Un joc periculos

Un joc periculos






Minunat era cerul albastru si nisipul lucitor! Era o dupa-masa linistita si frumoasa de duminica. Marea din fata tarmului Borkum, care de obicei era furioasa, era linistita ca în somn. Refluxul potolise valurile agitate, împingându-le departe în larg. De-a lungul coastei nisipoase Borkum se apropiau trei baieti sprinteni si bine dispusi. Râdeau si sareau zburdalnici. Se îndreptau spre un pod de nisip masiv si neted.



Navalira asupra configuratiei, care de departe parea un sarpe urias, spalat de valuri, si îsi facura de lucru acolo. Era lantul greu si gros cu care era ancorat cablul transatlantic. El înainta prin mare pâna aici în fata Borkumului. Numai în perioada refluxului, când masele de apa se retrageau mult, lantul era vizibil. Alge cafenii si iarba de mare de culoare verde deschis atârnau de puternicele verigi forjate ale lantului.



Uwe, unul din cei trei baieti, încerca sa ridice putin lantul. Cu muschii încordati reusi sa ridice aproape o jumatate de metru lantul, care cazu apoi plesnind în nisipul umed. Ceilalti doi încercara acela si joc.



Dupa aceea urma un alt joc la rând. Propunerea a fost ca lantul sa fie ridicat cu un singur picior, pe care îl bagau într-o veriga a lantului. Încercarea a reu- sit. Însa, când ridicau piciorul si lantul putin deasupra pamântului, celalalt picior se afunda tot mai adânc în terenul ud si lipsit de stabilitate.



Dar ce se întâmpla? Uwe, cel mai puternic dintre ei, se îndoi dintr-o data si cazu pe spate. În timp ce încerca sa se sprijine cu ambele mâini si sa se ridice, ceilalti doi izbucnira în râs aratând cu mâna spre fundul pantalonilor uzi ai lui Uwe. Curând însa observara ce se întâmplase de fapt. Piciorul lui Uwe ramase prins într-unul din inelele lantului.



Jens si Heiner îi strigara râzând si glumind: „Acum esti prins, ai cazut în cursa. Acum te vei îneca!“, dupa care pornira sa-l ajute pe prietenul lor. Uwe însusi se tragea si se smucea din toate puterile, în timp ce prietenii încercau sa-i desfaca cizma si sa-l descalte. Dar în zadar! Piciorul se umflase deja foarte tare. Începea deja sa se întunece!



În acest timp, la început abia perceptibil, apoi tot mai tare, auzira un urlet înspaimântator. Marea..., venea fluxul! Cu frica mortii se trudeau, se smuceau si trageau. Picaturi de sudoare se prelingeau pe obrajii lor înfierbântati si disperati. Uwe gemea si tipa. Marea însa se întorcea nestavilita.



Curând se aflara toti sub apa pâna la coapse si fiecare minut, fiecare val nou facea ca cei trei baieti sa se afunde mai adânc. Nu mai exista nici o solutie; cei doi se luptara cu ultimele sfortari sa ajunga la uscat. Pe prietenul lor nefericit, care statea prins în lant, îl acoperira valurile si noaptea vesnica...



Jocul, care la început a parut inofensiv, a devenit experienta amara.



Tot astfel, cine nu-L cunoaste pe Isus ca pe Domnul si Mântuitorul sau personal, este prins într-un lant greu, un lant care nu-i da drumul, ci îl tine strâns cu o putere irezistibila, de fier: lantul pacatului si al vinei. A început poate aparent inofensiv, dar apoi a trebuit sa constati: nu ma mai pot elibera! Astfel, într-o zi te va lovi fluxul unei judecati teribile, însa drepte.



Dar am un cuvânt pentru tine, o veste buna. Ea spune ca „Domnul izbaveste pe prinsii de razboi“ (Psalmul 146.7). „ Deci, daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi“ (Ioan 8.36).



Mai vrei atunci sa traiesti cuprins în lanturi?