Experti fiscali in Grecia

Incepe COLONIZAREA? Germania vrea sa trimita 160 de experti fiscali sa colecteze impozitele grecilor

autor: FrontPress 29.02.2012

Vara trecută, propunerea ca planul de privatizări al Greciei să fie supravegheat de o comisie de experţi aleşi de UE stârnea revoltă în rândul grecilor, care se plângeau că „au ajuns chiriaşi în ţara lor“. Acum, în disperarea de a aduce cât mai mulţi bani la buget prin combaterea evaziunii – condiţie a noului împrumut de urgenţă primit săptămâna trecută, Atena va permite specialiştilor nemţi să supravegheze Fiscul elen.

Anul acesta, Fiscul elen trebuie să aducă cu 200% mai mulţi bani la stat decât în 2011 – este o condiţie a pachetului de asistenţă financiară în valoare de 130 de miliarde de euro pe care Grecia l-a primit săptămâna trecută. Pentru că UE se teme însă că grecii nu vor atinge aceste ţinte fără supraveghere, 160 de experţi fiscali din Germania vor merge la Atena pentru a supraveghea şi pentru a eficientiza procesul de colectare a taxelor şi impozitelor.

Potrivit publiaţiei germane „Wirtschafts Woche“, care-l citează pe viceministrul de Finanţe Hans Bernhard Beus, mai mulţi inspectori fiscali germani ieşiţi la pensie ar putea fi chemaţi să meargă în Grecia pentru acest scop.

Noul împrumut de urgenţă în valoare de 130 de miliarde de euro, care a tras Grecia de pe marginea prăpastiei, vine în termeni duri şi condiţii clare. Atena va trebui să permită creditorilor săi internaţionali să supravegheze mai îndeaproape statul, iar reprezentanţii FMI şi UE vor avea un cuvânt mai greu de spus în reformarea ţării.

Creditorii Greciei vor putea supraveghea Grecia mai îndeaproape în schimbul programului de asistenţă financiară, a declarat în această dimineaţă Olli Rehn, comisarul european pentru Afaceri Economice şi Monetare, citat de AFP.

„Planul de salvare a Greciei este bazat pe o condiţie clară: consolidarea supravegherii Greciei şi impunerea unei misiuni a Comisiei Europene prezentă permanent la Atena“, care va ajuta Grecia să-şi modernizeze aparatul de stat, a adăugat Rehn.

De asemenea, „Troika (FMI-Comisia Europeană-Banca Centrală Europeană) îşi va spori în mod semnificativ prezenţa“ în Grecia, a precizat Jean- Claude Juncker, preşedintele Eurogrupului.

Condiţiile sunt însă prea laxe, spun unii oficiali din UE. Jan Kees de Jager, ministrul olandez de Finanţe, a cerut termeni mult mai duri în cadrul negocierilor de azi-noapte. El a cerut supravegherea permanentă a statului elen de către UE şi FMI pentru a controla mai bine progresul reformelor şi implementarea măsurilor de austeritate.

Miniştrii de Finanţe au decis totodată ca o parte din împrumut să fie vitrată direct către un fond blocat, iar acestea vor fi folosite în primul rând pentru rambursarea datoriei publice. Această măsură va permite ca „fondurile împrumutate Greciei să fie mai bine urmărite şi supravegheate“, au adăugat oficialii.

Mecanismul este însă unul termporar, care va funcţiona până când Grecia va introduce în Constituţie o clauză care să garanteze că gestionarea datoriei este prioritatea statului. Atena are termen de două luni pentru a adopta clauza.

Toate aceste cerinţe au apărut pe fondul nemulţumirilor oficialilor UE faţă de ceea ce ei consideră „eforturi limitate” ale Greciei pentru ieşirea din criză. Aceştia aduc ca argumente ritmul lent de implementare a reformelor structurale, eşecurile Atenei de a stârpi evaziunea fiscală şi mai ales faptul că programul de privatizări nu a fost demarat încă. Potrivit oficialilor care participă la discuţii, dacă Grecia ar fi urmat aceşti paşi, evita complet un nou împrumut.

Oficialii europeni speră acum că noul împrumut, combinat cu veniturile din privatizări şi reeşalonarea datoriei, reprezintă drumul potrivit pentru rezolvarea problemelor Greciei. De Elena Dumitru – Adevarul

105 ani de la NASTEREA LUI MIRCEA ELIADE !

In onoarea lui Mircea Eliade - 105 ani de la nasterea sa !

Cum putem resuscita și onora imaginea marelui Eliade, dacă nu prin publicarea unui articol de o mare actualitate – Criza românismului – un  articol scris de Mircea Eliade în ziarul „Vremea” în ceața politică a anului 1935, ceață revenită și azi.
Ziua de naștere a lui Mircea Eliade este încă o dată neclară. În viziunea autorului este 28 februarie, în acte este 13 martie.
De la o vreme . de când se discută tot, a început să se discute şi ,,românismul”.Lucrul acesta e destul de ciudat. Românismul nu se discută; el se afirmă-pe toate planurile vieţii. Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel mult să emigrezi sau să te sinuciczi. Suntem români prin simplu fapt că suntem vii. A afirma evidenţa aceasta nu înseamnă nici măcar a fi ,,naţionalist”; înseamnă a constata realitatea, a vedea lucrurile aşa cum sunt.Că unii nu vor să le vadă, asta e treaba lor. Unui om cu bun simţ, însă, trebuie să i se pară cel puţin exagerată această dorinţă nepotolită de a discuta
în jurul noţiunii de ,,român” şi ,, românism”. Altceva ni se poate cere: să adâncim înţelesurile românismului, să-i găsim valorile sale universale, să creeam în cadrele românităţii-adică, într-un cuvânt, să nu încetăm de-a rămâne vii şi de-a creea.
A renunţa la ,, românism”,înseamnă, pentru noi, românii a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte.Sunt oameni care au făcut asta.Dumnezeu să-i ierte! Dar de când suntem datori noi, majoritatea oamenilor vii din această ţară, să ,, discutăm” cazul câtorva sute de mii de nefericiţi care şi-au ales.din prostie  sau lipsă de bărbăţie,singuri moartea? Romanitatea, adică organismul acesta viu la care participăm cu toţii, îi elimină de la sine.Toată inerţia lor de celule moarte este zadarnică; mai curând sau mai târziu se vor desprinde firesc şi vor cădea.
Lucrurile acestea le credem la minte omului şi cunoscute-cât de obscur-oricărui creier matur. Descopăr, însă, cu mirare, că, dimpotrivă,ele sunt senzaţional de noi. Descopăr ceva mai mult: că ele sunt creaţia lui Mussolini şi Hitler. Dacă nu mi-aş cunoaşte ,,clasicii”, cum se spune, poate aş fi fost dispus să cred că a afirma ,, sunt român” înseamnă a afirma ,, sunt fascist” sau ,, hitlerist”, Din întâmplare, însă, am încă proaspete în minte lecturile lui Eminescu, Haşdeu, Iorga şi Pârvan. Nu-l văd deloc pe Eminescu hitlerist. Nu-l văd nici pe Pârvan fascist. Oamenii aceştia au fost oameni vii şi ca atare, au gândit şi au creeat româneşte. Poate fără ştirea lor; dar au creat valorile noastre spirituale, au înălţat românismul la valoare universală. Orice român care vrea să participe conştient la viaţa spirituală sau socială a ROMÂNIEI, trebuie să-şi asimileze valorile acestea, trebuie să-şi asimileze tradiţia EMINESCU-IORGA -PÂRVAN. Ar fi necomplet altminteri. Ar fi anorganic.
Lucrurile stând astfel, mă minunează pe de o parte acei oameni care te scot fascist fără voia ta pentru că ai pomenit de ,,românism”- pe de altă parte cei care te acuză de trădare sau indiferenţă dacă nu strigi de 12 ori pe zi ,, românismul să prospere”. Multă vreme n-am ştiut că a vorbi despre românism înseamnă a fi mercenar hitlerist- după cum n-am ştiut că a vorbi numai o dată pe zi despre acelaşi lucru înseamnă a fi subversiv şi primejdios siguranţei statului. Îmi închipuiam că toată lumea e de acord asupra destinului nostru de-a fi români şi de-a rămâne români, oricum ar bate vânturile. Îmi închipuiam, că nimeni nu poate renunţa la Eminescu decât cu riscul de-a muri spiritualiceşte, de-a ajunge nefertil şi mizer. Iată că astăzi, cel puţin pentru o anumită parte din oameni, lucrurile s-au schimbat. A te mărturisi ,, român”poate însemna , pentru aceşti oameni, foarte multe ofense grave: te transformi imediat în hitlerist, în fascist, în burghez sau mercenar, dacă nu chiar mai rău. Să nădăjduim că lucrurile acestea nu le crede nimeni, că nu le cred nici măcar cei care le scriu. Alminteri ar fi într-adevăr grav. Căci asupra lui KARL MARX un român poate să spună ,,da” sau ,,nu”- şi nu se supără nimeni. Dar asupra tradiţiei EMINESCU -IORGA – PÂRVAN nu se poate spune  decât ,,da”. Peste aceste valori nu poate trece nimeni dintre noi. Le poate critica, le poate completa, le poate duce mai departe- şi fiecare dintre noi e obligat s-o facă-dar nu le poate renega. Asta, încă o dată,nu înseamnă a face ,, naţionalism”, pe stradă sau în artă. Înseamnă pur şi simplu a-ţi vedea de treabă, în colţişorul tău, împăcat cu pământul românesc, şi cu cerul de deasupra. Dar sunt şi oameni-toţi aceştia ,, buni români” care te acuză că nu-ţi strigi destul de des sau destul de tare dragostea de neam şi dorinţa de a-ţi face datoria către ţară. Trebuie să mărturisesc că am fost puţin stânjenit ascultând astfel de lucruri. Mi se pare că nu e decent- şi nu e deloc necesar-să strigi în gura mare că-ţi iubeşti neamul. Dar cum nu e decent să strigi în gura mare că-ţi iubeşti părinţii, că-ţi adori mama, că ai fi gata să-ţi dai viaţa pentru ea. Poate că acum s-a schimbat puţin mentalitatea. Poate că acum oameni se întâlnesc între ei şi-şi spun unul altuia:,, Tu cât de mult îţi iubeşti mama? Ai fi gata în orice moment să-ţi tai mâna pentru ea?”.
Lucrurile acestea se simt, se ştiu dar nu se spun. Fiecare dintre noi e dispus să-şi dea sângele  ca să-şi apere sănătatea mamei. Fiecare e tot atât de promt să-şi dea sângele pentru ţară. Dar nu în fiecare zi, la cafenea şi la întrunire, în tren şi pe câmp. E oarecum indecent să vorbeşti despre sângele pe care eşti gata să-l verşi pentru ţară, de sacrificiul vieţii tale pentru ,, prosperitatea neamului”. Ţara şi neamul au nevoie de tine şi în împrejurări mai puţin solemne. Deocamdată ţi se cer să cobori din tramvai prin scara din faţă, să nu scuipi pe stradă, să nu primeşti bacşiş, să nu te vinzi partidelor, să nu-ţi treci copii prin şcoală prin proptele, să aduci cinstea întâi în familia ta şi apoi la tribuna politică, să-ţi faci o cultură solidă ca să nu ne ia înainte bulgarii şi australienii, să nu mai spui ,, las-o încurcată” de câte ori e vorba de un act în care ţi se cere muncă şi perseverenţă,şi alte lucruri mici de felul acesta. Fără îndoială că nu cu asemenea lucruri mici se clădeşte o ţară şi o cultură bărbătească. E nevoie, pentru aceasta de mesianism, de nebunie, de muncă ucigătoare- ca să nu mai spunem că e nevoie de geniu şi de sfinţenie. Dar nu oricărui cetăţean i se pot cere asemenea eforturi. În schimb , se cere mai puţin lichelism, mai puţin jemenfischism, mai multă cinste, mai mult nerv. Dacă toţi oamenii ar fi dispuşi să realizeze în viaţa lor de fiecare zi aceste ,, lucruri mici”-se vor găsi destui oameni mari care să creeze şi să organizeze România pe care o merită urmaşii noştrii.

http://brasovpress.ro/

Balcanicii nu sunt oameni albi

 Fost diplomat olandez: „Balcanicii nu sunt oameni albi“

27 February 2012 | Subiectul: Ştiri Externe,Multiculturalism,Revista Presei

Un fost diplomat olandez a declarat că est-europenii, în special popoarele din Balcani, nu sunt europeni veritabili, pentru că, în opinia lui, nu au contribuit cu nimic la cultura europeană, informează site-ul Novinite.com.
Fostul diplomat olandez Robert van Lanschot a declarat, pentru ziarul „Handelsblatt“, că est-europenii nu au contribuit cu nimic la cultura europeană.
Referindu-se la imigranţii est-europeni, fostul diplomat a declarat: „Poporul balcanic? Aceştia nu sunt oameni albi!“
Fostul diplomat afirmă că adevărata Europă începe pe partea vestică a râului Neretva din Mostar (Bosnia-Herţegovina).
În opinia lui Lanschot, popoarele din Kosovo, Macedonia, Albania, R.Moldova şi Muntenegru, precum şi o mare parte din Serbia sunt mai apropiate de Turcia decât de Europa.
„Nimeni din Balcani nu ştie ce este acela un costum Chanel, nu ştie de arta culinară Bokus, Pippi Longstocking, despre grădinile engleze, despre eseurile lui Montaigne sau despre jocurile de Leg“, spune fostul diplomat.
Sursa: Adevărul

Blandetea..fata de toti oamenii !

“Să fie – plini de blândeţe faţă de toţi oamenii” (Tit 3:1-2)
Nici unul dintre noi nu este scutit de necazuri; Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: “În lume veţi avea necazuri” (loan 16:33). Dar Verdell Davis scrie: “Deşi ne confruntăm cu aceleaşi boli, cu relaţii frânte, cu dizabilităţi şi căderi, a încerca să compari suferinţele înseamnă a ignora dinamica unică a vieţii fiecărui om. Când asculţi relatările din cadrul unei întâlniri a alcoolicilor anonimi, în care ei au în comun dependenţa vei vedea că fiecare suferinţă, fiecare durere din suflet, fiecare pierdere, fiecare relaţie este încărcată cu o anumită întorsătură pe care nimeni altcineva din încăpere nu a mai experimentat-o în acelaşi fel. Trebuie să încercăm să nu vedem propriile noastre suferinţe ca fiind mai devastatoare sau mai puţin importante decât ale altcuiva. Ale mele sunt unice pentru mine şi dacă vreau să le tratez în mod cinstit şi deschis trebuie să accept că ceea ce se întâmplă merită respectul meu”.
Pavel scrie: “Să fie … plini de blândeţe faţă de toţi oamenii” (Tit 3:1-2). Respectă diferenţele dintre tine şi ceilalţi, chiar dacă ai trecut printr-o experienţă asemănătoare. Nu te băga cu un discurs în trei puncte sau cu un discurs prestabilit. “Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” (Proverbe 16:21). Nu se poate să greşeşti faţă de cineva care suferă, prin faptul că îl vizitezi, îi oferi o îmbrăţişare şi îi spui că îţi pasă şi că te rogi pentru el. Poate este un clişeu, dar încă este adevărat: oamenilor nu le pasă cât de mult cunoşti până când nu ştiu cât de mult îţi pasă! Nu manifeşti dragostea lui Dumnezeu prin faptul că eşti insistent, dogmatic şi te porţi ca şi cum ştii tot. Manifeşti dragostea lui Dumnezeu prin faptul că eşti “curat, apoi pacinic, blând, uşor de înduplecat, plin de îndurare” (lacov 3:17).

Nebunia YOGA

Nebunia YOGA: Bebelusi aruncati in aer pana vomita! (VIDEO+FOTO)

autor: FrontPress 27.02.2012

Mai multe imagini şocante în care apar bebeluşi, unii de doar două săptămâni, aruncaţi în aer şi învârtiţi de mâini sau glezne de o yoghină “terapeută” au fost publicate de cotidianul britanic Daily Mail şi au scandalizat milioane de oameni.  

Protagonista acestor imagini este rusoaica de 51 de ani Lena Fokina, bunică şi mamă a cinci copii. Ea susţine că practică acest tip de “yoga pentru copii” de peste 30 de ani, deşi multă lume descrie acest practici drept adevărate abuzuri.

Femeia participă la seminarii în întreaga lume, unde părinţii îşi oferă benevol copiii pentru a fi chinuiţi în aceste sesiuni yoga, cu toate că mai toţi bebeluşii vomită şi plâng din cauza faptului că sunt învârtiţi brutal în aer.

Lena crede că primii care au practicat “yoga pentru copii” au fost membrii câtorva triburi africane din antichitate. În era modernă această practică bizară a fost adusă la suprafaţă de rusul Igor Charkovsky. Yoghina a mai spus că şedinţele ei au un efect benefic asupra musculaturii bebeluşilor şi a dezvoltării ulterioare a acestora.

Medicii au avertizat însă că aceste mişcări bruşte şi nenaturale pot afecta serios bebeluşi prin provocarea de sângerări la nivelul creierului, inflamări ale materiei cenuşii sau hemoragii ale retinei. Sursa: FrontPress.ro

Sa nu dati prilej...

“Să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:27)

Când pastorul Adrian Rogers a vrut să atragă păsări în grădina sa, un vecin i-a spus: “Dacă creezi un mediu potrivit, vor veni”. Aşa că a cumpărat hrana potrivită, căsuţele de păsări pot¬rivite, le-a pus pe stâlpi potriviţi şi s-a bucurat de o varietate de păsări. Rogers a arătat că mulţi dintre noi întindem covoraşul de bun venit înaintea diavolului, fără să vrem, prin faptul că fab¬ricăm un mediu în care el se simte acasă. Satan nu poate pune stăpânire pe nici un lucru dacă nu i-l dai tu. El caută un mediu în care să poată trăi confortabil.

Dacă i-ai dat diavolului un loc în viaţa ta, poţi cere înapoi acel teren pierdut. Mai întâi, prin credinţă: “ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră” (1 loan 5:4). Dumnezeu ne dă putere pentru războiul spiritual şi acea putere este dezlănţuită prin credinţă. Dacă ştii cine eşti în Hristos, ai încredere.

În al doilea rând, prin împotrivire: “Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (lacov 4:7). Doar când te supui lui Dumnezeu vei avea puterea de a-l învinge pe diavol. Trebuie să i te împotriveşti în Numele lui Isus şi prin autori¬tatea Cuvântului lui Dumnezeu.

În al treilea rând, prin lupta: “îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11). Nu uita: “Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu … nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre” (1 Corinteni 10:13). Nu trebuie să cerşeşti de la Dumnezeu să-ţi dea putere să-l înfrângi pe diavol; deja ai acea putere. “V-am dat putere să căl¬caţi peste şerpi… nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10:19). Învaţă să umbli în acea putere!

Scandal "RASIST"

Catalin Morosanu castigator al piramidei SuperKombat din Muntenegru. Scandal “RASIST” provocat de alt sportiv roman (VIDEO)

autor: FrontPress 26.02.2012

Catalin Morosanu a devenit, sambata seara, primul roman din istorie calificat la turneul Final 8 al SuperKombat programat in luna octombrie dupa ce a castigat piramida de patru de la World Grand Prix Podgorica. Sportivul iesean a fost, de altfel, adulat la final de cei peste 7.000 de spectatori prezenti la Moraca Arena din capitala Muntenegrului, informeaza SuperKombat intr-un comunicat de presa. Meciurile au fost transmise la nivel international in peste 80 de tari.

Semifinala: Catalin Morosanu (Romania) l-a invins prin KO in repriza a doua pe Utley Meriana (Curacao)

Finala piramida: Catalin Morosanu (Romania) l-a invins prin decizie unanima pe Anderson Silva (Brazilia)

Scandal “RASIST” provocat de sportivul Andrei Stoica

La finalul meciului dintre Andrei Stoica si surinamezul Redouan Cairo, romanul, care a castigat la puncte, a facut o gafa incercand sa raspunda in limba engleza. Intervievat in direct la Eurosport, cel mai mare dintre fratii Stoica a folosit o expresie considerata rasista: “the nigger fighter” (luptatorul cioroi). Ulterior, in fata celor 7.000 de fani din tribune, dar si a milioanelor care urmareau gala la televizor, promotorul Eduard Irimia a explicat situatia chiar alaturi de preparatorul fizic al lui Andrei, Alejandro, care este la randul sau de culoare. “Nu am nici cea mai mica problema cu oamenii de culoare. Mai mult, Benny Adegbuy, care este jumatate african, este cel mai bun prieten al meu. Am foarte multi prieteni de culoare. Nu cunosc foarte bine engleza si de aici am facut eroarea. Mi-am cerut deja scuze si o mai fac inca o data”, a spus luptatorul in varsta de 24 de ani.

Celalalte meciuri care au avut in ring sportivi romani au fost doua “Superlupte”  in care Raul Catinas l-a invins prin decizie unanima pe Yuksel Ayaydin din Turcia si Ionut Atodiresei a pierdut din pacate tot prin decizia unanima a arbitrilor in fata lui  Sasa Jovanovic din Austria. Sursa: FrontPress.ro

A sosit primavara

Un banc.....sec...

Vine un student in caminul de fete. Paznicul intreaba:
- La cine mergeti?
Studentul:
- La cine ma sfatuiti?

Sesiunea trece, studentii raman!! 

http://singurafelina.blogspot.com/

Biblia din Turcia !

BIBLIA DIN TURCIA, UN ATEU APROAPE CONVINS ȘI O TRAGEDIE CU EPITET

  cristianionescu 

Mai întâi, de undeva din Turcia a apărut la suprafață – deși descoperită prin 2000 – o biblie în care epistola lui Barnaba neagă faptul că Isus Hristos este Mesia și îl introduce pe Mahomed ca profetul prezis. Dacă se dovedește că acest manuscris are 1500 de ani vechime, atunci profeția îl predatează pe Mahomed, deci… Hai să presupunem că ar avea 1500 de ani, ceea ce Vaticanul dorește să examineze și pe bună dreptate. Să zicem că Barnaba ar fi scris epistola, bănuială care îi face o mare nedreptate Apostolului. Pavel însuși spunea că dacă el însuși – Pavel – ar veni cu o altă evanghelie, sau chiar un înger din cer, să fie anatema. Deci, biblia de Turcia nu dovedește și nu schimbă nimic, cu toate titlurile pompoase care încearcă să creeze senzația că întreg creștinismul tremură agățat de un fir de păr.
O altă știre importantă este legată de ateul ateilor, autoritatea în materie de ateism, profesorul Richard Dawkins de la Oxford. Într-o confruntare televizată cu Arhiepiscopul de Canterbury, Dawkins se declară 6,9 din 7 ateu, lăsând o ferestruică de nesiguranță să entuziasmeze audiența care îl și vede convertit. Poziția lui Dawkins este cel puțin rizibilă dacă o înțelegem ca fiind ”aproape convins că nu există Dumnezeu”. Mai dați-i timp să se convingă… procent cu procent.
În fine, cu deosebit dezgust menționez și mama din Brașov care și-a sacrificat bebelușul, crezând că îl aduce ca jertfă după preceptele Vechiului Testament. Că – din păcate – unele canale media atribuie femeii credința penticostală ca epitet, este la fel de dezgustător. Se va dovedi dacă este bolnavă, psihopată, demonizată sau – și – criminală. Dar penticostalismul chiar nu are nimic de-a face cu odiosul act. Chiar în Vechiul Testament sacrificarea copiilor era interzisă cu desăvârșire lui Israel ca fiind o practică păgână și ocultă. Că femeia era de religie penticostală, că avea șapte copii și venea al optulea, că se afla în raza de supraveghere a unui pastor sunt elemente picante pentru presa de scandal, dar irelevante în contextul unei tragedii de asemenea proporții. Este ca și cum, prezentând știri despre marea majoritate a crimelor comise în România, s-ar menționa că ”și acesta este ortodox”…
Aceasta este lumea în care trăim, știrile sunt mult mai multe, dar noi nu le putem ști pe toate și nici nu trebuie…

http://popaspentrusuflet.wordpress.com/

http://teodorapetrescu.blogspot.com/

Guy Fawkes

Guy Fawkes: omul din spatele mastii

autor: FrontPress 26.02.2012

A fost eroul unuia dintre cele mai sonore episoade ale conflictului secular dintre catolici şi protestanţi. A întruchipat unul dintre cei mai admiraţi rebeli din toate timpurile. A orchestrat un complot ratat şi o încercare de asasinare a unuia dintre regii Angliei. Masca atribuită lui a revenit recent în actualitate ca un simbol al celor care se opun abuzurilor regimurilor politice de pe întreg mapamondul.

Dar, mai presus de toate acestea, Guy Fawkes a rămas un răzvrătit care a intrat în istorie cu preţul ratării unei misiuni care ar fi schimbat istoria. Şi dincolo de toate rămân versurile care răsună şi astăzi, nu doar pe pământ britanic:

Remember, remember the Fifth of November,
The Gunpowder Treason and Plot,
I know of no reason
Why the Gunpowder Treason
Should ever be forgot.

Un catolic fervent

Omul al cărui nume a ajuns să fie asociat cu masca purtată azi la multe proteste politice de pe planetă a văzut lumina zilei la mijlocul lunii aprilie din anul 1570, în Stonegate, comitatul York. Istoricii şi biografii săi nu au reuşit să-i determine cu exactitate decât data botezului: 16 aprilie 1570, la Biserica St. Michael le Belfrey. Rebelul care avea să capete o aură de personaj legendar peste secole era al doilea dintre cei patru copii ai lui Edgar Fawkes – un avocat al Curţii din York – şi al soţiei acestuia, Edith. Cu toate că aparţineau iniţial de Biserica Anglicană, familia sa nutrea simpatii catolice, alimentate şi de bunicii din partea mamei, catolici fervenţi, precum şi de un văr de-al mamei care devenise călugăr iezuit.

Pe când micuţul Guy avea doar opt ani, tatăl i-a murit subit. Mama sa nu a rămas mult timp văduvă, recăsătorindu-se cu Denis Bainbridge din Scotton, Harongate, un catolic practicant. Cum mama sa era catolică, iar tatăl vitreg îmbrăţişa cu ardoare aceeaşi credinţă, copilul a fost crescut într-o atmosferă strictă, după spiritul şi litera dogmelor Vaticanului, fapt care avea să-i influenţeze viaţa decisiv. După absolvirea şcolii catolice, tânărul Guy Fawkes a intrat în serviciul lui Anthony Browne, PrimViconte de Montagu.

Vicontele nu l-a înghiţit de la bun început, reproşându-i mereu îndrăzneala şi curiozitatea, calităţi pe care le găsea deranjante la un tânăr. În scurt timp, vicontele l-a dat afară din slujbă. Fawkes nu a stat mult timp fără ocupaţie, deoarece, bătrânul viconte trecând în lumea drepţilor, succesoarea sa urma să devină Anthony-Maria Browne, nepoata sa în vârstă de 18 ani. Tânăra îl angajează la loc pe Guy, iar cei doi s-au înţeles atât de bine, încât unele surse istorice vechi susţin că s-ar fi căsătorit , iar din mariajul lor ar fi rezultat un fiu.

Oricum, se pare că viaţa de familist nu era pe placul rebelului de mai târziu, căci în anul 1591 Guy Fawkes vinde proprietăţile din Clifton pe care le moştenise de la tatăl său, după care, atras de cariera militară, călătoreşte spre Europa pentru a lupta în Războiul de 80 de ani, o confruntare militara de lungă durată între catolicii spanioli şi protestanţii olandezi. Evident, Guy s-a înrolat în rândurile catolicilor.

Fawkes s-a evidenţiat prin bravură, participând la asediul oraşului Calais , în anul 1596, devenind în cele din urmă căpitan, la finele anului 1603. În acelaşi an, călătoreşte în Spania, cu scopul de a obţine susţinere pentru cauza rebelilor catolici din Anglia natală.

Pe continent, Guy adoptă versiunea italiană a numelui său, Guido, iar în memorandum-ul înaintat curţii din Madrid, îşi descrie propriul rege, pe James I, drept un “eretic care vrea să izgonească din Anglia toţi papistaşii”.

Cu toate că a fost primit bine la curte, regele Spaniei nu-i acordă niciun ajutor concret, ci doar promisiuni.

Complotul Prafului de Puşcă

Dezamăgit, Fawkes se întoarce în ţară în anul 1604. Cum nu se putea împăca deloc cu gândul că Anglia nu era încă subordonată Vaticanului, se alătură unui grup de englezi catolici reacţionari, grup condus de Robert Catesby, care complota pentru asasinarea regelui James I, protestant, intenţionând să o urce pe tronul Angliei pe fiica sa, prinţesa Elisabeta. Fawkes fusese primit cu braţele deschise în grupul complotiştilor, pe baza referinţelor foarte bune la adresa sa, scrise de preotul iezuit Oswald Tesimond.

Oricum, faima şi alura sa impunătoare îl precedau în orice comunitate de catolici britanici în care poposea. Era considerat un om chipeş, înalt după standardele vremii, experimentat, inteligent, capabil de acţiuni îndrăzneţe. Ce mai, întruchipa perfect asasinul potenţial al regelui.

Conspiratorii erau puşi pe fapte mari, astfel încât, pe 20 mai, acelaşi an, se întâlnesc în hanul Duck and Drake din Londra. Cei cinci decişi să schimbe istoria Angliei erau: Robert Catesby, Guy Fawkes, Thomas Wintour, Hugh Owen şi William Stanley. Un alt conspirator, Thomas Percy, avea acces la o casă din Londra care aparţinea celui care avea în grijă garderoba regelui. Fawkes urma să se pretindă un angajat al garderobierului regal şi să transporte mai multe butoaie cu praf de puşcă, ce urma să fie aprins când regele era în clădire.

Reprezentare în presa vremii a complotiştilor principali. Conform descrierii, Guido Fawkes este al treile din partea dreaptă

În mod eronat, acuzatorii grupului de complotişti i-au învinuit pe aceştia că nu s-ar fi mulţumit doar cu moartea regelui, ci ar fi intenţionat să sape un tunel din casa respectivă până în Parlament, care urma să fie aruncat în aer. Această ipoteză se pare că a fost creată de acuzatori, deoarece nu s-a găsit nicio urmă de săpături, iar Fawkes însuşi a negat acest amănunt, nefiind capabil să arate locul săpăturii nici măcar după a cincea “şedinţă” de tortură.

O parte dintre conspiratori se temeau totuşi de posibila moarte a parlamentarilor catolici, deoarece garderoba regală era situată în apropierea Parlamentului. Pe data de 26 octombrie, Lordul Monteagle a primit o scrisoare anonimă care-l avertiza să nu treacă prin Parlament în următoarele zile.

Monteagle a rămas suspicios, iar scrisoarea a ajuns pe masa regelui James, care i-a ordonat lui Sir Thomas Knyvet să cerceteze pivniţele şi camerele subterane de sub Parlament. Pe data de 5 noiembrie, Guy a fost surprins alături de 46 de butoaie pline cu praf de puşcă, ascunse îndărătul unor grămezi de cărbuni şi lemne de foc.

Pictură de epocă care surprinde momentul arestării lui Guy

Torturile şi moartea

Fawkes a fost arestat pe loc şi interogat în regim de urgenţă. Iniţial, a susţinut că se numea John Johnson şi întrebat, ce făcea acolo cu atâtea butoaie cu pulbere, Guy a dat un răspuns sfidător şi batjocoritor: “Vreau să-i arunc pe scoţienii voştri cerşetori înapoi în munţii de unde aţi venit cu toţii”.

În faţa insolenţei sale, anchetatori l-au supus mai multor reprize de torturi agonizante într-o cameră de tortură din Turnul Londrei, cameră care astăzi îi poartă numele şi este inclusă în circuitul turistic al capitalei britanice.

În cele din urmă, conspiratorul a cedat şi a mărturisit totul lui William Waad, locotenentul însărcinat cu supravegherea torturilor. Torturile au durat doar două zile, după care Fawkes a mărturisit tot ce-i cereau anchetatorii. Treptat, şi-a dat în vileag atât tovarăşii de complot, cât şi intenţia de asasinare a regelui.

Gravură de epocă înfăţişând-ul pe Guy Fawkes târât spre eşafod

Procesul a durat mai puţin de o săptamână, acuzaţii fiind găsiţi vinovaţi. Guy Fawkes şi doi dintre amicii săi au fost condamnaţi la cumplita pedeapsă a vremii pentru cei care atentau la viaţa regelui.

Este vorba de una dintre cele mai groaznice forme de execuţie inventate vreodată. Teribilei morţi prin spânzurare şi eviscerare i-a căzut vicimă şi mult mai celebrul William Wallace, eroul naţional al scoţienilor. Înainte de execuţie, victimele erau legate de cai şi târâte în galopul acestora spre eşafod.

Metoda de execuţie consta în legarea victimei în poziţie verticală de o scară după care i se tăiau organele genitale şi erau aruncate într-un foc aprins la picioarele sale. Apoi era spintecat încet, astfel încât intestinele cădeau în acelaşi foc. Nefericitul murea abia când călăul îi scotea inima. După aceea, era decapitat, iar trupul său era tăiat în patru bucăţi.

Înainte de execuţie, Fawkes şi-a pledat nevinovăţia şi a cerut graţierea din partea regelui. Evident, nu a primit-o.

Conştient de chinurile cumplite care îl aşteptau, Guy profită de un moment de neatenţie din partea călăului şi se aruncă de pe eşafod. Fiind legat la mâini, în cădere şi-a rupt gâtul şi a murit pe loc. Fapt care nu le-a împiedicat pe autorităţi să-i ciopârţească trupul în patru bucăţi aruncate “în cele patru colţuri ale regatului”, după cum spun cronicile…

Masca lui Guy

Pe data de 5 noiembrie, londonezii sărbătoresc scăparea regelui de la moarte printr-un obicei care a persistat şi astăzi. Dacă în trecut englezii aprindeau focuri peste care aruncau o efigie care îl reprezenta pe Guy Fawkes, astăzi ziua de 5 noiembrie este sărbătorită cu fulminante focuri de artificii.

Mult mai celebră s-a dovedit a fi însă masca pe care i-au atribuit-o oamenii. Acest simbol nu are nicio legătură istorică cu personajul Guy Fawkes, care nu a purtat nicio mască în timpul încercării sale ratate. Imaginea clasică a măştii, prezentă în rândul activiştilor anti-globalizare sau protestatarilor politici şi sociali, a fost opera unui artist pe nume David Lloyd. Acesta a desenat masca respectivă în cadrul unui serial de benzi desenate intitulat V from Vendetta, publicat iniţial în anul 1982, după care s-a făcut un film cu acelaşi nume, lansat în anul 2005.

În urma filmului, masca s-a bucurat de un succes enorm, fizionomia clasică – cu un surâs mefistofelic, obraji roşii, mustaţă uriaşă şi un vârf de barbă verticală fiind pe placul protestatarilor moderni.

Astăzi, masca este purtată cu mândrie de protestatari care se opun abuzurilor politicienilor, băncilor şi instituţiilor financiare de genul Banca Mondială, F.M.I., Grupul de la Roma, Grupul Bilderberg, Grupul G8. etc. La fel, masca este purtată cu mândrie şi de susţinătorii mişcării Occupy Wall Street sau cei grupaţi sub numele de Anonymus.

Conform unui articol din prestigioasa publicaţie Times, măştile tip Guy Fawkes au fost cele mai vândute măşti de pe portalul de vânzări amazon.com, cu vânzări de ordinul sutelor de mii de bucăţi la nivelul anului trecut.

Ferventul catolic de odinioară nu ar fi bănuit niciodată că, peste sute de ani, numele şi imaginea sa vor deveni o franciză însuşită de activiştii antisistem din întreaga lume. De pe Descopera

 

Scrisoare pentru tine

Foto, Virna Lisi  n.1937

iubito azi mi-e tare dor de tine,
c-aş veni acuma, să te iau la mine
şi să ne încuiem în dormitorul meu,
unde-i plăcut, răcoare tot mereu.
să ne-aruncăm şi cheile pe geam,
aşa un pic, măcar pentru un an
şi-n loc de a le căuta…să ne iubim,
fără a pierde vremea, să le mai găsim.
iar când anul încet se va sfârşi,
cu-n singur glas noi doi l-om prelungi,
cu unul, doi sau…câţi or mai veni

 

http://trandafirulr.blogspot.com/

Noi suntem deontologi(partea a noua) - Unde dai si unde crapa...

Aceasta celebra veche zicala romaneasca este la fel de potrivita si acum in cele mai multe situatii, chiar daca timpul sau se poate spune ca a trecut de multa vreme...m-as referi aici la o groaza de subiecte cotidiene care nu stii cum sa le mai cataloghezi, amuzante sau de-a dreptul penibile, dat fiind faptului ca oamenii au straturi de masti foarte bine intiparite pe creier, lucru ce creeaza o mentalitate dusa aproape la extrem.


In realitate, toti ne dam, nu-i asa, rotunzi nevoie mare ca sustinem principii democratice, libertate de gandire, ca sustinem tinerii si initiativele creative, interactive, promovam idei si proiecte, si toata aceasta mascarada care incanta pe toti, fiecare plecand multumit acasa, impresionat de niste vorbe in vant.


Momentul adevarului se vede intotdeauna cand partea practica si implementarea celor denumite mai sus are loc...NU, nu suntem democratici, toti vrem sa avem puterea in maini si ne agatam cu ea de cei mai inalti pereti, NU, nu sustinem chiar asa de tare ideile creative si interactive pentru ca ne este frica de ziua ce urmeaza daca ii promovam pe cei mai buni, DA, ne place sa fim deontologi intotdeauna si sa aratam lumii cat de multe lucruri "inteligente" si fara nici cea mai mica legatura scoatem pe gura din dorinta de a ne da iarasi rotunzi, si DA, noi nu ne atacam niciodata adversarii, decat din dorinta de a ii proteja pe cei care se lasa usor influentabili.


Ar fi mai fi multe de spus...dar cred ca vorbesc de la sine...


Te iubim Romania, oriunde ai fi !

Transportul in comun

Conflicte in Israel pe tema transportului in comun in Sabat

autor: FrontPress 25.02.2012

În războiul dintre evreii seculari, majoritari în Tel Aviv, şi cei religioşi a apărut un nou subiect de conflict: consiliul local din Tel Aviv a decis să furnizeze transport public în ziua de Sabat. Măsura a fost aprobată cu 13 voturi pentru şi 7 împotrivă, conform Associated Press.

Întrucât transportul public este reglementat la nivel naţional, pasul următor pe care trebuie să îl facă consiliul local este obţinerea aprobării de la Ministerul Transporturilor. În cazul în care Ministerul respinge cererea, se va apela un serviciu de transport privat.

Decizia vine pe fondul tensiunilor acute din ultima perioadă dintre evreii seculari şi evreii ultra-ortodocşi. Nemulțumirile sunt legate de 2 aspecte sociale. În primul rând, o parte dintre evreii ultra-ortodocşi trăiesc numai din subvenţii guvernamentale, din cauza faptului că s-au ocupat cu agricultura – deşi în prezent nu au niciun venit. În al doilea rând, tot evreii religioşi sunt şi adepţii apartheidului sexual, vizibil în separarea bărbaţilor de femei pe stradă şi în mijloacele de transport în comun.

Una dintre cele mai prompte reacţii contra deciziei a venit din partea primului rabin al oraşului Tel Aviv. Yisrael Meir Lau a cerut anularea deciziei, într-o scrisoare publică adresată primarului. „Acesta este un atac la sfinţenia Sabatului, care este un memorial a creaţiunii, un memento al ieşirii din Egipt, o zi de odihnă pentru fiecare şi o zi de meditaţie la creşterea spirituală şi la unitatea familiei”, a scris Lau.

În schimb, jurnalistul şi politicianul Nitzan Horowitz a postat pe contul său de Twitter un mesaj în care şi exprima bucuria cu privire la această decizie, spunând că membrii consiliului local merită să fie felicitaţi pentru eforturile lor. Tot susţinător al acestei decizii este şi primarul oraşului Tel Aviv, Ron Huldai, care a declarat că nicio ţară din lume nu este lipsită de transport public în 25% din an (incluzând zilele de Sabat şi sărbătorile iudaice). Acesta a mai adăugat că fiecare locuitor al oraşului ar trebui să aibă posibilitatea de a folosi transportul în comun, pentru a se bucura de o zi liberă, conform declaraţiilor primarului pentru Times of Israel.

Transportul public nu funcţionează în ziua de Sabat în Israel, cu excepţia oraşelor Haifa şi Eliat. Aceasta este parte a „status quo-ului” ce datează din 1948, care a stabilit împărţirea responsabilităţilor legate de transportul public între oficialii religioşi şi seculari din Israel. În schimb, reglementările legate de căsătorie şi înmormântări sunt în grija exclusivă a reprezentanţilor religioşi.

Ministerul Transporturilor a respins solicitarea consiliului local din Tel Aviv. Comunicatul de presă emis de oficialii Ministerului afirmă că „Acestea reglementări sunt vechi de zeci de ani şi Ministerul Transporturilor nu intenţionează să le încalce”. De pe Semnele Timpului

Citeste si:

Autorităţile din Londra renunţă la semafoarele cu butoane dintr-o intersecţie pentru ca evreii să nu păcătuiască 

Sofia

Sofia “MILITARIZEAZA” scolile din Bulgaria

autor: FrontPress 25.02.2012

Parlamentul bulgar a adoptat joi proiectul de lege pentru forţele armate care prevede introducerea unor ore de educaţie militară în şcoli, transmite Agerpres. Începând cu anul şcolar viitor, elevii din primele clase de liceu vor avea câte 5 ore pe an de educaţie militară.

Ministrul apărării a precizat că în aceste ore elevii vor învăţa care sunt obligaţiile cetăţenilor referitoare la apărarea statului, cum să acţioneze în situaţii de criză cu caracter militar, care este structura şi misiunea forţelor militare. Acesta a mai spus că nu vor avea loc instrucţii specifice soldaţilor ci vor fi predate doar lecţii teoretice.

Legea mai prevede că armata bulgară va dispune de 3.500 de rezervişti recrutaţi în mod voluntar, a indicat ministrul Anghelov. Studenţii de la universităţile civile vor avea posibilitatea să se înscrie la cursuri militare, acestea nefiind obligatorii în cazul lor. Ministerul Apărării va organiza astfel de cursuri şi pentru ceilalţi cetăţeni care doresc să primească un grad militar. Conform Agerpres, rezerviştii vor primi un salariu anual de circa 500 euro. Aceştia vor fi angajaţi pe baza unui contract de 5 ani care poate fi prelungit.

Bulgaria este stat membru NATO iar personalul militar activ din ţara vecină este de sub 35.000 de persoane. Sursa: FrontPress.ro

Patria tiganilor

Au atins VARFUL LUMII, dar au aflat ca Romania este patria TIGANILOR

autor: FrontPress 24.02.2012

Trei clujeni, Vasile Cipcican, Ciprian Pătraşcu şi Eugen Olariu, au pornit într-o expediţie pe Muntele Aconcagua (Argentina), dorind să atingă vârful situat la aproximativ 7.000 de metri.

Întreaga expediţie i-a costat pe cei trei, circa 4.000 de euro de persoană şi cel puţin 4 kilograme în minus pe cântar.

Aconcagua este simultan cel mai înalt munte de pe continentul American, din emisfera sudică, precum și cel mai înalt munte din afara Asiei.

Pornind de la baza muntelui, aflată la peste 4.000 de metri altitudine, clujenii au atins vârful Aconcagua în doar 10 zile.

Ciprian Pătraşcu spune că de acolo, din vârf, începe să se observe o curbură la nivelul orizontului.

Pericolul i-a pândit pe temerari la tot pasul, muntele Aconcagua fiind renumit pentru vremea rea.

Clujenii noşti au avut parte de o experienţă uimitoare, plină de pripeţii, însă în Argentina au aflat că România este patria-mamă a ţiganilor din toată lumea.

“Discutam cu un şofer de autobuz destul de citit, cu o engleză impecabilă, care ne-a spus că tot ce ştie despre România este că avem fotbal de calitate şi că România este patria ţiganilor. Nu avem nimic împotriva acestei comunităţi, însă din păcate se produce această asociere greşită între România şi ţigani. Într-adevăr, şi ei au ţiganii lor, de acolo, care nu înotdeauna fac lucruri bune, însă ei ştiu că aceştia vin din România. Le-am arătat poze cu România, cu Trasilvania, şi au înşeles despre ce este vorba, cum arată ţara noastră”, a spus Vasile Cipcigan.

Mândri că sunt români

Cei trei au menţionat la sosirea în Cluj-Napoca, că singurii care au dus drapelul ţării din care provin, sus, pe vârful Aconcagua, au fost ruşii şi românii.

De asemenea, la baza muntelui, în faţa galeriei de artă situate la cea mai mare altitudine din Lume, clujenii au montat, conform obiceiului, o plăcuţă pe care e scris locul din care au pornit Vasile Cipcigan, Eugen Olariu şi Ciprian Pătraşcu, în această expedinţie: Cluj-Napoca.

Vasile Cipcigan spune că alpinismul este un sport care merită să fie promovat mult mai puternic. “Nu este vorba despre un sport extrem deşi multă lume crede acest lucru. Mai multe accidente se petrec în cazul celor care merg pe bicicletă. Dacă faci totul ca la manual, nu ai cum să păţeşti ceva rău. În România, cea mai puternică mişcare în alpinism se află la Timişoara. Ne dorim ca aici, la Cluj, să avem un fenomen care cel puţin să egaleze Timişoara”. De pe NapocaNews

Dragobete

Dragalasul

Scoala romane !!!!

http://singurafelina.blogspot.com/

Le Monde

Le Monde: Noua ruta a imigratiei ilegale trece prin Timisoara

autor: FrontPress 24.02.2012

Reporterul de la cotidianul francez a reuşit să fie primit într-un grup de imigranţi ilegali aflaţi la Timişoara. Tot mai mulţi magrebieni aleg această rută pentru a ajunge în Occident.

Nu-şi dau jos niciodată ciupilica, nici când stau la o cafea în supermarket, unde vin ca să scape de primii fulgi de nea căzuţi la Timişoara. Aşa îi recunoşti pe imigranţi. În fiecare dimineaţă, Rafiq, Hassan şi alţi 40 de tovarăşi de drum de-ai lor vin aici, după ce au intrat ilegal în România. La peste 20 de ani după povestea falsului cimitir, Timişoara, aglomeraţia urbană cea mai apropiată de Ungaria, revine în actualitate, scrie cotidianul francez “Le Monde” într-un reportaj dedicate acestei probleme.

Sunt tot mai mulţi imigranţi ilegali care rătăcesc în nord-vestul Timişoarei, unii dintre ei minori. În noiembrie, poliţia de frontieră a arestat aproape 300 de imigranţi ilegali la frontierele cu Ungaria şi Serbia. “Din februarie, am constatat o creştere mare a numărului de persoane intrate ilegal pe teritoriu. Noua rută (n.r. a imigraţiei ilegale) trece prin Timişoara”, spune Gabriel Vasilescu, responsanbil al Oficiului de imigraţie din Timişoara.

Imigranţii ilegali vin de foarte departe. Din Irak, Pakistan, Afganistan şi tot mai mulţi şi din Africa de Nord. Cererile de azil formulate de magrebieni s-au înmulţit considerabil de un an. “În primul semestru din 2010, din 523 de cereri depuse, 11 erau de la algerieni, 11 de la tunisieni şi 16 de la marocani. În 2011, conform primelor cifre furnizate de Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, au fost 177 de algerieni, 112 tunisieni. Sigur că aceste cifre nu includ şi migraţia clandestină, dar această creştere de cereri de azil indică faptul că se petrece ceva nou în România”, spune Thomas Liebig, specialist în migraţii internaţionale la OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică).

O chestiune de bani

Imigranţii din Africa de Nord sunt tot mai puţin dispuşi să-şi provoace norocul în cimitirul marin al Mediteranei. Aleg să intre în Turcia cu avionul şi apoi să treacă graniţa ilegal, pe mai multe rute: Grecia, Macedonia, Serbia, România.

Alegerea României ţine în primul rând de bani. Din Timişoara, “serviciul” costă între 450 şi 600 de euro. Marocanul Chafii, de 25 de ani, a făcut un calcul rapid. “Nu mai aveam bani, cheltuisem deja 3.000 de euro de când am ajuns în Turcia”.

Drumul e presărat cu greutăţi şi adesea, când ajung în România sunt arestaţi. Noaptea în care au încercat să ajungă la Jimbolia (50 de km vest de Timişoara), Chafii şi trei compatrioţi de-ai săi nu au scăpat poliţiei de frontieră. “Când făceam o pauză de un sandviş, ne-a zărit poliţia. Au îndreptat armele spre noi şi ne-au dus la Timişoara”, povesteşte marocanul.

Imigranţii au două soluţii: să treacă printr-o detenţie de şase luni sau să ceară azilul, ceea ce îi obligă să se lase amprentaţi. Pentru aceşti tineri de 30 de ani şi mai puţin, azilul e o sancţiune. “Sunt convinşi că noi vrem să rămânem în închisoare. Dar noi nu vrem să rămânem aici, e doar o trecere spre Europa. Însă din cauza amprentelor, dacă suntem prinşi în Germania, vom fi trimişi înapoi aici”, explică Rafiq, de 20 de ani, originar din Fes.

O dată ce cererea de azil e pusă pe rol, fiecare primeşte un document care dovedeşte dreptul de a rămâne temporar la Timişoara, până la audierea cu judecătorul. Hassan de pildă a decis însă să nu se prezinte la niciuna dintre aceste întâlniri cu judecătorul. Nu are documente care să dovedească că a fost persecutat în Maroc, niciun magrebian nu are aşa ceva. Dacă azi va fi arestat de poliţie, riscă să fie trimis la centrul de detenţie. Ştie asta. “Ştiu exact cine face parte din poliţia civilă, fiecare devine puţin paranoic”, spune el, urmărind persoanele care se aşează în jurul grupului.

“De altfel, de la ora 14, mai bine pleci, pentru că aia e ora la care încep să apară. De când am ajuns aici, ne-am cumpărat haine noi, bascheţi, jeanşi, pulovere, pentru a ne pierde în mulţime. Dar asta nu ajunge”, mai spune Hassan.

La începutul după-amiezii, Rachid, Rafiq, Hassan şi Chafii încep să caute călăuze. Pleacă din supermarket, dar iau cu iei pliculeţele de zahăr şi cutiuţele cu miere care se servesc cu ceaiul. Unii spun că nu mănâncă deloc. Iau autobuzul în direcţia unui internet café, nu departe de Piaţa Unirii. Acolo se decid multe dintre plecări. “Intrăm pe Google Earth pentru a vedea cum arată frontiera. Studiem tot. Şi tot acolo vin şi călăuzele. Sunt şi arabi şi români. Îşi cunosc bine ţara”, povesteşte acelaşi Hassan.

Această modalitate de a traversa frontier pare foarte riscantă. Trecerea ilegală se face în grupuri de şapte-opt persoane. Hassan a încercat deja de două ori, dar a fost arestat, aşa că acum se gândeşte să încerce singur sau împreună cu doi-trei prieteni. “Dacă voi fi din nou arestat cu grupul, risc să fiu acuzat că sunt călăuză”, explică el.

Chafii a plătit deja o călăuză, un tunisian căruia i-a dat 450 de euro şi pe care nu l-a mai revăzut după aceea. Se gândeşte şi el să treacă singur “chiar dacă m-aş agăţa de un tren sau dacă aş urca într-un camion în mers”. În fiecare zi, şoferii de tir care se duc spre Austria, Ungaria, Italia, opresc în parcarea supermarketului.

Imposibil de găsit un loc de muncă

Toţi ezită când e vorba de modalitatea de a ieşi din ţară deoarece, pentru unii, a strânge bani ia timp. Spre deosebire de algerianul Khaled, care are un teanc de bancnote de 100 de euro înfăşurate în hârtie igienică, Chafii nu are nici măcar bani să îşi cumpere alte încălţări. Tălpile mocasinilor lui aproape s-au topit, abia mai poate merge. Familia ar putea să îi trimită bani “dar nu îndrăznesc să le spun pentru ce îmi trebuie”.

E imposibil pentru ei să găsească de muncă aici, ar trebui să aştepte un an până să le fie acceptată cererea de azil, iar munca la negru e la fel de complicată. “Nimeni nu angajează străini, şi românii au probleme în a-şi găsi de muncă. Nici măcar traficul de marijuana nu merge, prea puţini au bani chiar şi pentru un gram de marijuana”, dezvăluie Hassan.

Toţi au însă speranţa că vor pleca. “Ştim că frontiera e ultraprotejată, dar nu e sfârşitul lumii. Nu există ţară mai protejată ca Statele Unite şi totuşi mexicanii reuşesc să treacă. Vom săpa un tunel dacă e nevoie”, e de părere şi marocanul Omar, care a lăsat în urmă o soţie şi doi copii.

Fiecare a plecat dintr-un anume motiv. La 40 de ani, Omar a dezertat din armată deoarece nu câştoga destui bani pentru a-şi hrăni soţia şi copiii. Alţii mai tineri – cei patru marocani – au abandonat meseriile pe care le aveau (electrician, frizer, ospătar) pentru că visează să le fie mai bine în Occident. Adică să câştige mai mulţi bani, să aibă o casă şi o maşină.

Khlaed şi Kamel, algerieni, erau unul profesor, celălalt avocet (aproape). Nu le lipseau neapărat banii, cât “o libertate de gândire, de expresie şi fericirea”. Care e destinaţia lor? Ţinta nu e Franţa, unde “există prea mult control. Şi ne e frică de faptul că va fi şi mai dur dacă Sarkozy va fi realeas. Răspund toţi, în cor: “Canada”. Vor să stea un timp întâi în Belgia sau în Italia ca să câştige nişte bani, apoi vor încerca să treacă Atlanticul cu un paşaport fals. Acolo, vor face totul pentru a-şi găsi un loc de muncă “halal”. “Dacă nu vom avea de ales, ne vom îndrepta către mafia arabă şi vom face afaceri”, spune Chafii.

Înainte de asta, revenind la prezent, vor mai da o tură prin “Blu Caffe”, apoi îşi vor petrece noaptea într-o casă abandonată. Au două saltele pentru opt persoane. Îşi fac un foc în casă şi ascultă muzică. Aşteaptă să mai dea o zăpadă. “Atunci va fi momentul să încercăm să ajungem în Ungaria, în nordul râului Mureş, între ora 10 noaptea şi 4 dimineaţa. Cu frigul şi zăpada, grănicerii ies mai puţin. Inch’allah!” De pe Adevarul

Romania cumpara ce arunca altii !!!

ROMANIA cumpara ce arunca altii! TURCIA doreste inlocuirea avioanelor de vanatoare F-16

autor: FrontPress 24.02.2012

Turcia intenţionează să achiziţioneze nu mai puţin de 100 de avioane de vânătoare americane de tip F-35, dintre care două vor fi livrate în 2015, valoarea contractului fiind estimată la 16 miliarde de dolari, a declarat ministrul turc al Apărării, Ismet Yilmaz, citat joi de publicaţia Milliyet.

Turcia, asociată acestui proiect aeronautic major, anunţase deja posibilitatea de a cumpăra 100 de aparate F-35 sau Joint Strike Fighter (JSF), un avion de vânătoare dotat cu o tehnologie care îl face invizibil pe radare produs de Lockheed Martin, pentru a-şi înlocui flota compusă din avioane F-4 McDonnell Douglas şi Falcon F-16.

Este o premieră faptul că un responsabil turc anunţă costul proiectului pe care Turcia îl va suporta. Ministrul a mai menţionat şi că va reconsidera numărul aparatelor de zbor pe care ţara sa le va cumpăra, transmite Mediafax. Pentagonul a confirmat recent că preţul de cumpărare al avionului va creşte din cauza întârzierilor şi a numărului de comenzi mai puţin importante venite din partea ţărilor aliate.

F-35 este cel mai costisitor program de înarmare al Pentagonului, selectat de către Statele Unite şi alte nouă ţări: Marea Britanie, Italia, Olanda, Turcia, Canada, Australia, Danemarca, Norvegia şi bineînţeles şi Israel. Zborul inaugural al acestui aparat ultramodern a avut loc în 2006.  Avionul de asalt monoloc, cu un singur motor, este proiectat şi pentru a evita detectarea radar. Are o autonomie de zbor de 1.000 de kilometri şi poate atinge o viteză maximă de 2.000 de km/oră. Armata SUA intenţionează să achiziţioneze în viitorul apropiat nu mai puţin de 2.440 de aparate.

Pe de altă parte, în timp ce alte state încearcă să scape de aparatele învechite F-16, România ar putea să cumpere acest tip de avioane pentru dotarea Forţelor Aeriene, la presiunea SUA.  Faptul că acest model de avion de vânătoare este depăşit din punct de vedere tehnic a fost recunoscut chiar de producătorii americani. Sursa: FrontPress.ro

http://odorica.blogspot.com/