De ce ne place Germania ???


De ce ne place (mai nou) Germania

autor: FrontPress 19.06.2012
Sa fii fan al fotbalului vest-german in anii ’80-’90 era un gest cutezator. Chiar de fronda. Cum sa iti placa Brehme sau Voller intr-o perioada in care Maradona, Baggio sau Hagi vrajeau o generatie intreaga? Ce sa te atraga la fotbalul rece, mecanic, exact? Basca traditia baftei care a atras concluzii pline de frustrare, a la Lineker, cum ca pe nemti nu esti sigur ca ii bati decat in momentul in care au urcat in autocar si au plecat de la stadion. Jocului lipsit de estetica i se alatura in mod fatalist un sir lung de trofee si victorii. Goluri marcate in ultimele nanosecunde, suturi deviate din lovitura libera, autogoluri hilare… Si cum exceptia intareste regula, parca si cei care erau mai fotbalisti decat era cazul aveau situatii controversate in „Die Elf”. Exemple? Schuster, Effenberg, Hansi Muller… Erau printre putinii nemti care erau cautati pentru albumele „Panini”. Voi ce preferati pe atunci? Augenthaler sau Maldini? Sammer sau Savicevic? Berthold sau Baresi?
Ultimii ani au readus insa Germania in simpatia publica. Chiar si la acest Euro sunt destui care sunt de partea nemtilor. Fotbalul german, inclusiv la nivel de club, se afla intr-o ascensiune din punct de vedere al popularitatii La asta contribuie stadioanele pline, dar si jocul ofensiv al majoritatii echipelor. Bundesliga este o liga atractiva, in care in ultimii sase ani titlul a fost luat de Bayern, Dortmund, Wolfsburg si Stuttgart. Din acest punct de vedere, nu are plictiseala unei bipolaritati Barcelona-Real sau a unei traditii „tripartite” Juve-Inter-Milan. Si, parca, e mai democratica decat Premier League, ce propune tot mai mult o masa a bogatilor unde MU, City si Chelsea par sa lase doar bulele cu cascaval celor care spera la o aparenta glorie…
Nationala Germaniei, ajutata (important!) si de o politica excelenta de PR si marketing, este sustinuta la acest Euro de destui „neutri”. Poate satui de „tiki-taka”, poate nemultumiti de o Anglie ciudata, poate neincrezatori intr-o Italie ce are o imagine blurata, multi iubitori ai fotbalului mare au migrat inspre „Mannschaft”. Drept este ca e o altfel de Germanie. Mult mai deschisa, mai sigura, mai ofensiva, mai tanara. Joachim Low, succesorul lui Klinsmann, pare ca are 35 de ani, nu 52. Antrenorul, cu un fotbal care nu e deloc… Low-cost, a adus exuberanta unei selectionate in care, parca, toti sunt vedete dar niciunul dintre jucatori nu se simte mai important decat tara, precum in alte parti. Schweinsteiger pare mult mai simpatic decat CR7, iar Gomez e preferat de o mie de ori mai mult decat primadona Ibrahimovic.
In 2006, nemtii au terminat, acasa, pe locul 3. In 2008, au pierdut cu Spania in finala Euro. In 2010, tot ibericii i-au batut in semifinale, cu un gol… parca nemtesc, semnat de Puyol. Aceasta nationala merita o performanta majora. Iar daca e adevarat ca fotbalul e un joc pe care in cele din urma il castiga nemtii, atunci, poate, ar fi cazul ca ghinionul lui Bayern, din finala Champions League, sa se intoarca in favoarea nemtilor. Ca autocarul poate sa astepta destul in parcare, nu? De Levente Balint
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu