Si moartea nu mai vine
Bunicu-meu
are 80 de ani. De când s-a născut a mâncat doar legume din grădină,
găini din bătătură și pâine făcută la țest din grâul pe care l-a secerat
cu mumă-sa, baba Sârba, o tanti acră originară din Serbia, normal. A
lucrat ca tractorist de la 20 de ani. N-a fost stresat de șefi, a făcut
mișcare în fiecare zi – de la prima alarmă a cocoșilor – fără snooze –
până târziu, după telejurnal. A respirat doar aer curat și a simțit
poluarea doar când mergea în vizită la fiu-său – tata, la Craiova.
Foarte, foarte rar. Nu a fumat în viața lui o țigară și n-a pus gura pe
alcool. Singurul lui viciu este ciorba de găină. Bagă câte două farfurii
la fiecare masă. Sigur, când mănâncă nu aude dacă-l strigă cineva la
poartă, da’ spune că supa care nu e sorbită nu are niciun gust. Chiar
dacă trăiește viața la care visează orice ecologist adevărat, nu Remus
Cernea, acum suferă de Parkinson și uită și dacă s-a spălat pe picioare.
Vecinul lui, dom’ învățător Petrescu, are
tot pe la 80 de ani. E vegetarian de cel puțin 30 de ani. Bagă în el
corcodușe cu lucernă ce nu s-a pomenit. Totuși, e ramolit la trup și
minte. Nu te mai înțelegi cu el. Își lega pantalonii cu sârmă când avea
gardilopul plin cu curele.
Ion Iliescu a trăit cea mai mare parte a
vieții în cimentul Bucureștiului. Stres a avut suficient. Nu e ușor să
depășești planul în orice domeniu. Nu e ușor să păcălești o țară
întreagă să te voteze după ce ai plănuit cu dracu’ știe cine o lovitură
de stat deghizată în revoluție. Nu e ușor să convingi oamenii însetați
de libertate să se întoarcă la aproximativ aceiași politicieni. Nu e
ușor să fii atât de disperat încât să transformi niște amărâți bețivi cu
cărbuni sub unghii în propria ta armată gata să ucidă pentru tine.
Presupun că zeci de ani de uneltiri și griji trebuie să îți afecteze
inima. Presupun că atâtea nopți nedormite ar trebui să îți afecteze
măcar tenul. Presupun că atâtea minciuni ar trebui să te mănânce pe
dinăuntru. Presupun că blestemele a milioane (sper) de români ar trebui
să îți dea o palmă în încredere de sine. Dar nu e cazul lui nea Nelu.
Râde mai des decât Rodica Popescu Bitănescu. La televizor pare un tip
romantic. Mulți îl consideră unul dintre puținii politicieni adevărați.
La față arată ca unu’ de 50 de ani, unu’ care l-ar putea cuceri oricând
pe Adrian Năstase cu zâmbetul lui. L-am văzut de Sf. Ion la declarații.
Prea puține riduri. Nu tu tremuratul bărbii specific vârstei șahiștilor
de pe bănca din fața blocului. Nu tu vocea ruginită a oamenilor care au
prins al Doilea Război Mondial. Nimic. Parcă e bun de însurătoare.
Când lucram la o revistă cu care nu-mi
place să mă laud, la câteva săptămâni un reporter îl suna pe tovarăș să
facă un material despre rețeta tinereții fără bătrânețe și a vieții fără
de mori în morții mă-tii odată. Niciodată nu a acceptat. După doi ani,
altă revistă, același refuz. Ăștia mai vechi ziceau că mănâncă cam ca
dom’ Petrescu. Alții că, din contră, mănâncă normal, dar face mișcare
zilnic. Mai târziu am auzit de faza cu schimbatul sângelui. Ca să te
revigorezi la trup și la minte, cică unora li se schimbă sângele. Cel
mai bun e cel de copil. Îți dă energie. Bine, nu de copil din ăsta de
acum. Sângele lui îți dă doar o viață în plus la World of Warcraft. Dacă
stau să mă gândesc un pic, tind să cred ultima variantă. De asta nici
nu (mai) are copii. De pe De capul meu
Se pare ca nu sunt singura persoana care crede ca caderea regimului Ceausist a fost doar o lovitura de stat mascata in revolutie. Ceilalti s-au aflat acolo la momentul nepotrivit in locul nepotrivit sau au fost doar naivi, asa cum este mereu poporul roman, chiar si la 23 de ani de la revolutie. Acum 500 de ani ne luptam cu strainii ca sa nu ne cucereasca tara, desi unii dintre ei au pacalit sistemul si au ramas aici, sub diferite denumiri, gen sasi, maghiari, tatari, iar acum ne vindem singuri tara ca noi nu suntem in stare sa o administram si sa muncim ca suntem prea lenesi.
RăspundețiȘtergereTatutul Iliescu a fost un tip destept, care desi facea parte din grupul de politicieni ai lui Nicolae Ceausecu, pentru el nu a fost o problema ca sa isi tradeze stapanul si sa ii faca pe altii sa il voteze pe motiv ca e simpatic. Acum toate babele il plac si toti oamenii de afaceri care au facut averea chiar dupa revolutie cand sistemul nu trebuia pacalit pentru ca nu iti trebuiau prea multe acte ca sa deschizi o afacere si spagile nu erau asa de mari, deoarece frica de securitate inca mai zbura pe deasupra Romaniei.
Ce sa-i faci, cocosul batran face borsul bun!