Iluzia democratiei – partea a II-a
În articolul precedent din
această serie am scris despre modul în care funcționează sistemul
așa-zis democrat din România și despre cum suntem păcăliți că noi avem
puterea să ne decidem propria soartă. Însă pentru a realiza că cea ce ni
se prezintă în presă și la televizor ca fiind democrație nu este
altceva decât o iluzie, e nevoie să analizăm mai mult decât mediul
politic românesc.
Democrația, teoretic, respectă și apără
drepturile omului. Atât de mult se face legătura între cele două
concepte, încât a devenit greu să ne imaginăm unul fără celălalt.
Dreptul la viață, dreptul la liberă exprimare, egalitatea în fața legii
sau dreptul la intimitate și la viață privată sunt doar câteva exemple
de drepturi ce ne sunt încălcate zilnic. Mass-media nu vorbește despre
asta, fiind controlată de aceiași oameni care ne fură libertatea.
Politicienii ”democrați” și-au făcut un
obicei din a condamna crimele regimurilor totalitare și să ne amintească
ce norocoși suntem că trăim într-o lume liberă. Dar de dreptul la viață
al copiilor nenăscuți, uciși prin avort, cine vorbește? Avortul (o
formă de crimă) a devenit în democrație dreptul femeii de a face ce vrea
cu corpul ei. Iar dacă susținem că un copil nenăscut nu e parte din
corpul mamei, adepții practicării avortului vor spune că viața începe
doar în momentul nașterii, nu al concepției. În ultimii 10 ani au fost
uciși prin avort peste 11 milioane de copii doar în România, numărul la
nivelul întregii Europe este unul colosal. Asta se întâmplă în cea ce
sistemul ne prezintă ca fiind ”cel mai democratic continent al lumii”.
Rezultatul acestui genocid legal este scăderea numărului populației
autohtone și nevoia de imigranți din Asia și Africa, care acum riscă să
devină majoritari în Europa.
Dreptul la liberă exprimare e un alt
pilon al democrației, dacă îi să credem ce spun politicienii. În
realitate acest drept e limitat, în granițele opiniilor tolerate. Iar
barierele nu sunt limbajul obscen sau insultarea țării, limite de bun
simț. Încălcarea acestor limite este chiar permisă. De câte ori
reprezentanți ai minorităților naționale au insultat România și poporul
român, acest lucru le-a fost permis. În România oricine e liber să-i
insulte pe români. Dar dacă un român își exprimă libertatea de exprimare
când se referă la țigani și opinia sa nu e pe placul unor ONG-uri
țigănești susținute de UE, imediat aceștia îl acuză de rasism,
xenofobie, extremism, etc. Odată puse aceste etichete, persoana care
și-a exprimat opinia, cum credea că are dreptul, devine o oaie neagră și
poate avea probleme chiar și cu autoritățiile. Acest lucru nu se
întâmplă doar în România, ci în întreaga Europă. Dacă unele păreri nu sunt considerate corect politice,
atunci riscăm să comitem o ”crimă de gândire”, la fel ca în romanul
politic al lui George Orwell, 1984, carte care prezintă o lume
totalitară în care era interzis orice gând cu care partidul nu era de
acord. În occident au existat cazuri de oameni închiși pentru că opinia
lor era opusă celei oficiale. Există și legi care ne îngrădesc acest
drept. Parcă am fi în comunism, UE fiind noul URSS.
Și totuși de ce nu vede nimeni această
problemă? Pentru că mass-media ne prezintă zilnic ”o lume liberă”:
moschei în marile orașe ale Europei, parade ale homosexualilor, oameni
care batjocoresc creștinismul, libertatea de a distruge familia
tradițională, etc. Dar în același timp, în Regatul Unit, o mulțime de
oameni au fost dați afară de la locul de muncă pentru că purtau
simboluri creștine. Foarte democrat, nu-i așa? Asta în timp ce
autoritățiile nu fac nimic împotriva musulmanilor care aplică legea Sharia pe străzile Londrei,
de parcă ar fi în Pakistan. Așadar avem libertatea să batjocorim tot ce
e sacru: credința, națiunea, familia, dar dacă criticăm cultura
minorităților sau ne manifestăm propria identitate, riscăm să fim
catalogați ca incorecți politici și chiar pedepsiți de lege. Așa era și
în comunism, dacă spunea cineva ceva împotriva partidului, era numit
”dușman al poporului” și pus la zid.
Avem dreptul la viață privată și
intimitate, ni se spune că un regim democrat ne garantează acest drept.
Dar cum rămâne atunci cu actele biometrice? În unele state sunt
obligatorii, iar politicienii corupți au început să le introducă și în
România. Practic suntem obligați să ne lăsăm amprentați ca niște
infractori pentru a deține un buletin sau pașaport. Începând de anul
trecut furnizorii de telefonie mobilă și internet sunt obligați să stocheze convorbirile și e-mailurile noastre și
să le pună la dispoziția autoritățile responsabile cu siguranța
națională în maxim 48 de ore de la solicitare. După modelul Londrei,
sunt instalate și pe străzile noastre tot mai multe camere video, astfel
încât la tot pasul suntem monitorizați. Iar dacă ne cazăm la un hotel
sau la o pensiune, hotelierii sunt obligați să ne rețină datele
personale și să informeze autoritățiile, astfel încât la orice moment
locația în care ne aflăm să le fie cunoscută. Aceste încălcări ale
drepturilor noastre sunt justificate de sistem ca fiind măsuri de
combatere a terorismului. Ironic cum aceiași oameni care au deschis
porțile Europei la milioane de musulmani, vor să ne apere de terorismul
islamic transformând un stat într-un lagăr. Asta e democrație, nu-i așa?
Cât despre egalitatea în fața legii,
cred că e evident că ea există doar pe hârtie. E aproape imposibil ca un
simplu cetățean să câștige în fața unui politician sau a unui interlop,
nu atunci când aceștia controlează justiția în cel mai ”democrat”
spirit.
Toate aceste încălcări ale drepturilor
noastre, legale sau nu, sunt vina politicienilor corupți, a celor ce ar
trebui să ne reprezinte, căci doar noi i-am ales să ne conducă. Am
explicat însă în articolul precedent, cât de multă influența am avut noi
atunci când ”i-am ales”. Aceștia nu se obosesc să ne consulte, să nu
mai vorbesc de un referendum, atunci când adoptă legi care ne încalcă
libertatea, precum cele care permit stocarea informațiilor noastre
personale sau îngrădirea dreptului la liberă exprimare. De fapt, în
unele cazuri nu mai votează nici măcar parlamentul, ci abuzurile sunt
rezultatul ordonanțelor de urgență date pe bandă rulantă de toate
guvernele. E încălcat principiul separării puterilor în stat? Acest
principiu există doar pe hârtie oricum.
De ce nu observă masele că toată
democrația în care trăim nu e decât un ambalaj? Avem acces la internet,
la show-uri TV cu personaje mondene, putem să cumpărăm etnobotanice, să
bem Coca-cola, să ne exprimăm ura față de Biserică și Națiune, putem să
ne destrăbălăm prin cluburi și să ne pierdem timpul pe facebook. Pe
scurt: putem să ne sinucidem spiritual și fizic, iar atunci avem
impresia că suntem liberi. O iluzie întreținută de mass-media aservită sistemului democrato-liberalo-capitalist cu scopul să ne comportăm exact cum doresc cei ce ne conduc: să devenim niște consumatori, niște cifre, nu niște persoane.
E doar o formă de sclavagism modern,
căci până la urmă sclavul perfect e sclavul care se crede liber. Și tot
de ce e nevoie să devenim niște robi ai sistemului fără a ne da seama, e
de a crede că suntem cei mai norocoși oameni din lume, că trăim într-un
stat democrat și ne scăldăm în libertate. De Codrin Goia – Schimbarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu