CARACTERE: CURVA DESTEAPTĂ
ACCENT
Urmează o povestioară la care copiii n-au acces decît însotiti de părinti sau de alte neamuri cuviincioase. Să spun mai întîi, că nu-mi pare rusinos să folosesc acest cuvînt, exact asa cum sună - curvă - adică simplu, direct, neaos. În fond, e un cuvînt ca oricare altul din lexicul limbii (pardon!) noastre. Să zică lumea mersi că nu iau în vizor celelalte genuri de curve. Eventual curva proastă sau curva de plăcere. Si nu mă refer nici la curva de lux. Pentru că asta lucrează foarte sus, în sfere mai înalte, mai subtiri, la demnitari de tot felul, potentati în toate privintele, oameni rasati, aproape nobili. Pentru ei, fetitele sînt specializate la adevărate academii din străinătate. Nu sîntem noi de nasul lor! Deci, nici pînă la nas nu le ajungem cu prăjina noastră cea mică. Si, în treacăt fie spus, nu mă refer nici la curva masculină. Asta va face obiectul unui studiu special, că merită, e un personaj mai complex. Revin, deci, la curvele noastre mai populare, mai de dîrvală, dintre care, cum am spus, se detasează de departe, curva desteaptă. Deci, să vedem cam ce-i cu ea, cum e, cum face. Păi, mai întîi, fetita a descoperit pe cont propriu sau, să zicem, din lecturi (că, să ne-ntelegem, curva desteaptă e intelectuală, citeste mult, analizează, dă sentinte), deci a descoperit că se pot scoate bani si avantaje - multi bani si mari avantaje - din... chestia aia (cuvîntul ăsta nu-l scriu ad-litteram, că nu figurează în lexicul de care făceam vorbire). Va să zică, bani si avantaje. Păi, ia să vedem noi. Cred că, la început, trebuie un pic de scoală. Nu poti intra în chestiune, cum face curva proastă sau cea de plăcere. Păi, pui, deci, mîna frumos pe carte, că acum sînt din astea, slavă Domnului. Mai întrebi si vecinii (pardon, vecinele!), dar alea de soi, alea rele de muscă. Îti faci si coafura, dar peste tot, că, de!, nu se cade (nu se pică!) altfel, îti controlezi si pasul putin, picioarele, călcătura. Si ai mai învătat o regulă de bază: să nu te dai la oricine, la plevuscă, pentru că ăstia sînt calici. Te dai numai la cei mari, la sefi, la directori. Că de acolo vine grosul. Păi, si tu ce vrei? Nu grosul? Si, în sfîrsit, iesi în peisaj. Peisajul, stim cu totii, e peste tot, indiferent de anotimp, de vremea de afară. Si apoi, pe tine înăuntru te interesează, nu? Chiar si limbajul e important. Ti-l mai cizelezi, deci, un pic. Îti subtii putin limba; cît să piste, să gîdile.
Si începi treaba. Începi să arunci ocheade peste tot, dar le arunci „cu scoală“, parsiv cît se cuvine. La serviciu le arunci mai cu grijă, că ies vorbe, se aude. Lasi serviciul pe mai tîrziu. Apoi, nici pe stradă nu iesi, că acolo concurenta e mare si cam vulgară. Poate iesi si cu scărmăneală. Cert este că găsesti ce cauti. Stim doar cu totii că piata asta e mare. Ei, si ajungi la primul client. Ăsta, neînvătat - că asa s-a nimerit - se repede la tine ca prostul. „Nnt, sari tu în sus de pe unde te-a trîntit individul. Scoate mai întîi banii si arată-mi si niste avantaje. Vezi că ai acolo, la serviciul tău, postul ăla liber, de tăiat frunze la cîini, dă-mi-l mie!“. Si, ca să-i faci curaj, începi să te misti frumos prin fata prostului, zdrăngăni mai întîi tîtele, mai dai putin si din dorsale, pînă cînd ăla zice: „Da, îti dau ce vrei; si vino dimineată la mine la serviciu“. „Bine, vin, i-o întorci tu, dar nu mă cunosti, nu te cunosc. Îmi dai slujba, că banii mi i-ai dat, desi esti cam zgîrcit, iar tu îti vezi de condus bine societatea, că acum o să avem nevoie de parale pentru amîndoi. Păi, nu?“ „Păi, da!“, răspunde ăla. Si pune botul. Bine, ai trecut de prima încercare, de prima experientă. Ajunsă acasă, să ne-ntelegem (prostul ăla al tău, sotul, nu stie nimic), te retragi într-o intimitate meditativă si analizezi: „Nu e rău deloc, îti zici. Am si bani, si servici, că pînă acum asteptam ca proasta să-mi vină somajul“. Domnilor, n-o mai lungesc. Am lungit-o cît s-a putut. Ar urma să povestesc alte si alte întîmplări năstrusnice de acest fel, dar dumneavoastră le deduceti singuri. Sînt ca si prima. Regula de bază rămîne aceeasi pentru toti: nimic fără multi bani si mari avantaje. Să precizăm că maximum de performantă (să-i spunem profesională?) obtinut de curva desteaptă e că a schimbat trei directori si a pus patru contabili sefi. Toti noi. Din cei verificati de ea mai întîi. Final? E aproape fără final. Curva desteaptă si acum prestează. Numai că e cam botită pe ici, pe colo; mai ales pe colo. Da, dar are bani de te cumpără si pe tine. Că am uitat să vă spun, încet-încet, aici a ajuns: dă ea bani, numai să vină prostul. Vezi bine, îsi schimbase si regnul. A ajuns curvă de plăcere. Pînă la curva proastă, cea de pe centură, mai e un pic.
Urmează o povestioară la care copiii n-au acces decît însotiti de părinti sau de alte neamuri cuviincioase. Să spun mai întîi, că nu-mi pare rusinos să folosesc acest cuvînt, exact asa cum sună - curvă - adică simplu, direct, neaos. În fond, e un cuvînt ca oricare altul din lexicul limbii (pardon!) noastre. Să zică lumea mersi că nu iau în vizor celelalte genuri de curve. Eventual curva proastă sau curva de plăcere. Si nu mă refer nici la curva de lux. Pentru că asta lucrează foarte sus, în sfere mai înalte, mai subtiri, la demnitari de tot felul, potentati în toate privintele, oameni rasati, aproape nobili. Pentru ei, fetitele sînt specializate la adevărate academii din străinătate. Nu sîntem noi de nasul lor! Deci, nici pînă la nas nu le ajungem cu prăjina noastră cea mică. Si, în treacăt fie spus, nu mă refer nici la curva masculină. Asta va face obiectul unui studiu special, că merită, e un personaj mai complex. Revin, deci, la curvele noastre mai populare, mai de dîrvală, dintre care, cum am spus, se detasează de departe, curva desteaptă. Deci, să vedem cam ce-i cu ea, cum e, cum face. Păi, mai întîi, fetita a descoperit pe cont propriu sau, să zicem, din lecturi (că, să ne-ntelegem, curva desteaptă e intelectuală, citeste mult, analizează, dă sentinte), deci a descoperit că se pot scoate bani si avantaje - multi bani si mari avantaje - din... chestia aia (cuvîntul ăsta nu-l scriu ad-litteram, că nu figurează în lexicul de care făceam vorbire). Va să zică, bani si avantaje. Păi, ia să vedem noi. Cred că, la început, trebuie un pic de scoală. Nu poti intra în chestiune, cum face curva proastă sau cea de plăcere. Păi, pui, deci, mîna frumos pe carte, că acum sînt din astea, slavă Domnului. Mai întrebi si vecinii (pardon, vecinele!), dar alea de soi, alea rele de muscă. Îti faci si coafura, dar peste tot, că, de!, nu se cade (nu se pică!) altfel, îti controlezi si pasul putin, picioarele, călcătura. Si ai mai învătat o regulă de bază: să nu te dai la oricine, la plevuscă, pentru că ăstia sînt calici. Te dai numai la cei mari, la sefi, la directori. Că de acolo vine grosul. Păi, si tu ce vrei? Nu grosul? Si, în sfîrsit, iesi în peisaj. Peisajul, stim cu totii, e peste tot, indiferent de anotimp, de vremea de afară. Si apoi, pe tine înăuntru te interesează, nu? Chiar si limbajul e important. Ti-l mai cizelezi, deci, un pic. Îti subtii putin limba; cît să piste, să gîdile.
Si începi treaba. Începi să arunci ocheade peste tot, dar le arunci „cu scoală“, parsiv cît se cuvine. La serviciu le arunci mai cu grijă, că ies vorbe, se aude. Lasi serviciul pe mai tîrziu. Apoi, nici pe stradă nu iesi, că acolo concurenta e mare si cam vulgară. Poate iesi si cu scărmăneală. Cert este că găsesti ce cauti. Stim doar cu totii că piata asta e mare. Ei, si ajungi la primul client. Ăsta, neînvătat - că asa s-a nimerit - se repede la tine ca prostul. „Nnt, sari tu în sus de pe unde te-a trîntit individul. Scoate mai întîi banii si arată-mi si niste avantaje. Vezi că ai acolo, la serviciul tău, postul ăla liber, de tăiat frunze la cîini, dă-mi-l mie!“. Si, ca să-i faci curaj, începi să te misti frumos prin fata prostului, zdrăngăni mai întîi tîtele, mai dai putin si din dorsale, pînă cînd ăla zice: „Da, îti dau ce vrei; si vino dimineată la mine la serviciu“. „Bine, vin, i-o întorci tu, dar nu mă cunosti, nu te cunosc. Îmi dai slujba, că banii mi i-ai dat, desi esti cam zgîrcit, iar tu îti vezi de condus bine societatea, că acum o să avem nevoie de parale pentru amîndoi. Păi, nu?“ „Păi, da!“, răspunde ăla. Si pune botul. Bine, ai trecut de prima încercare, de prima experientă. Ajunsă acasă, să ne-ntelegem (prostul ăla al tău, sotul, nu stie nimic), te retragi într-o intimitate meditativă si analizezi: „Nu e rău deloc, îti zici. Am si bani, si servici, că pînă acum asteptam ca proasta să-mi vină somajul“. Domnilor, n-o mai lungesc. Am lungit-o cît s-a putut. Ar urma să povestesc alte si alte întîmplări năstrusnice de acest fel, dar dumneavoastră le deduceti singuri. Sînt ca si prima. Regula de bază rămîne aceeasi pentru toti: nimic fără multi bani si mari avantaje. Să precizăm că maximum de performantă (să-i spunem profesională?) obtinut de curva desteaptă e că a schimbat trei directori si a pus patru contabili sefi. Toti noi. Din cei verificati de ea mai întîi. Final? E aproape fără final. Curva desteaptă si acum prestează. Numai că e cam botită pe ici, pe colo; mai ales pe colo. Da, dar are bani de te cumpără si pe tine. Că am uitat să vă spun, încet-încet, aici a ajuns: dă ea bani, numai să vină prostul. Vezi bine, îsi schimbase si regnul. A ajuns curvă de plăcere. Pînă la curva proastă, cea de pe centură, mai e un pic.
| (Viorel TUDOSE) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu