“Să fie – plini de blândeţe faţă de toţi oamenii” (Tit 3:1-2)
Nici unul dintre noi nu este scutit de necazuri; Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: “În lume veţi avea necazuri” (loan 16:33). Dar Verdell Davis scrie: “Deşi ne confruntăm cu aceleaşi boli, cu relaţii frânte, cu dizabilităţi şi căderi, a încerca să compari suferinţele înseamnă a ignora dinamica unică a vieţii fiecărui om. Când asculţi relatările din cadrul unei întâlniri a alcoolicilor anonimi, în care ei au în comun dependenţa vei vedea că fiecare suferinţă, fiecare durere din suflet, fiecare pierdere, fiecare relaţie este încărcată cu o anumită întorsătură pe care nimeni altcineva din încăpere nu a mai experimentat-o în acelaşi fel. Trebuie să încercăm să nu vedem propriile noastre suferinţe ca fiind mai devastatoare sau mai puţin importante decât ale altcuiva. Ale mele sunt unice pentru mine şi dacă vreau să le tratez în mod cinstit şi deschis trebuie să accept că ceea ce se întâmplă merită respectul meu”.
Pavel scrie: “Să fie … plini de blândeţe faţă de toţi oamenii” (Tit 3:1-2). Respectă diferenţele dintre tine şi ceilalţi, chiar dacă ai trecut printr-o experienţă asemănătoare. Nu te băga cu un discurs în trei puncte sau cu un discurs prestabilit. “Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” (Proverbe 16:21). Nu se poate să greşeşti faţă de cineva care suferă, prin faptul că îl vizitezi, îi oferi o îmbrăţişare şi îi spui că îţi pasă şi că te rogi pentru el. Poate este un clişeu, dar încă este adevărat: oamenilor nu le pasă cât de mult cunoşti până când nu ştiu cât de mult îţi pasă! Nu manifeşti dragostea lui Dumnezeu prin faptul că eşti insistent, dogmatic şi te porţi ca şi cum ştii tot. Manifeşti dragostea lui Dumnezeu prin faptul că eşti “curat, apoi pacinic, blând, uşor de înduplecat, plin de îndurare” (lacov 3:17).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu