Pentru ca de ceva ani tot luam de la americani orice si uitam de traditiile noastre populare, traditiile prin care se definesc neamul nostru, o sa incerc azi sa scriu cateva din semnificatiile zilei de 24 februarie si despre Dragobete.

In trecut inceputul anului agricol era sarbatorit uneori pe 24 februarie, alteori pe 1 sau 25 martie, in functie de zona etnografica, fiind numit si Cap de Primavara. Tot acum se considera ca iese ursul din barlog si nu pe 2 februarie, iar daca isi vede umbra, intra iarasi in culcus, ca va mai fi ger.

24 februarie este considerata ziua imperecherii, atat pentru pasari cat si pentru oameni, este ziua logodnei si a dragostei. Credintele populare spun ca "pasarea care ramane fara sot, moare". Aceasta zi este ziua pasarilor si trebuie sa se tina. In aceasta zi se dezleaga gura pasarilor. Daca in aceasta zi o pasare nu s-a imperecheat, ea va ramane stinghera, pana la Dragobetele din anul viitor si va umbla ciripind din loc in loc pana moare. Daca in aceasta zi cineva va lucra, nici o pasare nu ii va face oua, nu le vor cadea gainile closte sau nu vor scoate pui. Cei care tin aceasta zi, vor avea mereu batatura plina de pasari, chiar si ale vecinilor vor veni.

In aceasta zi barbatilor li se recomanda sa isi ia masuri de siguranta. Ei trebuie sa intre in contact cu fortele fecunde, trebuie sa fie atenti sa nu le supere pe femei. In aceasta zi barbatii nu trebuie sa se certe cu sotiile/partenerele sau cu alte femei, pentru ca nu le va merge bine. Tot acum, atat barbatii cat si femeile trebuie sa isi gaseasca partenere/parteneri. Acest lucru simbolizeaza implinirea fecunditatii, pentru anul ce vine.

Sarbatoarea Dragobetelui este pusa in stransa legatura cu sarbatoarea fertilitatii, pusa sub semnul unei zeitati mitice. Dragobetele potrivit legendelor este fiul Babei Dochia si reprezinta in opozitie cu aceasta, principiul pozitiv. El este purtatorul dragostei si al bunei dispozitii, pastrand unele atributii ale zeului dragostei. In mitologia romana este identificat cu Cupidon, zeul dragostei, iar in mitologia greaca este identificat cu Eros, zeul iubirii.

Obiceiuri de Dragobete:

Flacaii si fetele ies afara, la camp, unde fac hora si petrec astfel cu multa veselie; Baietii pleaca impreuna cu fetele dupa urzici; Baietii si fetele care au credinta in aceasta zi trebuie sa glumeasca, sa respecte sarbatoarea pentru a fi mereu indragostiti. Daca in aceasta zi o fata nu se va intalni cu un baiat, se crede ca tot anul nu va fi iubita de nici un baiat, si viceversa; Daca o femeie va pune numai mana pe un barbat strain, va fi dragastoasa tot anul; Daca timpul era favorabil, fetele si feciorii se adunau in cete si ieseau in padure haulind si chiuind pentru a culege primele flori ale primaverii, ghiocelul si brandusa de primavara; Din zapada netopita in ziua de Dragobete fetele si nevestele tinere isi faceau rezerve de apa, cu care se spalau la anumite sarbatori de peste an; In unele zone etnografice, fetele si feciorii aveau obiceiul de a se insoti, adica de a se infartati si de a se insurati. In aceasta zi ei se imbratiseaza si sa saruta, isi jura ca nu se vor supara sau minti si ca se vor ajuta la nevoie; In aceasta zi se incepe orice lucru, ca merge cu spor: se scutura, se asaza in casa ca sa vina binele si averea; Daca in ziua de Dragobete ploua, primavara e aproape

Din pacate, aceasta frumoasa zi a dragostei, nascuta pe pamant romanesc, inca vie in satele oltenesti, intim legata de riturile naturii(infloritul florilor de primavara, imperecherea pasarilor) se incearca a fi inlocuita de Sf. Valentin, sarbatoare de import, aparut[ de cativa ani pe trotuarele si pietele publice ale oraselor.