Pofta ochilor...

“Căci tot ce este în lume… pofta ochilor” (1 loan 2:16)
Un autor creştin scrie: “era odată o adolescentă ce avea mulţi prieteni şi care excela la şcoală … Dar aparenţele pot fi înşelătoare. Ştiu. Eu sunt acea adolescentă. La 7 ani, un vecin m-a mole¬stat … la 8 am văzut cum bunicul meu a murit de infarct… la 10 ani, tata ne-a părăsit şi nu s-a mai întors niciodată … părinţii au divorţat… viaţa mea s-a înrăutăţit cu fiecare an. L-am pri¬mit pe Hristos în inimă, dar încă mă simt vinovată, murdară, dezamăgită, speriată, nedemna şi goală. Am spus: “Doamne, dacă nu-mi repari viaţa, o voi face singură”, I-am mulţumit pe oameni prin realizări, dar înlăuntru eram goală şi sufeream. Am căzut pradă ispitei… târându-mă într-o relaţie amoroasă cu un alt nebun după iubire; doi oameni care încercau să se simtă întregi şi căutând în locuri greşite. … înlăuntru creşteau seminţele vinovăţiei, ruşinii şi dezgustului. După câţiva ani în care am încercat să-mi umplu acest gol… mi-am dat seama că Isus fusese în inima mea din ziua în care Lam chemat şi El poate să-mi umple golul pe deplin. Acum am mai cres¬cut … sunt departe de a fi perfectă, dar am învăţat că nimic din lumea asta nu poate satisface dorinţa din inima mea … dacă s-ar fi găsit în înfăţişare … în îmbrăcăminte … relaţii… inima mea nu ar fi suferit. Nimic din toate acestea nu poate face ceea ce face Isus. Nu te lăsa prostit de promisiunile lumii; crede în promisiunile lui Dumnezeu. Eşti copilul Lui. El te iubeşte şi doreşte o relaţie cu tine indiferent ce ai făcut”.

O cântare spune: “Nimeni altul decât Isus, poate fericirea da. Bun, milos şi drag mi-e Isus, El e veşnic partea mea!”