Autor:: http://ebobita.wblog.ro/
Articol: Prin anii `40, în lumea micii burghezii bucureştene, circula o poezie haioasă care făcea referire la materialele noi utilizate în industria confecţiilor.
Nu am găsit-o nicăieri scrisă, dar datorită mamei mele care are o memorie bună, chiar şi la venerabila vârstă pe care o poartă cu multă demnitate, dar cu multe încercări zilnice, o pot dărui pe această pagină de internet, în chip de mărţişor, tuturor.
Am primit de anul nou
Un splendid costum, cadou.
Celofibră, las să fie,
Dacă-mi şade mie bine.
Da` nu zisei bine oaie
Că se-ntunecă a ploaie
Si pe unde mă pica
Găurică se făcea.
Ce-are nene stofa mea?
Da-mi ziceam în sinea mea:
Poate-aşa-i fabricaţia,
Crapă la udătură
Şi-şi revine la căldură.
Şi-uite aşa, de anul nou,
Din splendidul meu cadou
Mai am patru nasturi pe stomac,
O mânecă şi un crac.
(Varianta transmisa oral, autorul fiindu-mi necunoscut)
--
Visitor Ip: 92.81.114.71
aaa, deci asa. crezi mata ca e cam sa-sa
RăspundețiȘtergere