Artist si ego

Unul dintre hobby-urile mele preferate este fotografia. Pasiune prea putin cultivata din lipsa de timp. Cum era si normal, sunt o mare vanatoare de reviste de profil. Asa ca zilele trecute, spre norocul meu, mi-a picat in mana o revista foarte interesanta...editata in nici un caz la noi. Intr-adevar, pretioase sfaturi si interviuri. Dar am dat peste unul care m-a facut sa stramb din nas.
Un domn fotograf care detesta sa recunoasca faptul ca s-a plictisit de fotografie. Un om care considera ca fotografia a devenit prea "usoara" pentru el. Este acel gen de om care pune pret pe competitie. Eu nu.
Cand vine vorba de arte gen pictura, sculptura, pozie, fotografie, etc. singurul cu care poti face competitie esti tu insuti. Si dupa cum bine zicea cineva, inspiratia e divina...pentru unii. Fara lupta cu sine, nu exista progres. Ce inseamna un artist adevarat? Ma intreb si eu. Este acel om pentru care limita inseamna oboseala fizica, trupul in sine. Nu exista limita in arta. Nu poti spune "am aflat tot". Imaginatia e infinita, e proprie, e intima si nu depinde de imaginatia altcuiva.




Orice verb defineste o arta.


Tu ce arta practici?

4 comentarii:

  1. nu sh daca ce practic eu e la nivel de arta...pt k nu am timp:(...dar: fotografie, poezie, literatura, dans...

    RăspundețiȘtergere
  2. a fi, a merge, a vorbi, a scrie, a manca, a gandi, a lucra...toate sunt arte. Faptul ca faci ceva e o arta si nimeni nu o mai face cum o faci tu. Ideea e ca ne punem amprenta pe tot. Si asta e o arta intr-un fel, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca aflu ca nu gandesc ciudat :))

    RăspundețiȘtergere