Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: Este posibil ca întrebările pe care le pun acum să nu fie valabile pentru toate femeile care au născut, nu consideraţi că vreau să generalizez. Sunt doar întrebări, la care şi eu caut răspunsuri…
Încă din primele luni ale primei sarcini, apoi chiar şi în prima perioadă de viaţă a copilului, ori de câte ori o femeie are "nelămuriri", le "asaltează" cu întrebări pe mamele din jurul lor, considerând, pe bună dreptate că, dacă au trecut prin ceea ce trec ele, le pot răspunde obiectiv. Şi nu de puţine ori, se trezesc în faţa răspunsurilor de genul: "dacă vrei să mă crezi, pur şi simplu nu îmi mai amintesc". Unele dintre amintiri sunt foarte clare în mintea lor, pe când altele erau "stocate" undeva, într-un colţişor, de unde parcă nu voiau să iasă cu uşurinţă. Nu trebuie judecate, nu este rea-voinţă, ci doar… UITARE.
Descoperă la rândul lor, curând, că nu îşi amintesc multe dintre situaţiile prin care au trecut! Îşi cresc singure copilul, nu stau departe de el nici măcar o zi, deci nu "absenţa" de lângă el poate fi motivul uitării lor. Şi totuşi…
Nu este vorba de o uitare totală, ci mai degrabă… selectivă, şi nu pentru că momentele respective nu ar fi fost importante (îşi amintesc de primul dinţişor, de primele cuvinte, de statul în funduleţ sau primii paşi, adevărate "evenimente" – mă refer la lucrurile mai mărunte…)… Dacă nu ar exista câte un jurnal al copilului (pe care medicii pediatri în recomandă, dar puţine mame ţin cont de acest sfat) şi, dacă nu l-ar răsfoi din când în când, aproape că nu şi-ar aminti multe dintre momente. La fel şi cu fotografiile sau filmuleţele – "descoperă", privindu-le, lucruri care parcă nu s-ar fi petrecut în prezenţa lor…
Multe femei consideră că au probleme grave de memorie. Dar pe zi ce trece, tot mai multe mămici dezvăluie că trec prin acelaşi lucru. Este posibil ca transformările hormonale, sau poate emoţia acelor prime "trăiri" să fie motivul acestor "scăpări"?
Unii medici consideră că:
"sarcina antrenează o psihopatologie "normală". Prima sarcină este la originea unei "crize de maturizare", comparabilă cu pubertatea sau cu menopauza şi care antrenează întreaga personalitate a viitoarei mame, cu o intensitate variabilă de la caz la caz. Această criză se continuă un timp după naştere şi poate fi o cauză a dificultăţilor în interacţiunea precoce cu copilul".
Ei numesc această stare deosebită a mamei în preajma naşterii "preocupare maternă primară". În "(…) prima fază, găsim la mamă o stare specifică, o condiţie psihologică care (…) se dezvoltă gradual pentru a atinge un grad de sensibilitate accentuat în timpul sarcinii şi în mod special la sfârşitul ei şi care durează încă câteva săptămâni după naşterea copilului (…) Mamele nu-şi amintesc decât cu dificultate după însănătoşire şi (…) au tendinţa de a refula amintirea. Această stare organizată ar putea fi comparată cu o stare de repliere, cu o stare de disociere, cu o fugă, sau chiar cu o tulburare mai profundă, ca un episod schizoid în cursul căruia unele aspecte ale personalităţii devin dominante. Nu cred că poate fi înţeleasă atitudinea mamei la începutul vieţii sugarului dacă nu admitem că trebuie ca ea să atingă acest stadiu de hipersensibilitate – aproape o boală – pentru a se reface ulterior.
Această stare particulară a maternităţii este numită de specialişti "psyché maternal", ca un "regat al unei experienţe intime profunde (…) care pune la o parte organizarea psihică anterioară şi izbucneşte pentru a ocupa avanscena, modificându-i radical peisajul interior".
(sursa: www.psimed.ro)
--
Visitor Ip: 95.76.225.2
da...foarteeeee ....faynn
RăspundețiȘtergere