“lată, Eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:5)
Trecutul poate să fie un laţ în jurul gâtului tău sau vântul din aripi. Deci acceptă ce s-a întâm¬plat. Dacă nu, îl vei retrăi în continuare. În timp ce lucra în Congo ca misionară, Helen Roseveare a fost violată foarte brutal. Scriind despre lucrul acesta, ea spune: “trebuie să mă întreb: “Pot să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat această experienţă, chiar dacä nu-mi spune de ce?” Secretul încrederii nu stă în răspunsuri, ci în acceptare. Înseamnă să ştii că în mijlocul a tot ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă sau se va întâmpla, Dumnezeu este în control. Fie te gândeşti la asta şi te hotărăşti să trăieşti din nou, fie treci prin viaţă crezând că nu ai avut parte de un curs corect.
Apoi, trebuie să-ţi îngropi trecutul sau să trăieşti cu fantomele lui. A readuce pe tapet vechile suferinţe este ca şi cum te-ai uita la nesfârşit la acelaşi film, sperând să aibă un altfel de Sfârşit. Nu se va întâmpla aşa! Învaţă din trecut şi mergi mai departe. Nu te îneci pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi în apă. Ieşi din jocul învinovăţirii. Învinovăţirea este o pierdere de timp. Când te învinovăţeşti îţi măreşti vina, te legi de trecut şi îţi scazi stima de sine deja scăzută. Când dai vina pe Dumnezeu, puterea Lui pentru tine se întrerupe, îndoiala vine în locul încrederii şi apar rădăcinile amărăciunii care te fac cinic. Când dai vina pe alţii, măreşti distanţa dintre ei şi tine şi pierzi singura opţiune care funcţionează – iertarea. În schimb, încrede-te în Cel ce a promis că face “toate lucrurile noi” şi mergi mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu