Autor:: www.paulgabor.com
Articol: Ghinionul i-a fost dintotdeauna a doua natura. Prietenii il "amenintau" ca va gasi intr-o buna zi un cui intre picioarele prietenei. Nu a crezut. Pana in noaptea cand a urlat de durere… Se ascunsese acolo, sagalnic, dornic de a-i juca o farsa…Nu mai avea pe cine sa pacaleasca si l-a ales pe el, amicul nostru, "norocosul"… Era singurul care crezuse ca alunita de pe umar ii dadea un aspect infricosator. Intr-o buna zi si-a taiat-o cu o lama. Prost moment, incredibila factura… Nu numai ca a fost cat pe ce sa se imbolnaveasca, dar nici macar fetele nu se mai uitau la el.
Nu-i placeau deloc barcile. Si tocmai de aceea, de fiecare data cand ieseam cu totii pe balta, apa se involbura, se isca vantul si incepea coaja aia de lemn sa se clatine din toate incheieturile. Cu un gest automat, ca si cucul din pendula, vomita tot, fara sa poata fi oprit. Erau sambetele noastre de adolescenta, cu miros de vin furat din beciul bunicului, si cu carne la borcan. Si datul la "peste" al ticalosului…
Asculta Joplin, orgasmica, tanara, libera si cu nasul plin de prafuri… Credea tot ce auzea, versurile ei ii aduceau o stare vecina cu nebunia. Ghinion, nu a mai apucat sa aprofundeze mesajul… Intr-o duminica dimineata, pe la 11, tocmai se sparsese gasca, ieseam cu totii din blocul unei amice dupa o noapte cu monstri si cu soldatei cu nasul rosu… Abia ne reveniseram. Sau cel putin aveam cu totii senzatia respectiva. L-a calcat o salvare, exact pe trecerea de pietoni. Cred ca a fost singura zi in care l-am vazut cu o doza de noroc…
A promis atunci ca n-o sa mai vomite in barca…
--
Visitor Ip: 79.153.23.159
Foarte articulat articolul tau si plin de seva. Mi-a placut foarte mult. Multumesc frumos!
RăspundețiȘtergere