În casa gri cu acoperiş drept
unde locuieşte un bătrânel, mai bătrân ca timpul însăşi,
un mare gard verde, înalt împiedică priviriile neinvitaţilor.
Dar, uite, acum gardul este acoperit cu atâta zăpadă,
încât seamană cu un zid de cristal.
Grădina lui, cândva impodobită cu crini şi garoafe,
acum e ascunsă sub un văl de zăpadă.
Prin geamurile gri de la atâta ploaie uscată pe ele
străbate lumina slabă a unei lumânări ce probabil se va stinge,
cândva, la noapte.
În casa gri cu acoperiş drept
La geamuri nu se mai văd luminiile slabe ale lumânărilor.
A trecut iarna şi garoafele şi crinii împodobesc casa bătrânului acum...
Frumoasa poezia...dar parca mi s-a parut un pic trista...:D
RăspundețiȘtergerefrumoasa si trista:).....imi place imagistica poeziei...
RăspundețiȘtergereAcesta este stilul meu. Poezii mai sumbre. Mulţumesc mult de aprecieri. :D
RăspundețiȘtergereNu mi se par sumbre...mi se par frumoase, dar cu o usoara tenta de tristete...mie imi plac:)...toate cele bune si la mai mare:)
RăspundețiȘtergereMersi mult Rappa_ru'. Poate aşa un volum de poezii. Sper şi eu. :D
RăspundețiȘtergerePai ce pot sa iti urez decat mult succes:)...ideile si imagistica poetica nu par a pune probleme;))
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult Rappa_ru'.
RăspundețiȘtergere