Decizie juridica fara precedent la nivel mondial: Curentul a invins Masoneria!
Astăzi
am fost înștiințat că s-a încheiat definitiv un episod juridic ce a
debutat în 2010, când un venerabil mason, Pierre Joseph de Hillerin,
mâna dreaptă a lui Costel Iancu, un fel de mega șmecherilă cu șorțuleț
(fost lăutar la bază), a acționat în judecată ziarul Curentul și pe mine
personal cerând pe calea instanței să i se acorde 4.5 miliarde de lei
pentru că ar fi fost prejudiciat de articolele scrise în Curentul despre
masonerie.
Iulian Urban
a fost avocatul care a dus la bun sfârșit procesul care a durat vreo
trei ani și tot el m-a înștiințat astăzi oficial că am câștigat printr-o
sentință definitivă și irevocabilă.
Meseriașul Iulian Urban a avut câștig de
cauză și în alte procese care ne-au fost intentate de diferite coțofene
de teapa Alinei Gorghiu și Corinei Crețu. Urban a fost singurul
parlamentar mișto în fosta legislatură, singurul care nu a acceptat să
primească niciun ban de la stat, niciun privilegiu de parlamentar, și a
fost în topul intervențiilor și proiectelor înaintate în Senat. Păcat că
atâția neica nimeni au intrat acum în Parlament în schimb oameni de
valoare cu adevărat dedicați Românieim de felul lui Iulian Urban, au
renunțat să se mai implice politic, scârbiți de zoaiele politicianiste
care au împuțit spațiul public mai rău că oricând.
Oricum, până una alta lui Urban i se
datorează un precedent la nivel mondial – este pentru prima oară că ziar
și un ziarist câștiga într-o astfel de cauză ce implică vârfuri ale
puterii oculte ce se pretinde a fi masoneria.
În premieră națională au fost publicate
în Curentul lista șefilor masoneriei din România, cu date complete și
apoi și date ce configurau intersecția dintre afacerilor acestora,
politica și masonerie. La nivel mondial nu se mai cunoaște nicio
situație similară, nu a existat niciodată un precedent al publicării
listelor și datelor complete ale șefilor vreunei puteri masonice.
Evident reacțiile publicării listelor
masonilor venerabili din România nu au întârziat să apară. Amenințări
transmise pe tot felul de căi și, în final, a urmat procesul care ar fi
urmat să atragă și altele în caz ca venerabilul de Hillerin ar fi
câștigat. În România nu există principiul precedentului, ca în SUA de
exemplu, însă dacă o instanță românească ar fi dat câștig de cauză
pretențiilor materiale ale venerabilului mason ar fi putut și restul
venerabililor să ceară la rândul lor sume similare de bani – suma totală
ar fi atins valoarea unei tranșe FMI, câteva zeci de milioane de
dolari.
“Argumentele” juridice invocate de
venerabilul mason au fost dintre cele mai hilare, după cum reiese și din
întâmpinarea ziarului Curentul din care putem publica în premieră
câteva pasaje, spre amuzamentul publicului.
Venerabilul considera defăimătoare identificarea publică a calității de mason
“Să înțelegem că reclamantul considera
defăimare identificarea să ca venerabil mason? Dar nu a stabilit nimeni
că a fi mason este ceva rău. Ba mai mult, Marea Lojă Națională a fost
declarată de Guvernul Adrian Năstase prin HG561/2004, ca fiind de
utilitate publică deci nici nu poate fi vorba de vreo defăimare când
spui despre cineva că este mason, dimpotrivă. Exemplificarea în acest
articol a reclamantului ca fiind venerabil mason s-a făcut după ce
domnia sa a povestit în numărul 15 din 2003 al jurnalului oficial al
Marii Loje Naționale a României, FORUM MASONIC, cum a devenit mason în
februarie 1991. Reclamantul este prezentat în această revistă ca fiind
“Mare Ministru de Stat, Supremul Consiliu al RSAA din România” și având
gradul maxim de 33.
Reclamantul însuși povestește despre
ritualul de inițiere în masonerie deși inițial “a fost ușor surprins și
chiar speriat” : “două personaje îmbrăcate ciudat m-au invitat să le
urmez. Ba încă m-au legat la ochi și…” Detaliile se opresc aici dar
reclamantul ne asigură că a parcurs acest ritual de “nenumărate ori”. În
același articol reclamantul însuși povestește despre ierahia și
subordonarea din interiorul masoneriei “Cu fratele Iancu m-am întâlnit
de multe ori în momentele mai bune sau mai fierbinți ale istoriei
recente a Masoneriei, românești și chiar a celei profane. De fiecare
dată în care primeam ceva de făcut în cadrul Masoneriei recunoșteam că
undeva decizia să îmi marca destinul.”
Atașăm articolul din revistă din anul
2003(6003 este anul masonic, pentru că domniile lor se considera
înaintea “profanilor”, cu 4000 de ani !!). Așa cum istoricul Horia
Nestorescu Bălcești a subliniat “în masonerie se intră, dar nu se mai
iese.” Prin urmare identificarea reclamantului ca fiind mason este și va
rămâne actuala până la decesul sau.
De altfel, reclamantul însuși a trecut
în declarația sa de interese din noiembrie 2010 faptul că este
vicepreședinte al Ritului Scoțian Antic și Acceptat, fapt ce arăt ca la
momentul publicării articolelor, încă era mason.
Reclamantul se plânge de faptul că
“majoritatea persoanelor” care îl cunosc au o atitudine de respingere,
de defăimare față de domnia sa și față de familia sa, pentru că după ce
au citit în ziarul Curentul cele două articole, au înțeles că acel
Pierre Joseph de Hillerin despre care se știe cel puțin din 2003 că e
mare maestru mason este același cu Pierre Joseph de Hillerin pe care ei
îl cunosc.
Înțelegem că de fapt prietenii l-au
identificat abia acum ca fiind Marele maestru mason, Pierre Joseph de
Hillerin după numărul de mobil? Am făcut o cercetare jurnalistică și
reclamantul este singurul roman ce poartă acest nume deci o confuzie cu
altcineva era imposibilă. Tot reclamantul se plânge că familia sa “este
supusă de cunoscuți la o serie de întrebări și discuții care scot în
evidență pericolul în care aceștia se afla la domiciliu, serviciu sau la
școală.”
În acest caz, fiind vorba de cunoscuți care amenințau trebuia sesizată poliția .
Boxerii au boală pe masoni!
Reclamantul sugerează că nu a mai putut
candida la funcția de vicepreședinte al FRB din cauza noastră:
“intenționam să particip la un concurs pentru ocuparea funcției de
vicepreședinte al Federației Romane de Box. În urma acestor articole
defăimătoare colegii precum și ceilalți cunoscuți au avut o atitudine de
respingere față de mine.”
Doar după o zi de la depunerea cererii
de chemare în judecată pentru suma de 400.000 RON, au loc alegerile unde
reclamantul își depusese déjà candidatura de două săptămâni și acesta
participă la ”concurs”. Am solicitat și noi câteva puncte de vedere ale
celor prezenți la votul din 27.10.2010 care ne-au declarat că nu l-au
votat pe reclamant pentru că lucrează la Guvern! Nu a pomenit nimeni de
masonerie. De altfel s-a văzut în această vară și reacția sălii la
celebrul meci în care a boxat BUTE, sală care a huiduit prelung atunci
când Rudel Obreja a mulțumit Ministrului Elena Udrea. La Udrea, cu
siguranță respingerea nu a fost din cauza masoneriei, unde se știe că
femeile nu sunt acceptate. Începând cu vara lui 2010, reprezentanții
Guvernului nu se bucura de o prea mare popularitate iar lumea nu face
diferența între cei care iau cu adevărat decizii de tăiere a salariilor
sau a pensiilor și un director dintr-un minister. Poate acesta este
motivul pentru care cunoscuții reclamantului îl resping și nu faptul că e
mason.
În continuare reclamantul ne menționează
că “îndeplinește o funcție publică, respectiv aceea de director al
INCS, fapt care îmi lezează onoarea, demnitatea și prestigiul în mediul
universitar și științific.” Dacă funcția publică îi lezează onoarea, să
demisioneze !
Venerabilul avea un anturaj dubios care-și băgau și-și scoteau zi de zi!
Prejudiciul suferit: 1.Reclamantul nu
prezintă în ce au constat “gravele” prejudicii. 2.Dacă persoanele din
anturajul dumnealui folosesc “comentarii licențioase” poate că acesta
(anturajul) nu-l merită pe reclamant!
Noi încercăm prin intermediul ziarului
să educăm cât mai mulți cititori dar nu putem suplini “cei șapte ani de
acasă” ai membrilor anturajului reclamantului. De 4 ani am pus la
dispoziție săptămânal, pe cheltuiala noastră, o pagină Academiei Romane
tocmai în scopul de a mai turna câte o picătură de educație și cultura
în mințile cititorilor. Este evident că nici Academia Romană nu mai
poate face nimic dacă și anturajul unui profesor universitar folosește
un limbaj licențios.
Reclamantul se plânge că a fost “sunat
zi și noapte pe telefoanele private”. Mobilul pe care noi l-am publicat
este cel de serviciu. Telefonul sau de acasă (precum și mobilul de
serviciu) sunt făcute publice chiar pe site-ul familiei sale
www.hillerin.com.
Oricum pe noi ne-a convins că anturajul
familiei sale nu este unul de elită: discuțiile cu cunoscuții i-au făcut
familia să se simtă în pericol, aceștia folosesc cuvinte litigioase, îl
sună zi și noapte pe telefoanele private. Având în vedere că
reclamantul are trei copii minori poate ar trebui sesizate autoritățile
competente cu protecția minorilor”.
Una peste alta, chestiunea venerabililor
masoni și a temerilor lor s-a tranșat definitiv, este clar că nu
ziariștii sunt de vină dacă lumea se uită la masoni ca la niște
ciudățenii (iar dacă și-ar schimba șorțulețele și compasele cu o
vestimentație mai de Doamne ajută, poate ar fi și ei altfel priviți de
către societate, nu ca niște gospodine sandiloaice și freaky). De George Roncea – Curentul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu