Ocarmuitorul detentiei spirituale
Chiar
dacă „ambientul” i-a priit, cu mult mai mult decât ne-a căzut nouă bine
mediul pe care ni l-a creat el când era „afară”, deţinutul N 0049
Jilava vrea dezlegare cât mai grabnică de zeghea care oricum nu l-a
ţinut prea departe de treburile obişnuite. Se vrea afară mai devreme ca
un soi de recunoaştere a muncii intelectuale pe care a depus-o după
grati! Acolo unde singur a decis să-şi stingă fustările în activităţi
educative, literare şi… didactice. Şi, de parcă noi l-am fi pus să (ne)
scrie înauntru despre treburile de afară, acum vrea şi ceva în schimb.
Că aşa e el obişnuit. Dar nu vrea „chinezerii” ori alte prostioare
pictate sau sculptate, fie şi de către ceilalţi deţinuţi colegi (nici
măcar de către talentatul chinez de la Penitenciarul din Giurgiu!), ci
ore numărate pe soroc de eliberare anticipată.
Pentru că, aşa cum nu a făcut el un
serviciu cât de mic ţării fără a-şi lua partea de tain, o ţară
transformată în furnizor pe bani publici pentru colecţia Muzeului
Zambacian, nu era să-şi lase nici icrele „culturale” ale trecerii pe la
Jilava fără a-şi cere partea. Şi, chiar dacă a scris pentru a se elibera
el de stressul detenţiei „politice”, acum, după ce şi-a luat şi
doctoratul în zeghe, are pretenţii. Pentru cele trei cărţi scrise
înăuntru, vrea afară. Iar când va fi afară, o să ceară şi drepturi de
autor pe la Geneva.
Şi nu o să-i analizăm calitatea
lucărilor din seria publicisticii de penitenciar, fie ea literară sau
didactică (!), deşi s-ar fi impus o analiză a rostului scriiturii sale
pentru noi, cei de afară, dar nu putem să trecem cu vederea graba
comisiei de eliberări condiţionate de a lua act şi a-i aviza plata „în
natură” (liberă!) pentru cele trei cărţi. Un aviz dat mai repede decât
i-ar fi luat aceleași comisii să răfoiască toate cele trei cărţi…
Unde este însă dreptatea faţă de
ceilalţi puşcăriaşi? Faţă de aceia care au umplut atelierele de creaţie
din puşcării cu lucrări cât să numere, nu săptămâni, ci ani de eliberări
condiţionate?
Desigur, ar fi o greşeală să ne
închipuim că opera de caritate a direcţiunii de penitenciare va mai
continua după eliberarea deţinutului N 0049 Jilava pentru a fi redat
societăţii. Iar mai temători decât cei aflaţi acum afară (captivi oricum
în cuşca politică mai rău decât a fost N 0049 în celula sa de
blogger-deţinut), ar trebui să fie puşcăriaşii cu valenţe
cultural-artistice. Aceia care îşi mai închipuie poate că vor constitui o
breaslă literară, transpenitenciară, cu fostul deţinut, ducând mai
departe linia creativităţii spre un soi de uniune a scriitorilor în
zeghe. Căci, aşa cum Vântul s-a lins pe briza inspiraţiei de dreptul de a
i se converti cartea scrisă în celulă în zile libere, tot aşa se va fi
lins pe bot şi restul lumii artistice de posibila continuare acestui
obicei elitist. E drept, Vântu a plagiat şi nu a luat aminte că în
detenţie nu e ca afară: cine copiază, chiar primeşte ceea ce merită!
Pe de altă parte, ar trebui să ţinem
cont, dacă nu de calitatea lucrărilor, deşi valenţele pe care le-au
apreciat „corifeii” comisiei de eliberări condiţionate, şi încă pe
necitite!, denotă clar talentul de scriitor al publicistului N 0049
Jilava (să fi lăudat fără a fi citit e mai ceva decât a fi linguşit ca
simplu ocârmuitor!), ar trebui să ținem cont dară măcar de cantitatea
operei în zeghe. Căci, dacă N 0049 s-a dovedit atât de prolific după
gratii poate ar fi mai nimerit, spre binele cultural al acestei ţări,
să-l mai ţinem acolo! Vorba aceea, unii scriitori, obscuri în libertate,
ar fi făcut orice să intre după gratii dacă ar fi ştiut că aşa vor
atrage atenţia asupra „operei” lor. Or, cetăţeanul Năstase Adrian este
deja acolo! Şi ar trebui să mai stea „înăuntru” până se epuizează
tirajele operelor sale necaptive din captivitatea inspiraţiei vărgate.
Că tot a consumat un cartuş-valoare pentru a ajunge la sursa
inspiraţiei…
P.S.: Comisia a dat
dară aviz eliberării înainte de vreme… Dar, aşa cum a ţinut cont de
contribuţia puşcăriaşului la binele umanităţii, tot aşa s-a raportat şi
la propriile reguli, prima rânduială la solicitarea eliberării
conditionate fiind recunoaşterea faptei de către deținut. Or, N 0049
Jilava refuză să-şi recunoască fapta, susţinând, şi pe bloggul
exerciţiilor sale de libertate, că a fost condamnat politic. Condiţii în
care permisivitatea comisiei s-ar putea întoarce împotriva Justiţiei ca
o dovadă a existenţei acestei prezumţii! De Cezar A. Mihalache – Ziarul Natiunea
Daca nu l-au lasat sa isi ia carti in inchisoare, s-a apucat de scris ca sa aiba ce citi si asa ajungem la concluzia ca statul in inchsoare ii prieste. Sa il mai lasam acolo, poate mai scrie cateva carti...
RăspundețiȘtergere