Autor:: Odorica Ion
Articol: Foto:Vinatori de munte romani spre Muntii Tatra.
Ma supara comparatia conducatorilor tarii din acest moment, cind fac comparatia cu perioada, de dupa al 2-lea razb.mondial.
Vad ca nici acum dupa 65 de ani,nu se spune adevarul verde in fata, sa inteleaga si generatia de acum.
Nu se poate compara cu criza de atunci, cu criza de acum.
Important este sa stim, cum am mai spus:tara noastra a terminat al 2-lea razb.mondial, cu statului de TARA INVINSA. Asa au hotarit SUA si URSS. Cu toate ca s-a stabilit oficial ca, intoarcerea armelor impotriva nemtilor la 23 aug.1944, a scurtat razboiul cu 6 luni. Dar jertfa celor 7oo.ooo de soldati morti, pe cimpurile de lupta (Caucaz, Cotul Donului, stepa Calmuca, Muntii Tatra), a fost recunoscuta ?Nu ! Statul de tara invinsa, a insemnat darea noastra pe mina rusilor.Rusii au pornit fara mila, cum le este in fire, la jefuirea bogatiilor tarii. In 2 rinduri au fost dovedite, coloane de 4o de camioane militare, cu lingouri de aur care au parasit tara, conducta de petrol cartre rusii, FARA ROBINET, pentru ca noi cei invinsi, sa nu putem niciodata sa oprim jaful, grinele tarii, mergeau la rusii si la noi nu mai raminea nimic.Nu mai spun de tezaurul tarii, trimis la pastrare la rusi in primul razb. mondial. Trimiterea intelectualitatii romanesti, la experimentul Pitesti. Toate acestea au dus la foametea de dupa al 2-lea razboi mondial. Ce bine o duceam noi daca, nu toate bogatiile tarii, aur, petrol grine nu erau furate de rusii.Rusia e mare si nu se satura niciodata.
Se spunea dupa revolutie ca, nu am avut :"planul Marsal", nu aveam nevoe, noi avem planul nostru, dar l-au furat rusii.Rusii au fost beneficiarii bogatiilor tarii, dupa razboi al statutului, dat foarte lejer de americani, de tara invinsa.Acest statut, a dus la jefuirea tarii de bogatii si foametea din 1946-47. Totul mergea la rusi si mincarea noastra care, ne-a fost luata de la gura.
Pactul Molotov-Ribentrop(sintem discriminati fara jena), e valabil si acum pentru noi, cu toate ca a fost anulat, numai pentru noi romanii, ca nu avem conducatori demni, e valabil si acum.
Am vrut sa stiti adevarul care, nu se spunea atunci oficial, noi fiind sub ocupatie rusa(pina in 1964), dar se spunea cu, revolta inabusita in fiecare familie.Nu uitati ca am crescut si la Piatra Neamt in fam. unui frate al tatei, judecator.
Aceste lucruri poate, nu se intelegeau de oamenii de rind,dar tichetele de piine si de metraj(pe tichet se dadea metraj pentru imbracaminte, pepita ca la puscarie,toti la fel), le intelegeau.
Dar acum, cei care fac jaful in tara noastra, de o ducem din ce in ce mai prost, sint alesii nostrii.Noi cu minuta noastra, i-am pus la butoane, sa ne jefuiasca. Nu mai sint rusii acum.Ne puteam reface, in acesti 2o de ani fara datorii, dar sintem masochisti si vrem sa fim chinuiti.
Am vrut sa repet inca odata, adevarul istoric, nerecubnoscut nici acum. Acest art. este scris de mine in dimineata aceasta.
Vreau sa intelegeti adevarul, adevarat.Nu a depins de noi si acum depinde de noi, stoparea dezastrului din tara.O puteam duce regeste, daca nu aveam si nu alegeam acesti jefuitori ai propriului popor.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
P.S.Acest art. e scris de mine, in dim. aceasta 25 febr.2o1o.
--
Visitor Ip: 85.186.214.25
Draga doamna Ion,
RăspundețiȘtergereStiti de ce au murit multi romani la insurectie?
Pentru ca au intors armele.
Pai tocmai jertfa de pe teritoriul URSS ne-a adus statul de tara invinsa pe care il si meritam de altfel. Ce-am cautat la Cotul Donului si la Stalingrad? Probabil tot ceea ce cautam si azi in Iraq.
Ne-am razgandit si am intors armele abia cand Armata Rosie intrase deja in Moldova si de-acum era grav.
Si-acum cred ca stiti de ce nemtii au investit in Bulgaria si nu in Romania.
Am scris articole despre subiectul Cotul Donului si Stalingrad(feldmaresalul Paulus era nepotul lui A.I.Cuza), dar mares.I.Antonescu, a vrut sa-si tina cuvintul de onoare, dat lui Hitler si a mers pin a la Stalingrad.Multumesc ca ma urmariti.
RăspundețiȘtergereDa, si familia mea este plina de povesti nemuritoare despre fratele tatalui meu, Alexandru, mort cu arma in mana la Cotul Donului.. Stiau ca ei lupta pentru ca nevrednicia sa nu patrunda in tara noastra. Asta stiau ei, si au luptat cu tot sufletul acolo.
RăspundețiȘtergereSe spune ca fara folos... Eu cred ca a fost un folos.
M-am apucat sa scriu si eu cate ceva din istoria nestiuta a noastra, atata cat stiu si eu. Cineva spunea ca noi, cei care nu stim sa ne tinem gura, nu vom muri de moarte buna... Eu zic ca tocmai de aceea merita sa spunem tot. Sa nu ne para rau si sa mergem inainte. Cei care pana atunci vor sa ne inchida cel putin gura sa stie ca nu o vor putea face niciodata. Gura nu ne-o pot lua, viata - da, dar pana atunci avem si noi ceva de spus.
Voalat s-a mai spus dupa revolutie ceea ce stiam din familii, Dan. Acum am citit cu atentie ceea ce ai scris tu. Chiar vreau sa accentuez faptul ca romanul stia bine ce se petrecea in lumea aceasta mica a noastra, macar si in linii mari, stia ce vrea si ce nu vrea, stia ceea ce nu s-a spus pe sleau in cartile de istorie, dar razbatea din, si de printre randuri. Nu degeaba am folosit cuvantul nevrednicie, romanul stia bine ce inseamna asta, stia bine bucăţelele de istorie care il priveau direct.
RăspundețiȘtergereAzi ti-as da dreptate cu ce cautam noi in Irak. Nu stiu ce voi mai intelege maine... Poate ca nu mai suntem atat de nematerialisti in "cautare", poate ca fiecare om implicat in asa ceva cauta un ban in plus si are ceva incredintari proprii, sanatate si principii putine, dar ferme: libertatea trebuie aparata cu arma in mana cat se mai poate. Inteleg, chiar daca nu sunt de acord, chiar daca eu nu as face - inteleg de ce face altul... Si mie mi-a fost frica la un moment dat de fanatismul musulman. Mai mult decat orice pe lume. Acum nu-mi mai este si nu neaparat din alte motive decat ca s-a invechit frica: se estompeaza, te obisnuiesti si cam piere. Te obisnuiesti cu raul, cu amenintarea. Nu-l mai simti. Dar imi pun problema asa, ca orice om, ce s-ar fi putut intampla in 1000 de dacă-uri lipsă... Acum am alte incredintari si stau linistita, linistesc si pe altii daca pot, daca nu - fiecare om trebuie sa-si traiasca spaimele si linistirile, noi putem doar sa ne spunem parerea si apoi masa critica a propriilor incredintari functioneaza mai departe.
Cam asta...