S-a schimbat definiţia iubirii

…sau modul în care se simte iubirea.

Seară de seară, noi, fetele Brumă (mama, sora şi eu) plus motanul, ne strângem în jurul telefonului şi facem reuniune de familie cu tata. Dăm pe speaker şi vorbim ca şi cum am fi toţi acasă şi povestim ce am făcut în ziua ce a trecut. Aseară însă s-a întâmplat ceva diferit, ceva frumos. După ce eu şi sora mea am schimbat câteva vorbe cu tata am lăsat-o şi pe mama să vorbească mai mult cu soţul ei, până la urmă ei se cunosc de mai multă vreme şi probabil au mai multe să îşi spună. La finalul discuţiei tata i-a spus nişte cuvinte pe care eu nu l-am mai auzit spunându-le de câţiva ani buni: ”Teo, ai grijă de tine şi nu uita cât de mult te iubesc!” Mi s-a părut extraordinar ca după aproape 30 de ani de căsătorie tata să îi spună mamei că el încă o iubeşte. Şi mai mult m-a încântat să descopăr că deşi a călcat strâmb uneori totul a fost o greşeală, căci altfel nu ar putea fi din moment ce tot pe soţia lui o iubeşte.


De la asta a pornit o adevărată analiză în mintea mea. Am început să divaghez prin amintiri, prin cele ce le-am constatat iar la final am ajuns la concluzia că s-a schimbat definiţia iubirii.

Pentru părinţii noştri iubirea era substituentul pentru orice lipsă (şi în perioada comunistă lipseau cam multe). Pentru noi iubirea s-a schimbat. Suntem într-o perioadă în care totul merge doar pe repede-înainte şi atunci şi ea se naşte în viteză şi moare tot aşa. Obţinem totul de-a gata şi tindem să ne comportăm la fel şi când vine vorba despre relaţii şi căsnicie. Visăm ca dragostea să vină instant, să dureze o viaţă, dar fără nici un efort. Principiul de bază, promovat şi ridicat în slavi de societatea de consum, conform căruia “doar binele tău contează, tu eşti pe primul plan” a luat locul conceptului pe care ni-l spuneau bunicii:”in momentul când iubeşti celălalt este pe primul loc.” Astfel dacă odată iubirea era mai mult decât suficientă, ţinea şi de foame şi de sete şi de tot ce mai putea ţine, trecea munţi si traversa mări, azi, ea trece prin stomac, prin conturi, prin ţoale de firmă şi prin cluburi. Iubirea s-a transformat, în timp, si este astazi ceea ce noi am vrut sa fie, un joc care alungă plictiseala şi ale cărui reguli pot fi reînnoite după bunul plac ori de câte ori vrem ceva nou.

Şi-acum mă-ntreb, de ce ne supărăm atât de tare când mama sau tata ne spun cu un ton dojenitor că nu ştim încă ce înseamnă iubirea?