Observ ca de o buna bucata de vreme, ingamfatul Razvan Dumitrescu il cultiva din greu pe un “liberal” pe care am reusit sa-l cunosc cu cativa ani in urma mai exact in campania electorala din 2004, din timpul defunctei Aliante “Dreptate si Adevar”. La vremea respectiva, mi-a aparut in fata un pitifelnic, cu voce subtirica de imatur hormonal si cu ceva mai mult de un metru cinci zeci masurat la tocul usii. Venise din Capitala in Craiova – oras cu care nu avea nici in clin nici in maneca, dar de care s-a indragostit subit ca de, la vremea aceea inca se mai vota pe liste. Era, am inteles, protejat al lui Teodor Stolojan. Intr- o seara la o sedinta, pustanul necopt si cu cas la gura care facea naveta a intarziat. Desigur ca presedintele PD-ului judetean, domnul Berceanu nu a zis nimic; si celalalt co-presedinte al Aliantei, arhitectul Horatiu Buzatu, un zaltat cu ceva talente oratorice, usor charismatic dar de o neseriozitate geamana cu dezechilibrul psihic a tacut. Mihai Voicu, caci el este junele admirat si invitat deopotriva de realizatorii RTV si Antena 3, a scos pe data o chisca de cateva mii de dolari (daca nu ma insel, vreo trei) pe care i-a inmanat trezorierului campaniei spunand in gura mare: “Radule! (R.Berceanu), sunt trei mii aici!” Cam asa a reusit sa se faca remarcat. L-am intrebat de vorba pe acest individ insignifiant si total neinteresant in vreo doua randuri. Nu am reusit nicio clipa sa-mi dau seama daca are ceva glagorie din doua motive: ori bagajul sau de cuvinte era redus precum al unui elev de primara, ori se credea atat de destept incat nu avea ce sa tainuiasca cu noi astia din inima Olteniei si care l-am trimis in parlament. Pana la urma, cu ceva spate “stolojan”, cu ceva doloresi de stransura, Voicu a devenit deputat, ba mai mult, dupa alcatuirea guvernului Tariceanu intaiul, a prins functia de ministru pe relatia cu parlamentul; sper sa nu ma insel. Flacaul a trecut rapid de la protectia lui Teodor Stolajan care tocmai ce intrase in plan secund devenind consilier prezidential la cea oferita de Calin Tariceanu. Am incercat sa-l apelez dupa ce a “pescuit” demnitatea aceea teribila pentru un netot ca el, dar in zadar. Deodata telefonul mobil la care raspundea in timpul campaniei electorale, incapuse pe mana unei secretare care spunea invariabil ca dl. ministru “nu e disponibil”. Nu stiu cum se face, dar toti pulifricii pe care i-am cunoscut si care mai devreme ori mai tarziu au dat de bani ori de demnitati, nu au mai raspuns la telefon. De, astia-s romanii. Cu siguranta e una dintre trasaturile care ne face, nu-i asa, atipici intr-o lume in care usurinta comunicarii a devenit litera de lege…
Observ ca Mihai Voicu are si un blog frecventat de aplaudacii lui ori de oameni care chiar cred in virtutiile liberalismului in general si ale jalnicului personaj in particular. Nu as fi avut nimic cu saracul de el Mihai Voicu. In definitiv e si el o neghina intr-o mare de buruieni politice, dar cand il vad cum explica ce ar trebui facut si mai ales cand vorbeste despre repere morale mi se cam urca sangele la cap. Mihai Voicu e pana la urma unul dintre reprezentantii “noii” generatii de politicieni de care, cu parere de rau, eu personal m-am cam saturat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu