Paseam incet, atent, caci poate alunecam...
Pe drumul alb, impaturit, eu am pasit,
Pana ce aproape de mine te-am zarit...
Am mers zambind, fara a avea o destinatie,
Ne bucuram ca ninge si n-aveam ocupatie...
Sau poate aveam...dar ce putin conta
Ca 2 copii de altadata, noi ne bucuram.
Dupa ce cativa pasi noi am facut,
O cana de vin fiert noi am baut.
Zambeam...noi fericiti eram
Si peisajul magic...admiram...
Timpul nu-ntreaba insa daca...
Il vrem oprit, ori poa' sa treaca.
Asa ca fericiti cum ne stiam,
Orele au trecut...si nu le numaram.
Ningea din ce in ce mai des si mai usor
Si noi eram copii in cartea unui autor...
Speciala zi...ea va ramane in amintiri...
Ningea si chiar de tremuram.
Cu fulgii dansatori zambeam.
Frumoasă poezie. Diferită de cele de până acum. :)
RăspundețiȘtergereDiferită nu calitativ, toate sunt foarte bune. Diferită din punct de vedere al structurii.
RăspundețiȘtergereOarecum;))...sunt ideile expuse altfel;))...multumesc de aprecieri Paranoid Man:)...o seara frumoasa:)
RăspundețiȘtergerefrumos:)
RăspundețiȘtergereMultumesc Monica:)
RăspundețiȘtergere"Timpul nu-ntreaba insa daca...
RăspundețiȘtergereIl vrem oprit, ori poa' sa treaca." - minunat....pana la urma, viata nu ramane decat o fuga dupa secunde;)) pierdute sau catigate. dar pentru bucurii ca fulgii de zapada, merita sa incerci sa conjuri timpul sa se opreasca,nu?
felicitari.
Asa e joc cu visarea:)...multumesc...toate cele bune si Sarbatori fericite:)
RăspundețiȘtergere