Printre foi...

Aveam de gand sa public alt articol pentru seara aceasta, dar citind articolul lui Dan Ioanitescu, imediat mi-a zburat gandul la o poezioara creata de mine acum vreo 2 luni...m-am gandit ca daca tot o vedeam prin fata ochilor, mai bine ar fi sa o vedeti si voi...

Viata pare uneori ca un caiet cu foaie velina...
Are inauntrul sau, zone de umbra, dar si lumina...
La fel cum foile sunt in caiet numarate...
Asa sunt si zilele vietii subiectivizate.

De fiecare data cand intorci o coala
Gasesti cate-o poveste, sau o gasesti goala...
Vidul are de obicei 2 pricine...
E ascuns, sau nu-l stii, pentru ca vine...

Si cum in urma nu-ti raman doar foi,
Eu zic ca-i bine sa fii om cu noi...
Un om stii sigur dupa ce-l cunosti
Are suflet, ratiune, si nu poarta masti...

Daca vrei masti, e greu de spus
Cine te va mai cunoaste, si cand ai apus...
Paginile iti vor fi goale-pline 
De acel mister tinut tainic in tine...

Asa ca umple-n fiecare foaie 
Zilnic...povestea vietii tale...
Vei realiza incet, incet
Ca amintirile-ti raman in piept.


Cat despre cele cu mai putin soare... 
Du umbra in coltul inimii tale,
Pentru ca sufletul, pasiunea sa primeze
Iar razele de Sus sa lumineze... 


In speranta ca v-a placut, va urez o seara de duminica cat mai linistita si frumoasa:)