:: Jaf rusesc

Titlu: Jaf rusesc
Autor:: Odorica Ion
Articol: Vanatoru Vanatoru este offline

Data inregistrarii: Apr 2009
Mesaje: 56
„Stalin si poporul rus libertate ne-au adus!"

Jaful RUSESC

Nu doar o data, istoricii nostri si istorici occidentali, mai putin cei sovietici, au considerat
ca efectele loviturii de stat de la 23 august 1944 au constituit pentru Wehrmacht o
infrangere mai severa decat cea de la Stalingrad. Perfect adevarat, din punctul acesta de
vedere nu este nimic de obiectat. Numai ca, in conformitate cu statisticile Marelui Stat
Major, acelasi eveniment a provocat si Armatei Romane pierderi in oameni si material
militar considerabil mai mari decat cele pe care le indurase in batalia din Cotul Donului,
parte integranta din ansamblul operatiunilor de la Stalingrad. Dispunem de o asemenea
statistica si, cu cifrele la vedere, putem proceda la comparatiile de rigoare. De la 1
noiembrie la 31 decembrie 1942, perioada celor mai dure confruntari cu sovieticii de pe
frontul din Cotul Donului, Armata romana a inregistrat 353 ofiteri, 203 subofiteri si 6680
soldati morti in lupta, 994 ofiteri, 582 subofiteri si 30175 soldati raniti in lupta si 1829
ofiteri, 1567 subofiteri si 66959 soldati disparuti, in marea lor majoritate cazuti in
prizonierat sovietic. Mult mai ridicate au fost pierderile Armatei romane din perioada 1
iunie - 31 august 1944, cu precizarea ca intre 1 iunie si 19 august, data declansarii
ofensivei sovietice, frontul din Moldova si Basarabia de Sud a fost stationar si nu s-au
purtat lupte cat de cat semnificative. Efectiv, de data aceasta a fost vorba de pierderi
insumand 509 ofiteri, 472 subofiteri si 10262 soldati morti, 1255 ofiteri, 993 subofiteri si
33317 soldati raniti si 2628 ofiteri, 2817 subofiteri si 171243 soldati disparuti, in mare
majoritate capturati de sovietici dupa ce regele proclamase la radio un armistitiu
inexistent. Dupa cum vedem, la toate categoriile cifrele pierderilor din 12 zile din august
1944 sunt net superioare celor din noiembrie-decembrie 1942, daca nu chiar duble.
Oricum diferentele nu pot fi considerate un mizilic, ele fiind lipsite de importanta numai
pentru politicienii iresponsabili, care isi inchipuie ca asa se face istorie: batjocorind, prin
aruncarea lor in neant, zeci si zeci de mii de ofiteri, subofiteri si soldati ai unei natiuni.
Astazi, ceea ce ni se pare lamentabil de-a dreptul este faptul ca initiativa aniversarii
acestei catastrofe militare de mari proportii a fost avansata de soldatul neinstruit Ion
Iliescu, un personaj cu livretul militar alb, eliberat pro-forma, un avantaj de care
beneficiau mai toti activistii de marca ai regimului comunist.
Ramane sa stim si ce s-a intamplat in aceasta tara nenorocita din momentul in care
comunistii au inceput sa urle ca nebunii pe strazi: „Stalin si poporul rus libertate ne-au
adus!", si asta in timp ce sovieticii jefuiau Romania din temelii. La aceste jafuri
apocaliptice istoriografia comunista s-a referit cu o extrema parcimonie, destul de tarziu,
prin anii '70 si '80. A avut totusi bunul simt sa nu le justifice. In schimb, la numai o
jumatate de veac de la petrecerea faptelor, in 1949, s-a insinuat cu nedemnitate in
postura de avocat al rusilor diplomatul italian Renato Bova Scoppa, fost ministru al
Romei la Bucuresti din 1941 pana in 1946. In memoriile sale, intitulate Colloqui con due
dittatori, acesta s-a grabit sa explice distrugerile si jafurile comise in Romania de rusi prin
distrugerile si jafurile pe care le-ar fi savarsit Armata Romana in teritoriile ocupate din
Rusia. Penibila explicatie, fabricata de un om incapabil sa tina seama de realitati!
--
Visitor Ip: 85.186.214.25