”Toleranţa şi apatia sunt ultimele virtuţi ale unei societăţi pe moarte” – Aristotel. Nimeni nu putea să o zică mai bine decât Aristotel, toleranţa şi apatia reprezintă cu adevărat ultimele ”virtuţi” ale unei societăţi care piere încetul cu încetul, acestea fiind principalele elemente care duc la moartea unei societăţi care a încercat, fără rost, să se agaţe de toleranţă picând în apatie, în ruşine şi ignoranţă. Societatea modernă face exact acelaşi lucru fără să realizeze că, dincolo de indiferenţa tipică, această toleranţă excesivă pe care o manifestă la nesfârşit nu duce la rezultate pozitive, concrete, ci doar la sinuciderea neamului, implicit la sinuciderea oricăror valori pe care le avem.Vedem pe stradă, la televizor, la şcoală, cum fărădelegea, minciuna, lenea şi lasitatea sunt tolerate şi chiar promovate alături de alte concepte ale decadenţei moderne, precum homosexualitatea, fiindcă asta înseamnă a fi tolerant în zilele noastre. Noi putem să tolerăm ideile diferite, dar când aceştia încearcă să aducă degenerarea şi lucruri care în mod normal ar fi ruşinoase pentru un om în viaţa publică, pe stradă unde se află şi copiii, viitorul acestui popor, atunci toleranţa deja devină o fatalitate fiindcă ajungem să tolerăm însăşi existenţa răului şi atacurile directe la valorile noastre eterne.
Această toleranţă excesivă se manifestă şi pe plan etnic unde unei minorităţi, spre exemplu etnia ţigănească, i se permite totul, inclusiv jaful şi agresivitatea în societate fiindcă a sancţiona un minoritar pentru fapte de violenţă , în zilele noastre, este echivalent cu rasismul, xenofobia, fascismul, nazismul, anti-semitismul, anti-nu ştiu ce, anti-orice, anti-bla, bla, bla. Tocmai această toleranţă le-a permis ţiganilor să se comporte în societatea noastră precum în mediul lor natural şi, în cele din urmă, chiar să ne influenţeze pe noi în loc să se adapteze la valorile noastre aşa cum ar fi normal de la cineva care a obţinut cetăţenia română. Rezultatul toleranţei excesive îl vedem astăzi în faptele ţiganilor, în faptele altor minorităţi, cât şi în ura pe care populaţia, oamenii de rând, a început să o manifeste faţă de aceste minorităţi ca şi rezultat al faptelor lor tolerate şi promovate de către mass-media, de către politicieni, etc. Oare de ce mai toţi doresc să-l linşeze pe Csibi Barna?
Papagalii, aproape inutili, din mass-media se plâng permanent că rasismul este în creştere în România alături de alte sentimente de ură, sau mă rog, aşa le denumesc ei fiindcă nu văd unde-i rasismul în a detesta majoritatea unei singure etnii pentru probleme de ordin social, dar în fine. Dar aceste sentimente de ”ură” se nasc tocmai datorită lor şi datorită toleranţei la care se face întotdeauna apel fiindcă dacă ţiganilor, homosexualilor (şi altora) nu le-ar fi tolerate infracţiunile, pe de o parte, şi paradele, pe de alta, atunci ar trebui să se adapteze sau să se limiteze doar la spaţiul lor privat, nu ar mai încerca să-i influenţeze pe cei din jur sau să afecteze înr-un mod negativ viaţa oamenilor, caz în care nimeni n-ar mai avea probleme cu ei. Dar iată că le este tolerat absolut orice iar rezultatul îl vedem astăzi.
Rezultatul toleranţei îl vedem în moartea neamului nostru, în pierderea valorilor naţionale şi a identităţii noastre culturale şi spirituale, lucruri atât de necesare unui neam pentru vieţuirea acestuia. Deşi toţi s-au săturat de această toleranţă şi de discriminarea ”pozitivă”, mass-media şi actuala clasă politică încearcă în continuare să ne bage pe gât cea ce detestăm, fără să realizeze că am ajuns la capătul toleranţei, inclusiv toleranţa pentru actuala presă, actuala mass-medie care nu face altceva decât să promoveze nulităţi toată ziua, ignorând valorile. Oamenii s-au săturat de violenţele ţigăneşti de pe stradă, s-au săturat de paradele gay, s-au săturat de imbecilităţile şi nulităţile promovate la tembelizor, de clasa politică coruptă şi aproape inutilă, de minciunile şi porcăriile ce le sunt băgate pe gât în fiecare clipă a zilei, populaţia acestei ţări a ajuns la capătul toleranţei şi acest lucru nu este greu de constatat. Poate şi ”avocaţii” toleranţei vor realiza că au mânuit o sabie cu două tăişuri… În orice caz, noi vedem clar şi răspicat că cea ce a spus Aristotel se aplică mai bine ca niciodată pentru societatea noastră. De Alexandru Suditoiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu