine de balcon deasupra unei piscine golite de apă…:(
Carierele politice au capitulat în România, lamentabil, odată cu sistemul comunist.
Ştiu ce vreţi să ziceţi: că din ’89 încoace au înflorit carierele politice.:)
Păi fraţilor români, astea nu sunt cariere, astea de acum sunt FURIERE, altfel zis :
FUR-IERI, şi azi şi mâine…şi fac avere, nu cariere. Vor fi desigur şi ceva excepţii dar puţine, poate mi le spuneţi voi!
Măi, măi, măi… ar zice un om de stat, care a făcut carieră politică, dar nu şi avere.
Dar şi eu zic: măi, măi , măi…dar ce averi au mai făcut ăia de pe lângă el şi ce cariereee... de piatră, de marmură, de porţelanuri; cariere-bariere la intrarea: în păduri, în parcuri, în munţii noştri şi vor face şi la minele de aur…
Iar noi, noi românii, ce vom face?
Noi vom face cariere la rinichi, la ficat, la cimitire, am zis-o şi pe asta ca să închei într-un mod hazliu pentru că:
“ NU MOR CAII, CÂND VOR CÂINII! “
Labels:
cariera,
heramariana,
pamflet
CUNOASTETI LIMBA DACA?
Am primit prin e-mail un mesaj despre care se spune ca este scris in limba daca. Si se mai spune ca mesajul a fost revelat unui roman, fara alte precizari. Continutul este necunoscut si nu stiu daca este o gluma proasta, un fonfleu sau un mesaj real asupra caruia merita sa te apleci cu toata seriozitatea... Exista printre voi vreun lingvist care poate opera o traducere? Din text lipsesc cu desavarsire cele cateva cuvinte presupuse a fi apartinand stramosilor nostri: mazare, miez, brazda, barza, manz, viezure, zimbru, Sarmisegetuza, branza, mamaliga, etc, si nici vreun cuvant din latina vulgara, care era tot una cu cea daca, dupa cum se afirma prin unele cercuri, nu e de gasit. Textul pare a infirma teoria latinei vulgare vorbita de daci si de latinii vulgari. Nu apare nici macar o radacina cunoscuta cu care sa identificam macar un singur cuvant din limba romana. Pe de alta parte se stie, dacii erau analfabeti, nu scriau, fie ca nu cunosteau scrierea, fie ca religia nu le permitea. Textul va rog!
Har Tios
Atta Unsar Thu In Himinai Veihnai Namo Thein ,
Vimai Thiu Dinasus Theius , Vairthai Vilga Theius ,
Sve In Himina Gai Ana Airthai .
Hlaif Unsar Ana Thana Sinteinai Gif Uns Himina Daga .
Gah Aflet Uns Thati Skulan Biganima .
Gai Veis Thai Skulam Unsaraim ,
Gai Ni Brigais Uns In Frainstubru .
Gah Akh Lausei Uns Af Thama Ubilin Aunte Theina Ist Tindagardi .
Gam Machs , Gah Vultans In Aivin .
Vimai Thiu Dinasus Theius , Vairthai Vilga Theius ,
Sve In Himina Gai Ana Airthai .
Hlaif Unsar Ana Thana Sinteinai Gif Uns Himina Daga .
Gah Aflet Uns Thati Skulan Biganima .
Gai Veis Thai Skulam Unsaraim ,
Gai Ni Brigais Uns In Frainstubru .
Gah Akh Lausei Uns Af Thama Ubilin Aunte Theina Ist Tindagardi .
Gam Machs , Gah Vultans In Aivin .
Daca nu se prefigureaza niciun cuvant recognoscibil, atunci, ca sa nu alteram ideea vulgaritatii limbii latine vorbita de daci, explicatia cea mai logica ar fi ca textul poate sa fie un fel de numaratoare fara sens, ca la jocul de-a v-ati ascunselea, un fel de:
Andalache bumbalache,
........................................
........................................
An-dan-dez,
Dizi-mani-frez,
Dizi-mani-pomparez,
An-dan-dez.
Desigur ca si aceste cuvinte sau jocuri de cuvinte puerile, caci nu poti sa le denumesti precis din lipsa unui echivalent sau sens in limba romana, sunt de fapt incantatii ancestrale si provin neindoielnic tot de la daci, mai precis de la copiii dacilor, caci se stie, poporul roman s-a jucat de-a v-ati ascunselea timp de 1.000 de ani in istoria sa milenara. Ba in unele momente, dupa trecerea celor o mie de ani, cand n-ar mai fi fost nevoie sa se ascunda, in momentul in care erau atacati, romanii daci, ardeau satele, otraveau fantanile, ingropau granele si dispareau.
Revenind la text, la un studiu sumar, ceea ce se poate remarca imediat, este dublarea "t" si folosirea consoanei "h" dupa consoanele "t" sau "k". Iar "K" in limba romana este adus din franceza, odata cu cuvantul "kilogram" si folosit apoi intens in grafia numelor rusesti. Ma tot gandesc la cuvantul "sanchi", care este un cuvant neliterar. O fi dac, latin vulgar, romanesc, sau vreun barbarism? Daca presupunem ca este dac, atunci tind sa cred ca in lumina textului de mai sus, noi romanii il scriem gresit. Corect ar fi "sankhi". Sintagma completa pe care o utilizam in copilarie era "sanchi balama". Stie cineva cum s-ar intelege si aceasta sintagma in contextul limbii dace?
Dizi-mani-frez,
Dizi-mani-pomparez,
An-dan-dez.
Desigur ca si aceste cuvinte sau jocuri de cuvinte puerile, caci nu poti sa le denumesti precis din lipsa unui echivalent sau sens in limba romana, sunt de fapt incantatii ancestrale si provin neindoielnic tot de la daci, mai precis de la copiii dacilor, caci se stie, poporul roman s-a jucat de-a v-ati ascunselea timp de 1.000 de ani in istoria sa milenara. Ba in unele momente, dupa trecerea celor o mie de ani, cand n-ar mai fi fost nevoie sa se ascunda, in momentul in care erau atacati, romanii daci, ardeau satele, otraveau fantanile, ingropau granele si dispareau.
Permis şi nepermis, de Tudor Arghezi
Vorbeşte dascălul de morală…Dascălul de morală e jignit cu înlesnire. Invectiva, sarcasmul, ironia îl mişcă şi-l frămîntă. La fiece baston, pe care-l ridici ca să goneşti o singură potaie, răcnesc toate potăile şi fug. De ce? Din pricina solidarităţii? Nu! De teamă. În rănile celui nimerit cu băţul, dascălul de morală prevede o ameninţare personală.
Cuvinte ca prea, foarte, prea mult, mai domol... sunt exclamaţiile şi formulele lui preliminare. Îmblînzeşte cu ele sau ascute calificativul. De umbli să stingi o idee parazitară sau să striveşti o nevăstuică socială, pielea dascălului de morală, furnicată rece, se strînge. Tot ce atacă o teză sau o situaţie, tot ce iese din convenţia formelor care caută să te împresoare şi să te mistuie, trece drept tendinţă imorală. Dascălul de morală umblă după argumentarea moale, după idealismul inexpresiv, după stilul administrativ şi timid. Din viaţa glasului el înţelege numai şoapta. Puterilor de luptă le pune surdină: laşitatea sau ipocrizia, marile doici clasice ale omenirii. Universul îl concepe surdo-mut, cel mult telefonic.
După aşezarea proprietăţii s-a emis îndată un precept de asigurare: “Să nu furi!” – perfecţionat prin adaosul: ”Munceşte!”
“Nu fura!” este jandarmul lui “M-am înnavuţit”. Într-altfel, gestul furtului ar fi socotit între mişcări: aviaţie, înot, gimnastică şi vînătoare – iar lenea intelectualizată a pisicii, în loc să ne repugne, ne-ar face plăcere. Nicio morală nu cuprinde porunca: “Fii inteligent!” Inteligenţa, intolerantă şi corozivă, leneveşte jocul moral şi descoperă jocul virtuţilor dăscălimii de morală.
Temperamentului academic, compus din hîrtie multă şi paie sufleteşti, îi e groază de violenţă şi ironie. În lumea zisă morală, lucrurile se petrec pe targă şi-n bumbac. Ideile şi simţirile sunt purtate lin şi cu întristare, ca nişte cadavre de femei, prea tinere moarte. Nu e permis să duci, subt braţul viguros care le strînge, şi la piept, vietăţi sufleteşti neliniştite, violente, răzvrătite.
Dascălul de morală nu este totuşi viaţa întreagă, care se zbate şi luptă subt ochelarii călări pe nasul lui... În violenţă îşi aşteaptă elanul o rădăcină fierbinte şi nouă. Stilizată, violenţa se prezintă în artă şi literatură, ca piatra constructivă.
Fie permisă de-vreme-ce zvîcneşte în arterele universului şi resorturile ei ridică sufletele şi speranţele. Totul este permis, căci nimic nu poate, într-o minte liberă, să fie interzis. La temperatura de sinceritate a violenţei se volatilizează sau se adună aliajele sociale şi sufleteşti cele mai rezistente. Cei mulţumiţi cu căldicel şi acrişor vor avea fără voie să guste din amarul profund şi toxic, în mijlocul banchetului lor. Cele nepermise vor fi introduse cu forţa în rîndul celorlalte.
Scoateţi pene noi... Înmuiaţi-le de-a dreptul în otravă, nemoleşiţi de jilţul în care veţi avea timpul să dormiţi.
Numai că penei voastre trebuie să-i scapere-n vîrf o strălucire de foc...
Apărut în Seara, 21 martie 1913,
şi este cuprins în volumul Pamflete, ed. Minerva, 1979
şi este cuprins în volumul Pamflete, ed. Minerva, 1979
CIOCUL MIC
Ştiu că iar voi supăra destui , dar realitatea este crâncenă şi de necontrazis: suntem un popor de tâmpiţi! Pe bloguri, pe forumuri, la radiouri şi la televiziuni un vaiet continuu: cozi de zeci de kilometri de autoturisme pe obişnuitele poteci numite pompos drumuri europene, gropi de ascunzi tancul în ele şi-ţi rupi maşina, şosele blocate de mormane de zăpadă, pentru "deszăpezirea" cărora plătim sute de milioane de euro, case inundate cu repetiţie, aceeaşi nesimţiţi care mănâncă şi beau până crapă de sărbători, în timp ce ambulanţele aleagă besmetice să-i culeagă, şi lista stupizeniilor e lungă.
Înjurăm guvernanţii, în timp ce mai bine de cinci milioane de români, presupus în deplinătatea facultăţilor mintale, tocmai au mai pus paznic la oi încă cinci ani pe idiotul care a decis, când era ministru al transporturilor, că nu avem nevoie de autostrăzi, idiot care a girat cel mai cretin guvern cu putinţă, cel condus de Boc, care a dat banii publici pe mâna unor cleptomani, de genul Nuţi, Spaima Puţii, Berceanu, Porcuşorul Roz Videanu, pleziristul şi epicureanul Vlădescu, etc, etc, etc.
Ştiţi ce? Dacă n-am fost capabili să scăpăm de gaşca asta de lichele şi de profitori, dacă există oameni care-şi strigă dragostea faţă de Iubitul Conducător, şi care ne cer nouă, celor care nu-l avem la suflet, să învăţăm să-l iubim, atunci ne merităm soarta! Ştiu, e un clişeu, dar vreau să rămân cât de cât politicoasa!
Aşa că, popor de tâmpiţi, ciocul mic! Nu vă mai plângeţi! V-aţi pierdut acest drept! Înduraţi şi slăviţi-l pe Marele Cârmaci!
Înjurăm guvernanţii, în timp ce mai bine de cinci milioane de români, presupus în deplinătatea facultăţilor mintale, tocmai au mai pus paznic la oi încă cinci ani pe idiotul care a decis, când era ministru al transporturilor, că nu avem nevoie de autostrăzi, idiot care a girat cel mai cretin guvern cu putinţă, cel condus de Boc, care a dat banii publici pe mâna unor cleptomani, de genul Nuţi, Spaima Puţii, Berceanu, Porcuşorul Roz Videanu, pleziristul şi epicureanul Vlădescu, etc, etc, etc.
Ştiţi ce? Dacă n-am fost capabili să scăpăm de gaşca asta de lichele şi de profitori, dacă există oameni care-şi strigă dragostea faţă de Iubitul Conducător, şi care ne cer nouă, celor care nu-l avem la suflet, să învăţăm să-l iubim, atunci ne merităm soarta! Ştiu, e un clişeu, dar vreau să rămân cât de cât politicoasa!
Aşa că, popor de tâmpiţi, ciocul mic! Nu vă mai plângeţi! V-aţi pierdut acest drept! Înduraţi şi slăviţi-l pe Marele Cârmaci!
CU CAPUL DE PERETI
motto: ajunge o maciuca la un car de oale!
Ca peretii si capetele sunt doua entitati dure, nu-i o noutate. Capetele sunt vii, destepte, au vibratii inalte si genereaza idei cu miez... de bunaseama din moment ce apartin unor fiinte complexe. Peretii...!? Mdeh..., ca peretii... sunt mari, orgoliosi, amorfi, cu vibratii joase si plini de viitorul moloz in care se vor destructura... Ce pretentie poti sa ai de la niste bieti pereti?
Iata insa ca uneori, destinul face ca un cap sa-ntalneasca un perete dar nu oricum, ci brusc si in viteza. Musai! Si-atunci stimati cititori apar o serie de vibratii noi. Dau la o parte varianta cu cucuiul si ma indrept direct catre ce se poate intampla mai rau. Ia sa vedem!
Iata insa ca uneori, destinul face ca un cap sa-ntalneasca un perete dar nu oricum, ci brusc si in viteza. Musai! Si-atunci stimati cititori apar o serie de vibratii noi. Dau la o parte varianta cu cucuiul si ma indrept direct catre ce se poate intampla mai rau. Ia sa vedem!
Cand capul se izbeste de perete, acesta, care are o vibratie aproape imperceptibila, va absorbi imediat in structura sa maruntele vibratii cauzate de impact, pe cand capul...eeei..., cu capul domnilor, e alta poveste, el vibreaza inalt, cu toata fiinta pe care o contine, minte si suflet laolalta si nu oricum, ci la modul extrem. Pentru o fractiune de secunda va parea ca sta lipit de perete, desi el minunatul, n-o sa-l atinga niciodata. Socul impactului se va rasfrange brutal asupra lui, facandu-l sa vibreze din ce in ce mai intens, ca instantaneu, urmandu-si destinul fractalic, implacabil, sa se dezagrege. Invariabil, se va sparge cu un pocnet sec, fie de perete, fie la impactul cu solul, dupa ce in prealabil va mai zvacni o data, cu o vibratie scurta...
Pai te pui cu peretii!? Pierderi colaterale? Hmmm....! Ceva praf de tencuiala si... niste urme de creier.
Creierul e foarte bun pentru perete, macar un timp, cat ramane lipit de el.
Daca insa potriveala capului in perete, nu-i musai sa se-ntample imediat, iar capul si peretele au ragazul sa se apropie incet, sa-si armonizeze vibratiile - mai da rumane, mai lasa vecine! - si sa ajunga astfel la aceeasi lungime de unda, atunci ne vom putea bucura de un perete de turta dulce, ca in povestea cu Hansel si Gretel a fratilor Grimm.
Daca insa potriveala capului in perete, nu-i musai sa se-ntample imediat, iar capul si peretele au ragazul sa se apropie incet, sa-si armonizeze vibratiile - mai da rumane, mai lasa vecine! - si sa ajunga astfel la aceeasi lungime de unda, atunci ne vom putea bucura de un perete de turta dulce, ca in povestea cu Hansel si Gretel a fratilor Grimm.
Sper ca v-a iesit pe nas
Gata! S-a terminat! V-ati inghesuit, v-ati calcat in picioare, ati votat: a iesit Base. Ati plans din cauza asta, ati ras, ati fost nedreptatiti. Primiseti multe inainte. Va doreati mai mult. acum s-a terminat. Gata cu pomana, cu promisiunile, gata cu iluziile si cu chestiile gratis. Rugati-va sa va tina chinezariile alea ieftine pana data viitoare. Pana se vor gandi ei sa va cumpere iar.
Eh, stiu ca sunt rea, acida, critica. Dar hai sa fim seriosi. Cine e multumit defapt? Cine ar mai sta in tara daca ar putea sa plece? Vorba unui coleg: "Cine pleaca ultimul din tara sa stinga lumina!".
Si totusi am intalnit si oameni optimisti. Chiar azi am stat de vorba cu cineva care isi propusese sa arate ca in tara asta se poate razbi prin patetism* si pasiune. E primul pe care il aud spunand asta. Sper sa reuseasca.
Iar voua, celor care ati votat (eu i-am votat pe amandoi, sa nu se supere nici unul) SPER CA V-A IESIT PE NAS!!!
*PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare
Eh, stiu ca sunt rea, acida, critica. Dar hai sa fim seriosi. Cine e multumit defapt? Cine ar mai sta in tara daca ar putea sa plece? Vorba unui coleg: "Cine pleaca ultimul din tara sa stinga lumina!".
Si totusi am intalnit si oameni optimisti. Chiar azi am stat de vorba cu cineva care isi propusese sa arate ca in tara asta se poate razbi prin patetism* si pasiune. E primul pe care il aud spunand asta. Sper sa reuseasca.
Iar voua, celor care ati votat (eu i-am votat pe amandoi, sa nu se supere nici unul) SPER CA V-A IESIT PE NAS!!!
*PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare
Arc peste timp
Pe 22 noiembrie 1963 presedintele Kennedy era eliminat fizic printr-un glont a carui origine a ramas pana astazi neidentificata. Se implinesc iata 46 de ani de cand unul dintre presedintii apreciati ai SUA a calcat in istorie pe calea cea mai putin placuta a martirajului politic. Maine, 22 noiembrie 2009, suntem chemati sa ne alegem urmatorul lider. Optiunile sunt limitate la aceiasi clasa politica mediocra pe care o stim de doua decenii. Avem posibilitatea sa trimitem un cetatean roman in cea mai inalta dregatorie din care ne va conduce pentru o bucata de vreme. Avem sansa sa-i daruim incredera reprezentantului unui partid pe care personal l-am dispretuit mereu, datorita legaturilor cu trecutul nefast mai mult decat evidente si care mai mult decat atat, a tinut Romania pe loc ani de zile. Putem sa-l creditam pe reprezentantul unui partid altadata falnic, care a dat tarii oameni politici faimosi, ce in buna masura au faurit Romania moderna dar care astazi sunt o reminiscenta vlaguita a unei miscari politice de anvergura odinioara. Si mai avem nesansa sa-i oferim iarasi inalta dregatorie unui presedinte la final de mandat care vreme de cinci ani si-a aratat limitele, si-a demonstrat capacitatea de dezbinare nationala prin distanta enorma dintre cele promise la debutul mandatului si realizarile stricte din timpul sau. Pe acesta din urma, il putem “elimina” o data pentru totdeauna de pe scena politica folosind nu un glont nevazut precum odinioara in conspiratia americana de acuma aproape cinci decenii, ci prin cartusul amar al razbunarii pentru un mandat ratat: votul. Caci asa cum spunea Abraham Lincoln, ilustrul inaintas american in urma cu mai bine de 150 de ani, cel mai bun cartus ramane votul. Am avut o perioada, cu ceva timp in urma, in care eram profund dezamagit de clasa politica nationala. Mi-am fagaduit ca n-am sa mai votez niciodata. Motivele le stim cu totii, se vad de la distanta, mai bine chiar decat Marele Zid Chinezesc observat din spatial cosmic. Am fost de altfel un votant constiincios. Dar pana la urma mi-am spus ca marita sa mai incerc odata, cu riscul ca votul meu sa fie unul la fel de iluzoriu si orb precum toate cele pe care le-am trimis de-a lungul anilor din cabina de vot direct in urna unor sperante mereu si mereu inselate. Am s-o mai fac odata in cunostinta de cauza si deloc impresionat de o campanie electorala murdara si lipsita de substanta ori de o confruntare televizata in care am vazut iarasi masti si nu oameni.
Povestea martoagei
A fost o data ca niciodata, intr-o frumoasa seara de noiembrie cand...
O soferita berbanta, prin care hormonii topaiau de zor si ai carei neuroni erau plecati in vacanta a hotarat ca e cazul sa o calce mai tare, doar masina noua trebuie purtata cu viteza pe drumurile capitalei pentru a impresiona fetele de pe bancheta din spate.
Si cum calarea soferita noastra noul cal naravas pe nume Megan Doi, un nefericit care se incapatana sa respecte viteza regulamentara ii aparu in fata. Si ce face fata noastra la cei 21 de anisori ai ei? Acceleratia o calca si pe linia de tramvai o lua. Dar vai ce sa fie, ce sa fie, semaforul in fata ii aparu si coloana de masini se infiinta, calutul nostru naravas nemaiavand pe unde sa o ia se proptii in cel din fata lui, dar fiind un cal naravas, care nu crestea intr-o zi cat altii intr-o luna, nu se multumi doar cu un alt cal, din nari fremata si mai lovi un cal, si inca unul si inca unul.
Si asa calatoria eroului nostru spre soare apune, pentru a cauta un nou cal incepu. Intai se infiinta la giudet si calul la inspectie il prezenta. Acolo un mare mester intr-ale potcovirii si nutretului hotari ca calul si-a trait traiul si si-a mancat malaiul si bine ar fi ca eroul nostru ca mearga la domnul vistier sa ceara banii inapoi pe el si cu banii de pe martoaga sa ia unul mai trainic si mai frumos, dar nu pe rau in jos.
Eroul nostru la vistiernic se ducea si jalba in protap si-o punea, dar vistiernicul om calit si preacinstit se codi, ca de calul tanar nu prea mai era, dintii nu si-i prea mai spala si galbeni nu multi merita. Si tot asa scart, scat pana marti il ameti pe nefericitul nostru erou care nici nu mai stia pe unde sa o ia.
Stan patitul nostru, doua luni in cap porumbei trimise, si vistiernicului mila facandu-i-se de un biet crestin, partea sa isi lua si restul de galbeni lui stan dadea. Da acum Stan trebuia martoaga sa o dea si negutatori n-avea; ba negutatori avea, dar unii tuciurii, de galbeni plini.
Ce sa faca omul nostru, cu martoaga nimic nu mai facea, asa ca lua galbenii, spuse bogda proste si merse la negutator sa ia cal nou, ca de poveste, ce nu mananca jeratic, da-i numa' bun de carat desagi. Da aici ce sa vezi, stupize, stupize galbenii nu-i ajungea, asa ca la spatar mergea, trei plocoane facea si asa-i zicea: marite spatar eu om nenorocit ramasei fara martoaga mea si am venit la tine dreptate sa faci si sa-mi dai si mie un galban, doi cal sa iau.
Criza fiind si musterii neavand, spatarul isi rase in barba si cu dulci cuvinte pe Stan il ademeni: om bun, bre' nu te-ngriji ca bani io ti-o dai si cal nou ti-i lua. Da sa tii minte pe langa drum sa nu calci si peste un an cu bani sa te-ntorci, nu un galban doi acolo ci cu suta sa imi vii. Stan in san scuipa, de sfinti injura, fruntea pleaca si accepta.
Orice asemanari cu situatii sau personaje din viata reala nu sunt o intamplare!
O soferita berbanta, prin care hormonii topaiau de zor si ai carei neuroni erau plecati in vacanta a hotarat ca e cazul sa o calce mai tare, doar masina noua trebuie purtata cu viteza pe drumurile capitalei pentru a impresiona fetele de pe bancheta din spate.
Si cum calarea soferita noastra noul cal naravas pe nume Megan Doi, un nefericit care se incapatana sa respecte viteza regulamentara ii aparu in fata. Si ce face fata noastra la cei 21 de anisori ai ei? Acceleratia o calca si pe linia de tramvai o lua. Dar vai ce sa fie, ce sa fie, semaforul in fata ii aparu si coloana de masini se infiinta, calutul nostru naravas nemaiavand pe unde sa o ia se proptii in cel din fata lui, dar fiind un cal naravas, care nu crestea intr-o zi cat altii intr-o luna, nu se multumi doar cu un alt cal, din nari fremata si mai lovi un cal, si inca unul si inca unul.
Si asa calatoria eroului nostru spre soare apune, pentru a cauta un nou cal incepu. Intai se infiinta la giudet si calul la inspectie il prezenta. Acolo un mare mester intr-ale potcovirii si nutretului hotari ca calul si-a trait traiul si si-a mancat malaiul si bine ar fi ca eroul nostru ca mearga la domnul vistier sa ceara banii inapoi pe el si cu banii de pe martoaga sa ia unul mai trainic si mai frumos, dar nu pe rau in jos.
Eroul nostru la vistiernic se ducea si jalba in protap si-o punea, dar vistiernicul om calit si preacinstit se codi, ca de calul tanar nu prea mai era, dintii nu si-i prea mai spala si galbeni nu multi merita. Si tot asa scart, scat pana marti il ameti pe nefericitul nostru erou care nici nu mai stia pe unde sa o ia.
Stan patitul nostru, doua luni in cap porumbei trimise, si vistiernicului mila facandu-i-se de un biet crestin, partea sa isi lua si restul de galbeni lui stan dadea. Da acum Stan trebuia martoaga sa o dea si negutatori n-avea; ba negutatori avea, dar unii tuciurii, de galbeni plini.
Ce sa faca omul nostru, cu martoaga nimic nu mai facea, asa ca lua galbenii, spuse bogda proste si merse la negutator sa ia cal nou, ca de poveste, ce nu mananca jeratic, da-i numa' bun de carat desagi. Da aici ce sa vezi, stupize, stupize galbenii nu-i ajungea, asa ca la spatar mergea, trei plocoane facea si asa-i zicea: marite spatar eu om nenorocit ramasei fara martoaga mea si am venit la tine dreptate sa faci si sa-mi dai si mie un galban, doi cal sa iau.
Criza fiind si musterii neavand, spatarul isi rase in barba si cu dulci cuvinte pe Stan il ademeni: om bun, bre' nu te-ngriji ca bani io ti-o dai si cal nou ti-i lua. Da sa tii minte pe langa drum sa nu calci si peste un an cu bani sa te-ntorci, nu un galban doi acolo ci cu suta sa imi vii. Stan in san scuipa, de sfinti injura, fruntea pleaca si accepta.
Orice asemanari cu situatii sau personaje din viata reala nu sunt o intamplare!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



