De ce cursul bun al leului NU ii ajuta de fapt pe cei care au rate
Multi
se bucura zilele astea ca leul racneste la euro si prin urmare au de
platit mai putin cu ratele la banca. Ca sa nu o lungesc prea mult, voi
incepe cu doua enunturi pe care o sa le detaliez mai apoi:
1) pot sa se bucure doar
cei care mai au rate doar 2-3 luni (poate 5-6); dar sa nu se bucure
prea mult oricum, ca altele sunt problemele de fapt;
2) bucuria de acum se va transforma in socul de mai tarziu;
Un vechi proverb spune: “Fereste-te de
greci si cand iti fac daruri”. “Tăria” recenta a leului nu e altceva
decat un mic dar al bancherilor. Mai exact al bancherilor de la JP
Morgan. E mult spus dar, mai degraba este o “dauna colaterala” a
atacului bancherilor asupra Romaniei. Romania a fost de fapt, de mult
timp atacata de bancheri, deoarece avand resurse, nu avem cum sa nu
platim datoriile, toata treaba tine de “convingerea” politicienilor sa
“liberalizeze” si sa privatizeze tot ce se poate. [1]
Pe scurt, cand la piata vin taranii cu
cartofi, pretul e legat de cerere. Daca vine insa un samsar cu bani
indeajuns sa cumpere toti cartofii, pretul din ziua urmatoare nu va mai
fi acelasi, caci piata va fi reglata de samsar. Bineinteles, ca la orice
piata, probabil vor mai veni si alti tarani in ziua urmatoare si vor
contribui si ei la reglarea pretului pietii, dar samsarul va avea deja o
cantitate de cartofi indeajuns de mare incat sa regleze pretul si sa
dea cu el sus sau jos dupa cum are nevoie: sus cand are marfa si nu prea
are competitie, jos cand marfa expira si trebuie sa o vanda rapid.
Teoretic, clientul ar avea de castigat pentru ca daca samsarul nu va
vinde la pretul corect, lumea nu va mai cumpara. Practic insa samsarul
fiind priceput, nu va pierde niciodata si cartoful fiind mancarea de
baza a romanilor, clientii vor da pretul cerut de samsar, fara prea
multe ezitari, neavand alterantiva.
Ati ghicit care e samsarul si care e cartoful?
Comparatia poate nu este prea potrivita dar poate ii ajuta pe multi sa
inteleaga de ce peste noapte leul a devenit atat de tare.
Sa enumeram acum si cateva efecte perverse ale intrarii JP Morgan pe piata obligatiunilor romanesti:
1) banii multi pe credit
nu fac intotdeauna bine; daca Romania se descurca in cheltuirea banilor
luati pe credit, o facea inainte de 2008; cat de bine a facut-o insa,
s-a vazut in 2009 cand PIB-ul a scazut cu 7% dupa ce crescuse cu 8% (am
batut recordul la diferenta de trend); mai ales in conditii de criza si
cu un guvern socialist la putere, usurarea conditiilor de creditare nu
va insemna altceva decat cresterea cheltuielilor si amanarea rezolvarii
problemelor pe mai tarziu;
2) fragilitatea si
sensibilitatea crescuta a pietei obligatiunilor prin expunerea la un
mediu mult mai volatil si mai reactiv la gafele romanilor comparativ cu
“clientii” actuali ai datoriei romanesti, care era bancile interne; mai
pe scurt, investitorii straini pot oricand sa ne taie creaca si sa ceara
dobanzi mult mai mari, pe cand bancile locale erau oarecum intr-un
stand-off cu BNR-ul: cum incercau sa latre, BNR-ul le taia conducta la
REPO-uri sau ii ameninta cu alte “mijloace de corectie”;
3) dupa JP Morgan,
potopul; e posibil ca si alte banci si alti investitori sa urmeze
intrarea JP Morgan si atunci sa vezi destrabalare la creditare;
Nu excludem mica posibilitate ca guvernul
sa foloseasca banii care vor intra cum trebuie, dar din cele aratate
deocamdata sansele sunt infime. Daca Romania era in stare sa cheltuiasca
eficient bani la nivelul administratiei (de orice palier) ar fi facut-o
pana acum folosind Fonduri Europene. Insa pentru ca guvernele Romaniei
se pricep cel mai bine doar la a cheltui bani prin “investitii” si
“cheltuieli bugetare”, nu este greu de prevazut ca daca pana acum
mergeam pe urma Greciei cu 50km/h acum vom merge cu 100 km/h.
Intorcandu-ne la cei cu rate in euro,
acestia ar fi bine sa cumpere acum cat mai multi euro isi permit
deoarece cursul nu va sta aici multa vreme. Bucuria va dura doar pe
moment, nu exista nici o sansa ca cursul sa ramana aici de vreme ce
nimic fundamental nu s-a schimbat in economia romaneasca, ba chiar
riscurile au crescut [2]. Vrajeala aruncata in fata cu “stabilitatea
politica” este pentru clientii lui JP Morgan, pe care banca trebuie sa
le dea o explicatie de ce le investeste banii in obligatiunile
romanesti.
Mergand mai departe cu explicatiile, o
intrebare care nu s-a tratat desi multi au fost de aceeasi parere cu
mine, ca ce se intampla nu e bine: care e de fapt problema? Problema
consta in faptul ca la un moment dat in viitor, JP Morgan va trebui sa
isi scoata banii de pe obligatiuni si atunci in ce directie va impinge
cursul? Evident, aflandu-ne in plin razboi valutar, exista fluctuatii
mari, asa cum deja am vazut. Daca insa pana acum fluctuatiile erau
tinute sub control de BNR (sau macar incercau) si daca jucatorii pe
piata nu puteau sa produca valuri prea mari, pentru JP Morgan, Romania
este cantitate neglijabila. Nu putem exclude situatia in care JP Morgan
are nevoie urgenta de bani si se hotaraste sa vanda tot si sa isi scoata
toti banii din Romania in afara, chiar daca iese pe pierdere. Va dati
seama atunci ce se va intampla cu cursul? Si chiar daca nu se vaa junge
pana acolo – ca doar ei intra ca sa faca profit – cu siguranta iesirile
vor fi facute cu cap si vor scoate la un curs favorabil lor, manipuland
piata si beneficiind de oportunitatile ivite ca niste experti ce sunt.
Iar asta se va face in detrimentul exportatorilor, a celor care se
chinuie sa faca si ei un profit cat de mic, in conditiile actuale, sa
dea de munca in continuare la oameni si sa incerce sa traga in sus
economia romaneasca si care acum trebuie sa faca hedging tinand cont si
de JP Morgan ca si cum Isarescu nu era de-ajuns ca sa le strice
calculele.
Cand moneda se va intoarce pe fata
cealalta, exportatorii nu vor avea de ales decat sa taie din salarii, sa
dea afara din oameni sau sa inchida portile. Nu stiu cati realizeaza ca
noi ne cam jucam cu focul: setea de datorie a guvernului poate sa puna
pe butuci Dacia si alti exporatori care si-asa se lupta cu conditii
dificile de piata din afara, cu productivitatea scazuta din Romania, cu
lipsa infrastructurii si cu cresterea pretului la energie.
In incheiere voi mai aminti doar ca
japonezii au tinut yen-ul tare multa vreme, desi fiind exportatori,
aveau nevoie de un yen slab. Totul s-a schimbat insa de cand balanta de
comert a devenit negativa (importurile au depasit exporturile), abia
acum incep japonezii sa dea cu tunul in yen. Traim acum un razboi
valutar, pe care din pacate nu stim sa-l ducem, nici nu stim cu ce se
mananca si ne bucuram tocmai cand ar trebui sa ne ingrijoram. De Gigel Chiazna
[1] cei care s-au mirat
de ce au dat bancherii atatia bani grecilor desi stiau ca acestia nu fac
banii, sa se mai intrebe o data dupa ce citesc acest articol
[2] riscurile economiei
romanesti au crescut anul acesta exponential cu anul trecut; putini
realizeaza dependenta din ce in ce mai mare a economiei romanesti de
industria auto, care la nivel european este in cadere accelerata si nu
exista premize de imbubatatire; deci pe langa subtirimea sectorului
industrial, mai suferim si de lipsa diversificarii acestuia si prin
urmare expunerea pe un sector economic (auto) care nu prea are premize
pozitive pe termen scurt si mediu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu