Ingerii pazitori si oamenii- ingeri

Azi am stat si am facut un bilant al anului trecut,un bilant al intamplarilor frumoase (mai ales) care mi-au luminat sufletul,pe cele urate n-are rost sa le mai trec in revista,dimpotriva incerc sa le asez intr-un sertar al memoriei  cat mai jos cu putinta,sa-mi fie chiar greu sa ma aplec la ele,deh! am si eu  o varsta si  am renuntat sa ma aplec pentru orice lucru...:)
Am facut asta pentru ca am simtit foarte des in anul care a trecut ca ingerul meu pazitor nu s-a multumit numai cu grija care el mi-o poarta ci mi-a scos in cale si un alt inger, un inger care l-am gasit intre OAMENI,da,da! exista oameni-ingeri,oamenii care apar in calea ta atunci cand ti-e greu si-ti lumineaza calea,fiinte in carne si oase care ajung sa-ti modifice gandirea ,sa ti-o destinda,sa te faca sa crezi din nou in tine,sa fii luat ingerul meu pazitor forma acestei femei?nu stiu?stiu un lucru!daca nu era ea  poate nu eram nici eu azi! Stiu ca ea,Camelia este inger viu.A fost catalizatorul de care aveam nevoie,acea consonanta care m-a dus spre armonie,spre lumina.
Se spune ca fiecare om are ingerul sau pazitor indiferent de orientarea religioasa pe care o are,chiar si cei care sunt atei si care nu cred in alte dimensiuni fiind materialisti convinsi,am simtit prezenta lui in mod vadit in urma cu aproape 4 ani.
Sotul meu era la Cluj internat la Spitalul de oncologie,intr-o stare grava,ERAM DISPERATA,incercam pe toate caile sa -l scap de aceasta boala cumplita,faceam absolut tot ce auzeam ca i-ar ajuta,studiam carti cu tratamente naturiste,medicamente miraculoase...uff!! dar cate n-am incercat,boala lui nu regresa deloc.
Pe D-zeu nu l-am uitat nicio clipa,ma rugam lui sa aiba mila de sotul meu sa nu mi-l ia asa devreme...ca ruga sa-mi fie mai primita m-am dus la o manastire linga Cluj,la Nicula,impreuna cu fiica-mea,auzisem de icoana facatoare de minuni de acolo,ba chiar eu le povesteam turistilor care vizitau muzeul unde functionam eu,atunci cand ma intrebau de obiective pe care le-ar putea vizita in Transilvania ca e bine sa treaca si pe acolo.
Ajungand acolo am luat legatura cu parintele staret,care la prima vedere m-a intrebat imediat"ne cunoastem de la ceva simpozion?"..."Nu stiu parinte staret, lucrez sub  acelas minister cu dv.Ministerul Culturii  si Cultelor,stiu insa un lucru,ca am mare nevoie de sfatul si vorbele dv...iar daca credeti ca ma cunoasteti,simtiti asta pentru ca D-zeu este cu mine tot timpul.."am stat mult si am vorbit,parintele  mi s-a parut la un moment dat un sfant,m-am hranit spiritual cu vobele lui in final mi-a spus"du-te asa cum ai venit,cu credinta in El ,vei vedea ca lucrurile vor lua calea cea buna".
Dupa ce am iesit din camaruta unde "m-am marturisit" parintelui am stat putin si m-am rugat...la un moment dat am vazut ca intra in manastire un barbat si se indreapta spre icoana facatoare de minuni,aveam sa aflu mai tarziu de la o calugarita de acolo ca era un prelat al bisericii romane si ca urma sa fie oficiata hotarirea ca Bartolomeu Anania sa fi e mitropolitul Clujului,icoana fiind partasa la acel eveniment.Pentru a verifica autenticitatea icoanei ea a fost deschisa in manastire de catre staret ,in acel moment toata lumea prezenta in manastire(vreo 10 persoane) s-a repezit s-o atinga,am facut si eu acelasi lucru,am simtit o usurare,calugarita cu care vorbisem inainte de a-l contacta pe staret s-a apropiat de mine si mi-a spus"mare lucru ca ati avut norocul s-o atingeti,ea se deschide poate o data la 20 de ani,nici eu n-am reusit s-o fac pina acum,multumiti Lui ca ati avut privilegiul"...am multumit si am iesit apoi sa aprind niste lumanari afara pentru cei morti si pentru cei vii,langa cei morti era o doamna cu o figura angelica,s-a uitat bland la mine si m-a intrebat:
-plecati spre Cluj?
-da,i-am raspuns eu privind-o cu interes...era o femeie ingrijita,frumoasa,trecuta de prima varsta dar cu o voce calda si o privire care parca te invaluia intr-o lumina  ciudata.De obicei nu iau la ocazie pe nimeni...i-am raspuns insa -da!fara sa ma gandesc o clipa...atunci cand m-a intrebat daca pot sa O  iau si pe ea cu masina.
Mai apoi, am inteles ca nimic nu este intamplator,ca acea femeie trebuia sa ma pregateasca pentru ceea ce a urmat in zilele care au venit - moartea sotului meu.Mi-a povestit atat de frumos despre tot ce este dincolo de acesta lume,de parca s-ar fi intors  ea de acolo,si vorba ei"de ce credeti ca nu se intoarce nimeni?...pentru ca este bine..."nu stiu cat de bine este dincolo,si nu vreau sa stiu inca,vreau sa pot sa ma bucur inca de viata de aici,alaturi de fetele mele,VREAU SA TRAIESC....oricum,multumesc Lui ca-mi scoate in cale astfel de oameni,ca ma tine pe brate si este linga mine mereu...si ca el ingerul meu pazitor este alaturi de mine in momentele dificile,ma incurajeaza si ma ajuta sa ma transform...
Fiti deschisi ,relaxati-va,gasiti-va citeva clipe de meditatie si veti simti vibratia lui,pacea interioara...veti fi mai puternici mai armoniosi,mai senini,mai buni.

UPDATE:

atasez si o poza cu femeia -inger Camelia.