De ce ne place (mai nou) Germania
Sa
fii fan al fotbalului vest-german in anii ’80-’90 era un gest
cutezator. Chiar de fronda. Cum sa iti placa Brehme sau Voller intr-o
perioada in care Maradona, Baggio sau Hagi vrajeau o generatie intreaga?
Ce sa te atraga la fotbalul rece, mecanic, exact? Basca traditia baftei
care a atras concluzii pline de frustrare, a la Lineker, cum ca pe
nemti nu esti sigur ca ii bati decat in momentul in care au urcat in
autocar si au plecat de la stadion. Jocului lipsit de estetica i se
alatura in mod fatalist un sir lung de trofee si victorii. Goluri
marcate in ultimele nanosecunde, suturi deviate din lovitura libera,
autogoluri hilare… Si cum exceptia intareste regula, parca si cei care
erau mai fotbalisti decat era cazul aveau situatii controversate in „Die
Elf”. Exemple? Schuster, Effenberg, Hansi Muller… Erau printre putinii
nemti care erau cautati pentru albumele „Panini”. Voi ce preferati pe
atunci? Augenthaler sau Maldini? Sammer sau Savicevic? Berthold sau
Baresi?
Ultimii ani au readus insa Germania in
simpatia publica. Chiar si la acest Euro sunt destui care sunt de partea
nemtilor. Fotbalul german, inclusiv la nivel de club, se afla intr-o
ascensiune din punct de vedere al popularitatii La asta contribuie
stadioanele pline, dar si jocul ofensiv al majoritatii echipelor.
Bundesliga este o liga atractiva, in care in ultimii sase ani titlul a
fost luat de Bayern, Dortmund, Wolfsburg si Stuttgart. Din acest punct
de vedere, nu are plictiseala unei bipolaritati Barcelona-Real sau a
unei traditii „tripartite” Juve-Inter-Milan. Si, parca, e mai
democratica decat Premier League, ce propune tot mai mult o masa a
bogatilor unde MU, City si Chelsea par sa lase doar bulele cu cascaval
celor care spera la o aparenta glorie…
Nationala Germaniei, ajutata
(important!) si de o politica excelenta de PR si marketing, este
sustinuta la acest Euro de destui „neutri”. Poate satui de „tiki-taka”,
poate nemultumiti de o Anglie ciudata, poate neincrezatori intr-o Italie
ce are o imagine blurata, multi iubitori ai fotbalului mare au migrat
inspre „Mannschaft”. Drept este ca e o altfel de Germanie. Mult mai
deschisa, mai sigura, mai ofensiva, mai tanara. Joachim Low, succesorul
lui Klinsmann, pare ca are 35 de ani, nu 52. Antrenorul, cu un fotbal
care nu e deloc… Low-cost, a adus exuberanta unei selectionate in care,
parca, toti sunt vedete dar niciunul dintre jucatori nu se simte mai
important decat tara, precum in alte parti. Schweinsteiger pare mult mai
simpatic decat CR7, iar Gomez e preferat de o mie de ori mai mult decat
primadona Ibrahimovic.
In 2006, nemtii au terminat, acasa, pe
locul 3. In 2008, au pierdut cu Spania in finala Euro. In 2010, tot
ibericii i-au batut in semifinale, cu un gol… parca nemtesc, semnat de
Puyol. Aceasta nationala merita o performanta majora. Iar daca e
adevarat ca fotbalul e un joc pe care in cele din urma il castiga
nemtii, atunci, poate, ar fi cazul ca ghinionul lui Bayern, din finala
Champions League, sa se intoarca in favoarea nemtilor. Ca autocarul
poate sa astepta destul in parcare, nu? De Levente Balint
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu