:: Esti batran daca nu te sinti tanar

Titlu: Esti batran daca nu te sinti tanar
Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: Aţi observat? Ori de câte ori se angajează în biroul vostru un tinerel sau o tinerică, mulţi dintre ei nu fac faţă unui program de lucru complet şi renunţă?

Aţi observat? Oriunde mergeţi şi vedeţi adolescenţi, ei sunt primii care caută un loc de care să se "sprijine" – de parcă picioarele le-ar fi insuficiente să le poarte trupurile?

Aţi observat? Tinerii nu se simt tineri!Ei se simt bătrâni şi sunt veşnic obosiţi. Şi se prefac. Chiar sunt obosiţi!

Nu ştiu de ce, dar ei, cei care acum au o vârstă apreciabilă, se simt de multe ori mult mai tineri decât cei tineri. Ei, cei aflaţi la vârsta maturităţii, şi chiar (din păcate!) mulţi dintre adolescenţi, adoptă un comportament ce i-ar face uşor clienţii cabinetelor de gerontologie.

Nu vorbesc doar despre părinţii noştri, ci şi despre bunici, cei ajunşi la 70-80 de ani, care sunt plini de viaţă şi îşi trăiesc din plin fiecare zi. Şi nu le-a fost uşor. Mulţi dintre ei au fost nevoiţi să muncească de la 13-14 ani, şi au muncit din greu. Pe "vremea lor" nu se punea problema statului "pe spatele" părinţilor.

Într-adevăr, nu aveau, foarte mulţi dintre ei, şansa unei educaţii, cei care urmau cursurile unei facultăţi erau puţini, dar odată terminate studiile superioare, erau cu adevărat pregătiţi în domeniul respectiv. Avocaţi, medici, militari de carieră, profesori sau preoţi, ingineri sau oameni de artă, erau AŞI în domeniile în care se pregăteau. Şcoala nu era făcută aşa… "de mântuială", nu era un motiv de a mai amâna puţin "plecarea pe picioarele proprii"…

Nu au trăit vremuri uşoare. Chiar dacă, aşa cum se spune, mâncau mult mai sănătos (fără E-uri şi fără fast-food), deşi mai "serveau" câte un pahar la bucurie şi necaz (sau chiar cu orice ocazie!), au trecut prin stresul unui regim comunist care, deşi le oferea anumite oportunităţi, îi supunea şi la multe lipsuri.

Cu demnitatea ştirbită sau nu, cu stresul "vremurilor" şi al dorinţelor uneori rămase doar dorinţe, ajunşi la vârste respectabile, au puterea ca, după 4-5 copii crescuţi, după 40-45 de ani "în câmpul muncii" (mai multă sau mai puţină, nu are importanţă – aveau grija de a merge acolo unde "unii se făceau că muncesc iar alţii că-i plătesc"), au reuşit să îi ajute "să-şi facă un rost" – mulţi dintre ei şi-au cedat locuinţele comode de la oraş pentru case vechi, la ţară, pentru a le oferi copiilor un loc unde să-şi întemeieze o familie.

Apoi, au găsit puterea de a creşte nepoţi, uneori chiar şi strănepoţi. La vârste înaintate, îi vezi în grădină, plantând "eco", pentru copii, ciocănind şi trebăluind, chiar dacă ar putea, foarte uşor, să îşi petreacă timpul cu telecomanda în mână. Îi vezi în parc jucând şah sau table, sau învăţându-şi nepoţii istoria "din surse sigure"…

Cât despre cei tineri… Adolescenţii nu joacă şah, nu se mai plimbă prin parc şi nici nu citesc. Preferă să se "arunce" în lumea jocului pe calculator, sau îi vezi într-un fotoliu, răstigniţi, aşteptând pregătirea mesei şi sosirea serii pentru a pleca "afară", în faţa blocului, unde se aşează (din nou!) pe câte o bancă şi ascultă muzică într-un nor de fum de ţigară şi degustând cu spor Coca-Cola sau o bere rece…

Ce aşteaptă unii de la viaţă? Să îşi primească banii de buzunar zilnic sau săptămânal (care niciodată nu sunt suficienţi), să îşi mai petreacă 2-3 ore la facultatea plătită de părinţi şi care, oricum, când o vor termina nu le va folosi la nimic…

Aşteaptă să se odihnească puţin, pentru că, mulţi dintre ei, s-au născut deja OBOSIŢI.
--
Visitor Ip: 95.76.225.2